În ultimii ani, insectele au fost prezentate drept una dintre soluțiile care ar putea reduce dependența sectorului zootehnic de sursele clasice de proteină. Au apărut investiții, proiecte de cercetare și fabrici dedicate producerii larvelor pentru furaje.
Cu toate acestea, utilizarea lor rămâne limitată, iar specialiștii consideră că adevărata lor valoare nu se află în concurența directă cu șrotul de soia.
„Suntem încă într-o nișă”, afirmă Dr. Detlef Kampf, specialist în nutriția animalelor din cadrul DLG Competence Center Agriculture.
Costul rămâne principalul obstacol
Din punct de vedere nutritiv, proteina de insecte este apreciată. Calitatea acesteia se situează între șrotul de soia și făina de pește, două dintre cele mai utilizate surse proteice în hrana animalelor.
Dar, contează costul rației. Proteina obținută din insecte este în prezent cu aproximativ 50% mai scumpă decât șrotul de soia.
Acest lucru limitează puternic extinderea utilizării sale în fermele comerciale. În plus, anumite produse necesită condiții speciale de depozitare și transport, ceea ce generează costuri suplimentare.
Larvele vii aduc beneficii care nu apar în analiza proteinelor
În schimb, insectele încep să atragă atenția nu neapărat în zona performanței productive.
Testele realizate în ferme au arătat că larvele vii sunt consumate cu ușurință de porci și păsări și stimulează comportamentele naturale ale animalelor.
Pentru păsări, acestea încurajează ciugulirea, iar pentru porci reprezintă o activitate suplimentară care reduce plictiseala și contribuie la bunăstarea animalelor.
Insectele nu sunt doar proteină
Dacă în urmă cu câțiva ani discuțiile despre insecte se concentrau aproape exclusiv pe conținutul de proteină, cercetările actuale arată că acestea oferă mai mult.
Laura Schneider, cercetător la Universitatea de Științe Aplicate din Bingen, consideră că evaluarea insectelor doar prin prisma proteinelor este o abordare prea simplistă.
Pe lângă aminoacizi, insectele furnizează grăsimi, compuși bioactivi și chitină – componente care pot avea efecte suplimentare asupra sănătății și metabolismului animalelor.
În prezent, cele mai utilizate specii sunt musca soldat negru (Hermetia illucens) și viermele de făină (Tenebrio molitor). Din acestea se obțin făinuri proteice, uleiuri și larve vii destinate diferitelor categorii de animale.
Pentru sectorul furajelor, această diversitate de produse poate deveni mai importantă decât cantitatea de proteină în sine.
De ce făina de insecte nu poate concura cu soia la preț
Compararea directă dintre insecte și șrotul de soia apare frecvent în dezbaterile din industrie. Totuși, specialiștii atrag atenția că această comparație este incompletă.
În cazul insectelor, procesul presupune transformarea unui substrat organic în biomasa insectei, iar ulterior această biomasă este utilizată pentru producerea cărnii, ouălor sau peștelui.
Fiecare etapă presupune consum de energie și pierderi inevitabile de nutrienți.
Dr. Detlef Kampf descrie acest proces drept o „dublă conversie”, ceea ce ridică întrebări privind eficiența economică atunci când obiectivul este exclusiv furnizarea de proteină.
Din acest motiv, viitorul insectelor nu pare să fie în segmentul materiilor prime de volum, unde domină șrotul de soia și făina de pește, ci în segmente specializate, unde proprietățile suplimentare justifică un cost mai ridicat.
Uleiul, chitina și frass-ul pot decide succesul industriei
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale sectorului este faptul că rentabilitatea nu depinde doar de proteina obținută.
În cadrul unei unități de producție rezultă mai multe fracții care pot genera venituri suplimentare. Uleiul de insecte poate fi utilizat ca sursă energetică în furaje.
Chitina și derivații săi, precum chitosanul, sunt studiați pentru aplicații în agricultură, industria farmaceutică și cosmetică.
Frass-ul, adică amestecul format din dejecții și resturi de substrat provenite din creșterea insectelor, începe să fie utilizat ca fertilizant organic.
Potrivit Laurei Schneider, tocmai valorificarea simultană a tuturor acestor produse poate transforma un proiect de creștere a insectelor într-o afacere profitabilă.
Cu alte cuvinte, succesul economic poate veni din exploatarea întregii biomase rezultate.
Economia circulară – argumentul cel mai puternic
Unul dintre motivele pentru care insectele continuă să atragă atenția investitorilor și cercetătorilor este capacitatea lor de a valorifica resurse care altfel ar avea o utilizare limitată.
În teorie, insectele pot transforma diverse fluxuri organice secundare în proteină, grăsimi și fertilizanți. Totuși, nu orice material poate fi utilizat.
Legislația europeană impune reguli stricte privind substraturile admise, iar materialele considerate deșeuri nu pot intra în lanțul de producție destinat hranei animalelor.
Acest aspect limitează într-o anumită măsură potențialul circular al sectorului, însă contribuie la menținerea unui nivel ridicat de siguranță alimentară.
Specialiștii consideră că una dintre direcțiile cu perspective este valorificarea produselor alimentare aflate aproape de expirare, dar care îndeplinesc în continuare condițiile legale pentru utilizarea în furaje.
În viitor, fermele agricole ar putea deveni parte a acestui lanț valoric fără a fi nevoite să construiască propriile fabrici de insecte.
Dr. Kampf vede posibilă dezvoltarea unor modele asemănătoare agriculturii contractuale, în care fermierii colaborează cu operatori specializați.
În același timp, utilizarea locală a fluxurilor secundare și integrarea unor sisteme de producție descentralizate ar putea crea surse suplimentare de venit pentru exploatațiile agricole.
Pentru agricultura ecologică, domeniul prezintă de asemenea interes, însă evoluția va depinde de modificările legislative și de extinderea numărului de substraturi permise.
Europa conduce la capitolul siguranță, dar nu și la capacitatea de producție
Potrivit lui Steven Barbosa, secretar general al International Platform of Insects for Food and Feed (IPIFF), Europa și-a construit avantajul competitiv prin standarde stricte privind trasabilitatea, controlul calității și evaluarea riscurilor.
Aceste reguli oferă credibilitate sectorului și facilitează accesul la investiții. În schimb, alte regiuni ale lumii avansează mai rapid în ceea ce privește extinderea capacităților de producție.
Asia este lider la scară industrială, beneficiind de volume mari și costuri competitive. America de Nord combină investițiile private cu cercetarea și dezvoltarea de noi aplicații, în special în sectorul hranei pentru animale de companie și al acvaculturii.
America Latină începe să devină o piață importantă pentru ingredientele furajere pe bază de insecte.
Diferențele sunt generate în mare parte de cadrul legislativ. Uniunea Europeană aplică o abordare prudentă, însă alte regiuni permit utilizarea unei game mai largi de substraturi, ceea ce reduce costurile de producție.
Insectele nu vor înlocui soia, dar își găsesc locul în sistem
După mai bine de un deceniu de cercetare și investiții, concluzia specialiștilor este relativ unanimă.
Insectele nu vor elimina șrotul de soia și nici făina de pește din rețetele furajere în viitorul apropiat.
Costurile de producție, reglementările și limitările logistice fac dificilă concurența directă cu materiile prime consacrate.
În schimb, sectorul își construiește treptat locul în zone unde poate aduce avantaje suplimentare: bunăstarea animalelor, produse funcționale, valorificarea fluxurilor secundare și dezvoltarea unor sisteme agricole mai circulare.
Pentru moment, acvacultura și hrana pentru animale de companie rămân cele mai dinamice segmente de piață, însă pe măsură ce tehnologiile se maturizează și costurile scad, rolul insectelor în nutriția animalelor ar putea deveni tot mai important.
Astfel, întrebarea rămâne în ce domenii pot oferi avantaje pe care ingredientele convenționale nu le pot furniza.
Alături de alte subiecte, și acesta va fi abordat la Inhouse Farming Feed & Food Show, parte a EuroTier 2026, care va avea loc la Hanovra în perioada 10-13 noiembrie. Detalii despre EuroTier 2026 aici.
