China face pași consecutivi pentru extinderea utilizării culturilor agricole modificate genetic, în cadrul strategiei de consolidare a securității alimentare și furajere.
Deși reformele sunt implementate cu prudență și treptat, introducerea mai largă a soiurilor modificate genetic de soia și porumb începe deja să influențeze piața internă a materiilor prime pentru furaje și ar putea afecta în mod semnificativ fluxurile comerciale globale.
Una dintre direcțiile-cheie ale politicii este extinderea treptată a cultivării soiurilor modificate genetic de soia și porumb. Aceste culturi pot crește randamentul și eficiența producției, contribuind la reducerea costurilor materiilor prime pentru industria furajelor combinate.
Potrivit experților din sector, noile soiuri de soia modificate genetic pot asigura o creștere a producției de aproximativ 5–10%, ceea ce, pe termen mediu, ar putea reduce dependența Chinei de importurile de materii prime proteice, în special de șrot de soia.
Extinderea utilizării acestor culturi este considerată unul dintre instrumentele de stabilizare a pieței interne a furajelor.
China rămâne cel mai mare importator mondial de boabe de soia, o mare parte dintre acestea fiind utilizate în industria furajeră pentru producerea componentelor bogate în proteine din rațiile animalelor.
În același timp, autoritățile chineze încearcă să controleze introducerea culturilor modificate genetic pentru a evita schimbări bruște pe piața agricolă internă.
Din acest motiv, extinderea suprafețelor cultivate are loc treptat, prin programe pilot, cultivare comercială limitată și reglementare etapizată a sectorului.
Experții subliniază că dezvoltarea în continuare a producției de culturi modificate genetic în China ar putea schimba structura pieței globale a materiilor prime pentru furaje.
Dacă țara va reuși să își majoreze producția internă de soia și porumb, acest lucru ar putea influența volumele de import din partea principalilor exportatori, inclusiv din țările americane.
Pe termen lung, extinderea utilizării biotehnologiilor în producția vegetală este considerată de autoritățile chineze drept unul dintre instrumentele-cheie pentru creșterea rezilienței sectorului agricol și pentru asigurarea unor livrări stabile de materii prime necesare industriei zootehnice aflate în plină dezvoltare.
