În debutul săptămânii, piețele financiare și agricole au reacționat la o schimbare rapidă a contextului geopolitic. Petrolul WTI a urcat de la aproximativ 85 $/baril la aproape 95 $/baril, semnalând reapariția tensiunilor în zona strâmtorii Ormuz.
În paralel, dolarul și-a reluat rolul de activ de refugiu, apropiindu-se de pragul de 100 puncte pe indicele dolarului, ceea ce a împins euro sub nivelul de 1,17 în raport cu dolarul.
Aceste evoluții ar fi, în mod normal, favorabile piețelor de cereale, însă în prezent echilibrul dintre ofertă și cerere limitează impactul pozitiv al factorilor externi.
Pe piața europeană, grâul cu scadență mai se stabilizează în jurul valorii de 195 €/t, într-o încercare de recâștigare a competitivității pe plan internațional.
În acest moment, Marocul rămâne principalul cumpărător pentru grâul francez, cu mai multe nave aflate în încărcare și altele programate în perioada următoare.
În același timp, operatorii urmăresc atent evoluția costurilor de producție. Segmentul îngrășămintelor devine un punct critic, după ce India a contractat recent 2,5 milioane de tone de uree la prețuri semnificativ mai mari față de licitația precedentă.
Acest element susține tendința de întărire a prețurilor, într-un moment în care Comisia Europeană pregătește o strategie dedicată sectorului îngrășămintelor, ce urmează să fie prezentată în circa o lună.
Pentru recolta 2026, în Europa de Vest, în special în Franța, condițiile meteorologice generează îngrijorări.
Deficitul de apă din sol se accentuează pe fondul precipitațiilor reduse din ultimele săptămâni, iar prognozele pe termen scurt nu indică ploi semnificative.
În aceste condiții, potențialul de producție al culturilor de toamnă intră sub presiune, mai ales în zonele cu rezerve hidrice deja limitate.
Pe segmentul oleaginoaselor, rapița pe Euronext a revenit peste pragul de 500 €/t pentru scadența august, susținută de un complex oleaginos care rămâne ferm.
Pe piața americană, grâul de tip HRW (Hard Red Winter) atinge din nou maximele contractuale, apropiindu-se de 6,55 $/bushel.
Evoluția este susținută atât de contextul geopolitic, cât și de condițiile dificile de vegetație, în special din cauza secetei persistente în marile zone de cultură.
Următoarele zile sunt decisive, în condițiile în care sunt așteptate precipitații care ar putea stabiliza situația.
În cazul porumbului, atenția se mută asupra campaniei de semănat. Deși ritmul lucrărilor este relevant sezonier, incertitudinea majoră vizează suprafețele cultivate.
Datele USDA din martie sunt considerate insuficient reprezentative de către o parte a pieței, iar în contextul creșterii costurilor cu inputurile, inclusiv ureea, este posibil ca suprafețele să fie revizuite în scădere în rapoartele viitoare.
Pe partea de comerț, cererea rămâne activă. O nouă vânzare de 130.000 de tone de porumb către o destinație necunoscută confirmă dinamica pozitivă a exporturilor americane.
În ceea ce privește soia, piața traversează o perioadă de așteptare, în lipsa unor date clare privind suprafețele.
Totuși, procesarea funcționează la capacitate ridicată, iar uleiul de soia susține piața printr-o cerere robustă, menținând marjele procesatorilor la niveluri atractive.
