Liga Asociaţiei Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) a lansat campania naţională „APA nu este o marfă”, prin care cere autorităţilor să protejeze accesul populaţiei, în special din mediul rural, la apa din fântânile gospodăreşti.
„Facem apel la factorii de decizie să înceapă proiectarea şi execuţia lucrărilor, astfel încât sistemele de irigaţii să folosească lacurile de acumulare şi sursele de apă de suprafaţă, nu pânza freatică”, a declarat Nicu Vasile, preşedintele LAPAR.
Seceta şi schimbările climatice agravează criza apei
Potrivit unei analize a organizaţiei, criza apei devine o problemă tot mai gravă în România pe fondul schimbărilor climatice şi al gestionării ineficiente a resurselor.
Seceta severă loveşte în special sudul şi estul ţării – Câmpia Bărăganului şi Dobrogea – afectând culturile de porumb şi floarea-soarelui şi punând în pericol securitatea alimentară.
„Cantităţile de precipitaţii sunt în scădere, perioadele de secetă prelungită devin tot mai frecvente, iar sistemele de irigaţii sunt învechite sau nefuncţionale.
Agricultura s-a fragmentat în peste 64 de milioane de sole, ca în 1907, în timp ce debitele râurilor şi nivelul apelor subterane sunt în scădere”, avertizează Nicu Vasile.
Vezi detalii Nicu Vasile, LAPAR: „Până la 90% din porumb și floarea-soarelui sunt calamitate în sudul României”.
LAPAR: Irigaţiile din puţuri adânci – un pericol pentru resursele subterane
LAPAR atrage atenţia asupra pericolului irigaţiilor realizate din puţuri de mare adâncime, care pot duce la secarea izvoarelor de suprafaţă şi la dispariţia stratului de apă freatică accesibil gospodăriilor.
„Se doreşte ca apa să ajungă să se liciteze la bursă, să fie o marfă şi o nouă sursă de îmbogăţire pentru grupuri care vor avea monopolul acestei resurse naturale, la care toţi românii trebuie să aibă acces liber şi la costuri accesibile”, a avertizat preşedintele LAPAR.
Cum se reface pânza freatică: proces lent şi vulnerabil la secetă
Specialiştii LAPAR explică faptul că refacerea apei subterane poate dura de la câteva zile până la sute de ani, în funcţie de tipul de sol şi adâncimea pânzei freatice.
- În soluri nisipoase sau pietroase, infiltrarea este rapidă – câteva zile sau săptămâni.
- În soluri lutoase sau argiloase, procesul poate dura luni sau ani.
- Dacă pânza freatică este la 2–5 metri, apa pluvială ajunge rapid; dacă se află la 30–100 metri, poate dura ani sau decenii.
- Pentru resursele adânci (50–200 m), reîncărcarea poate dura chiar sute de ani.
În sudul României (Giurgiu, Călăraşi), unde pânza freatică se află la 3–10 metri şi solul este lutos, apa pluvială poate ajunge în câteva luni sau ani, dar seceta prelungită din ultimii cinci ani a redus nivelul apei cu 3–6 metri, lăsând numeroase fântâni fără apă.
Avertisment: resursele de apă devin obiect de interes comercial
„Există deja companii internaţionale care cumpără izvoare în România. Guvernul nu pare să fi analizat motivele acestui fenomen. Este nevoie de o gândire ştiinţifică şi responsabilă pentru gestionarea apei”, avertizează Nicu Vasile.
El subliniază nevoia unui sector de cercetare performant şi corect finanţat, capabil să atragă specialişti şi să sprijine politici publice care să protejeze accesul populaţiei la apă.
*LAPAR este organizaţia naţională care reprezintă interesele fermierilor din România, reunind asociaţii şi cooperative agricole.
Scopul său este să susţină dezvoltarea durabilă a agriculturii şi să protejeze producătorii locali, pledând pentru politici publice care asigură resurse accesibile şi sustenabile.
