Ucraina are nevoie de o implementare echilibrată și etapizată a standardelor agricole ale Uniunii Europene, pentru a evita afectarea competitivității sectorului agricol în condițiile războiului, avertizează Consiliul Agrar Ucrainean, într-o analiză transmisă partenerilor europeni.
Ucraina avansează pe drumul integrării europene, iar agricultura rămâne unul dintre sectoarele-cheie în relația cu Uniunea Europeană.
Acordul semnat în octombrie 2025 a deschis noi perspective pentru comerț și cooperare, însă implementarea completă a standardelor agricole europene până la 1 ianuarie 2028 ridică semne de întrebare privind impactul economic asupra unui sector deja afectat de război.
Spre deosebire de statele din Europa Centrală și de Est care au aderat la UE cu sisteme agricole subdezvoltate, Ucraina intră în procesul de integrare ca unul dintre cei mai mari producători globali de cereale și oleaginoase.
Standardele UE presupun modificări profunde ale întregului model de producție – de la utilizarea produselor de protecție a plantelor și tehnologiile de cultivare, până la cerințe de mediu, trasabilitate și investiții majore în zootehnie.
În statele membre UE, aceste transformări au fost realizate pe parcursul mai multor decenii, cu sprijin financiar consistent prin Politica Agricolă Comună. Ucraina, însă, încearcă să parcurgă acest proces în plin război.
Potrivit Băncii Mondiale, pierderile directe ale sectorului agricol cauzate de invazia Rusiei au fost estimate la 11,2 miliarde USD, iar pierderile totale la aproximativ 80 de miliarde USD.
Analizele realizate de centre independente, inclusiv de Consiliul Agrar Ucrainean, arată că aplicarea neadaptată a reglementărilor UE ar putea genera pierderi de peste 2,5 miliarde EUR anual doar în sectorul produselor de protecție a plantelor, ca urmare a interzicerii a aproximativ 100 de substanțe active utilizate în prezent.
Impactul ar fi resimțit în special de fermele mici și mijlocii, coloana vertebrală a economiei rurale.
Dincolo de dimensiunea economică, miza este și una geopolitică. Rusia utilizează tot mai agresiv exporturile de grâu ca instrument de influență strategică, iar Ucraina, alături de Uniunea Europeană, are potențialul de a deveni cel mai mare furnizor global.
În timp ce piața UE este importantă pentru Kiev, volumele mari de export merg către Africa, Asia și Orientul Mijlociu, regiuni sensibile la preț și unde competitivitatea este decisivă.
În acest context, reprezentanții sectorului agricol ucrainean susțin necesitatea unui model flexibil, care să permită aplicarea deplină a standardelor UE pentru producția destinată pieței europene, concomitent cu menținerea unui regim competitiv pentru alte piețe externe.
O implementare rapidă și uniformă a tuturor regulilor ar putea duce la scăderea producției, pierderea cotelor de piață și, indirect, la consolidarea poziției Rusiei pe piețele globale.
La nivel european, aceste riscuri sunt recunoscute tot mai des în dezbaterile din Parlamentul European și în mediile de analiză, unde stabilitatea agriculturii ucrainene este văzută ca un element al securității alimentare globale.
Pentru 2026, provocarea majoră nu este direcția integrării, ci ritmul și mecanismele acesteia: evaluări economice realiste, perioade de tranziție comparabile cu cele acordate altor state candidate, implementare etapizată și sprijin financiar prin instrumente precum Ukraine Facility.
Integrarea agricolă a Ucrainei în Uniunea Europeană nu este doar un proces tehnic, ci un proiect strategic comun.
Modul în care vor fi calibrate aceste decizii va determina dacă standardele europene vor deveni un catalizator al dezvoltării sau o presiune suplimentară asupra unuia dintre puținele sectoare care mențin economia ucraineană funcțională în condiții de război.
