Lucerna – este regina culturilor furajere. Are proprietăți gustative foarte ridicate, un nivel ridicat de proteine, o bună rezistență la iarnă și o bună toleranță la secetă.
Cu toate acestea, valoare nutrițională vine cu un preț. Lucerna necesită soluri bine drenate, fertilizate și pH ridicat.
În comparație cu fânul uscat de lucernă, silozul de lucernă păstrează de obicei mai mulți nutrienți datorită pierderilor reduse de frunze.
În plus, daunele provocate de condițiile climaterice sunt mai ușor de evitat, deoarece necesită mai puțin timp de ofilire pe teren, pentru a atinge nivelul țintei de substanță uscată (SU).
Furajele mai umede sunt, de asemenea, mai gustabile și mai digerabile pentru bovine, în special în condiții climatice uscate și calde. Silozul de lucernă este mai potrivit pentru utilizarea în rații mixte totale (TMR) pentru rumegătoare.
Citește și câteva sfaturi pentru a obține o recoltă bogată de lucernă.
Maturitatea de recoltare a lucernei
Randamentul și calitatea sunt factori majori de luat în considerare atunci când se recoltează lucerna. Pe măsură ce planta se maturizează pe câmp, randamentul total crește și calitatea scade.
Scăderea calității lucernei este, de asemenea, un rezultat al modificărilor raportului frunze/tulpini (alungirea tulpinii).
Crește acumularea de fibre și lignină și, în consecință, scade nivelul de proteine. O proporție mai mare de fibre de detergent neutru (NDF) este asociată cu tulpina și are ca rezultat o digestibilitate mai mică.
Este probabil ca se va micșora aportul de către animale din cauza umplerii a rumenului și va scădea digestibilitatea datorită acumulării mai mari de lignină.
Cel mai bun moment pentru cosirea lucernei este în mod tradițional sfârșitul de înmugurire – începutul înfloririi.
Înainte de această perioadă, plantele acumulează în mod activ volumul datorită raportului optim de frunze/tulpini, după care creșterea nutrienților încetinește semnificativ, iar frunzele inferioare încep să cadă, afectând astfel valoarea nutritivă în hrana viitoare.
Înălțimea de tăiere a lucernei
Tăierea lucernei este recomandată la o înălțime de 8-10 cm, pentru a obține randamente maxime de SU și nutrienți.
Utilizarea greblei rotative pentru răscolire este o opțiune pentru a minimiza pierderile de câmp și a accelera procesul de ofilire.
Cosirea lucernei
Cosirea lucernei după-amiaza după o dimineață însorită are ca rezultat niveluri mai ridicate de zahăr furajer, dar o mare parte din aceste zaharuri se pierd dacă furajele rămân în vânt pentru perioade lungi de timp.
Culturile de iarbă au în mod normal o concentrație mai mică de zahăr decât porumbul, deci este importantă păstrarea zaharurilor din plante.
Lăsarea furajului cosit în brazde largi va avea ca rezultat o uscare mult mai rapidă și o păstrare mai bună a zaharurilor din plantă.
Substanța uscată
Timpul de ofilire variază în funcție de metoda de conservare care va fi utilizată. Lucerna începe să piardă zaharuri la scurt timp după ce a fost cosită, iar zaharurile sunt hrana bacteriilor de fermentație.
Cheia silozului de lucernă de înaltă calitate – este uscarea rapidă a recoltei la nivelul adecvat de SU pentru a fi insilozată cât mai repede posibil.
SU pentru însilozare optima – este 25 – 45%, în dependență de metoda de conservare (în baterie din beton, manșoane de polimer, baloți înfășurați cu peliculă stretch).
Dacă lucerna este recoltată și însilozată atunci când este prea umedă, există riscul fermentării prelungite, ceea ce poate duce la pierderi de DM și o încărcare acidă mare. De asemenea, șansa de fermentare clostridială crește.
Dacă lucerna este însilozată prea uscat, îngreunează ambalarea și presarea corespunzătoare. Aerul prins duce la creșterea respirației plantelor și la producerea căldurii.
De asemenea, permite metabolismul microbilor aerobi (de exemplu drojdiilor), iar instabilitatea aerobă crește. Acest lucru poate reduce cantitatea de proteine disponibilă animalului.
Dimensiuni de tocare a lucernei
O metodă tehnologică importantă pentru reglarea proceselor microbiologice în timpul însilozării este tocarea lucernei, care ar trebui luat în considerare în dependență de conținutul SU în masa verde.
Gradul de tocare ar trebui să contribuie la tasarea cât mai densă a masei verzi, dar numai într-o asemenea măsură încât să nu existe o eliminare abundentă de suc.
Peste 30% SU – nu mărunțiți mai mult de 1,5 – 2 cm. Sub 30% SU, ar putea fi utilizată o lungime de mărunțire a lucernei mai mare – între 3 – 5 cm.
De ce trebuie să țineți cont
Contaminarea silozului de lucernă cu sol sau cenușă, este un fenomen frecvent. Excesul de cenușă poate crește riscul de eșec al fermentației și stricarea silozului.
Menținerea conținutului de cenușă sub 10% în SU pentru silozul de lucernă se realizează prin:
- Semănarea soiurilor care stau mai bine.
- Recoltarea mai devreme.
- Ridicarea barei de tăiere.
- Folosirea cuțitelor plate.
- Păstrarea brazdei deasupra solului.
- Colțurile de greblă să nu atingă solul.
- Minimizarea mișcării masei verzi pe orizontală.
Un compoment important al silozului de înaltă calitate este scăderea rapidă a pH-ului . Silozul de lucernă are de obicei o capacitate de tamponare mai mare sau este rezistent la o schimbare a pH-ului.
Această rezistență este determinată de componentele plantei, cum ar fi compușii organici, proteinele brute și cationii precum potasiul. Prin urmare, utilizarea unui inoculant bacterial furajer, este important pentru pregătirea silozului de înaltă calitate.
Densitatea tasării silozului
Este important să compactăm în mod corespunzător silozul pentru a obține un mediu anaerob rapid după recoltare și, astfel, pentru a reduce pierderile de SU.
Dacă silozul de lucernă este pregătit în bateria din beton, tasarea silozului trebuie efectuată doar cu tractor cu roți, deoarece suprafața tasării a unui tractor cu roți este mai mare decât cea a unui tractor pe șenile.
Presiunea de lucru în anvelope în timpul tasării – trebuie să fie nu mai mică de 2 Bar.
Ca regulă generală, densitatea minimă pentru silozul de lucernă este recomandată de la 200 până la 280 kg SU/m3.
Acoperirea silozului
Asigurați-vă că silozul este sigilat (acoperit) corespunzător imediat ce s-a finalizat tasarea.
- Pelicula de barieră (grosimea: 40-50 μm) aderă direct la siloz.
- Folia principală (grosimea: 150-250 μm) trebuie să fie etanșă la gaz, cu protecție contra razelor UV, netransparentă.
- Plasă de însilozare protejează împotriva deteriorărilor mecanice și oferă o greutate suplimentară.
- Sacii cu pietriș sau nisip, jantele – pot fi folosite ca greutăți suplimentare pentru o formă potrivită. Sacii de nisip permit să fie create bariere etanșe la intervale de 5 m pentru a preveni intrarea aerului pe marginele silozului.
- Pereții laterali trebuie acoperiți cu peliculă laterală (grosimea: 100-120 μm), dacă este cazul.
