După aproape trei decenii petrecute în fermele din România, am învățat că reziliența unei afaceri agricole nu se măsoară în anii buni, ci în modul în care managerul reușește să treacă ferma prin episoadele critice.
Cariera mea, începută în podgoriile de la Cotești și continuată timp de 13 ani la Beciul Domnesc, mi-a arătat că un strugure afectat de îngheț sau grindină reprezintă o pierdere de recoltă și un compromis al calității care poate marca un brand pentru ani de zile.
Ulterior, coordonarea investițiilor la DaBacco mi-a oferit perspectiva financiară a riscului: am văzut cât de fragilă este o investiție masivă într-un sistem pomicol sau viticol „la cheie” dacă aceasta nu este protejată corespunzător.
Experiența recentă din zona tehnologiei fitosanitare, în cadrul Corteva Agriscience, a venit să completeze tabloul cu rigoarea științei și a tehnologiei de protecție a plantelor.
Astăzi, folosind și perspectiva evaluatorului de daune din cadrul Agra Asigurări, acumulată în peste șapte ani de activitate, fac pasul firesc către conceptul de management integrat al riscului: acolo unde tehnologia agricolă se oprește, începe protecția capitalului.
Paradoxul deciziei: tratamentul instinctiv vs. polița neasumată
În activitatea mea am observat un fenomen psihologic interesant la nivelul fermei. Atunci când vorbim despre protecția plantelor, decizia de a achiziționa un fungicid performant este instinctivă.
Fermierul nu ezită atunci când trebuie să combată mana, făinarea sau putregaiul, deși apariția acestora este, statistic, la fel de probabilă ca și producerea unui eveniment meteo extrem.
Dacă punem cifrele pe masă, comparația devine relevantă:
- Costul primei de asigurare pe hectar este, de cele mai multe ori, echivalent cu prețul unui singur produs utilizat într-un tratament împotriva manei.
- Chiar și în cazul unei sume maxime asigurate (acoperire completă), valoarea poliței abia atinge costul unui program complex pentru combaterea putregaiurilor.
Cu toate acestea, în timp ce tratamentul fitosanitar este perceput ca o necesitate tehnologică, achiziționarea unei polițe de asigurare rămâne, pentru mulți fermieri, o decizie amânată sau neasumată.
Întrebarea firească este: dacă investim instinctiv în protecția biologică a plantei, de ce nu investim la fel de pragmatic în protecția financiară a investiției?
2025: când „ocazionalul” a lovit la scară națională
Deși anul trecut activitatea mea a fost concentrată în zona tehnică, datele de bilanț ale Agra Asigurări arată amploarea reală a hazardului climatic: peste 3.300 de avizări de daune la nivel național.
Sudul țării – în special Dobrogea și zona Ostrov – alături de Moldova și Dealu Mare, în special plantațiile de viță de vie situate la baza versanților, au căzut în „capcana” înghețului târziu de primăvară.
Acest tip de eveniment nu înseamnă doar pierdere de rod pentru anul în curs, ci și o traumă energetică pentru plantă: mugurii de rod sunt compromiși, iar rezervele de carbohidrați ale pomilor și viței de vie sunt sever diminuate, cu impact direct asupra producției din anul următor.
Din acest motiv, includerea înghețului târziu la măr ca risc asigurat, începând cu 2026, în cadrul pachetului Universal, reprezintă un răspuns direct la realitatea climatică din teren.
Protecția se activează din stadiul de buton roz (BBCH 57) și acoperă nu doar pierderea cantitativă de producție, ci și deprecierile calitative, precum apariția inelelor de îngheț, care pot declasa fructele de la categoria „Extra” la „Procesare”.
Decizia se ia în stare de latență
Ca specialist care a privit plantația din perspectiva inginerului de fermă, a furnizorului de inputuri și, în prezent, a asigurătorului, concluzia este una singură: managementul riscului în 2026 înseamnă maturitate managerială.
Dacă biostimulatorii ajută planta să supraviețuiască, asigurarea ajută ferma să rămână profitabilă.
Fereastra de oportunitate este limitată:
- 15 februarie – termen pentru riscul de îngheț la măr
- 28 februarie – termen limită pentru subscrierea riscului de îngheț la vița de vie
- 15 mai – termen pentru riscul de grindină.
În agricultură, viitorul se asigură atunci când planta încă doarme, nu când natura și-a arătat deja forța distructivă.
