Limacșii – o problemă particulară în No-till

Sistemul No-till reduce necesarul de forță de muncă, conservă solul și apa, reține nutrienții, previne eroziunea și promovează o comunitate activă și diversificată de organisme capabile să controleze unii dăunători, dar vine și cu câteva provocări. Una dintre acestea sunt limacșii.

Limacșii sunt considerați printre cei mai provocători dăunători cu care se confruntă fermierii care practică No-till. Reziduurile de culturi de acoperire rămase sunt excelente pentru sol, insecte benefice, inamici naturali ai dăunătorilor, dar devin și hrana și adăpostul perfect pentru limacși.

Limacșii adoră rapița, soia, lucerna și cerealele mici. Se descurcă bine pe păpădie. Mănâncă porumb, dar nu îl iubesc, și trec la una dintre sursele lor de hrană preferate, dacă este disponibilă.

Acest lucru înseamnă, de exemplu, că dacă semeni porumb într-o cultură de acoperire cu secară, secara va ține limacșii departe de porumb.

Limacșii tineri eclozați în timpul verii se afundă în sol pentru a se răcori când este cald și uscat. Din cauza iernilor fără înghețuri și temperaturi reduse, mai mulți limacși adulți supraviețuiesc după o iarnă blândă.

Fiind hermafrodiți, fiecare limax poate depune ouă. Acest lucru înseamnă că ai de două ori mai multe exemplare care depun ouă decât dacă ar exista sexe distincte. Fiecare limax poate depune până la 500 de ouă pe an.

Limacșii, flagelul No-till

Vestea proastă pentru fermierii care practică No-till este că lucrarea solului este cea mai bună metodă de control al limacșilor. Fiind moluște, insecticidele nu sunt eficiente împotriva lor și există puține alte opțiuni directe și practice pentru control.

Unele dintre opțiunile ce ucid direct melcii, utilizate de fermieri din SUA, includ metaldehida (utilă dacă este aplicată în benzi pe rânduri, dar ușor spălată de ploaie), soluțiile de azot (riscantă, presupune amestecarea a azot 30% 1 la 1 cu apă, pulverizarea noaptea, când limacșii sunt cei mai activi, trei nopți la rând) și fosfatul de fier.

Indiferent de produsul ales, intervenția timpurie, atunci când limacșii sunt mai mici, are mai mult succes decât intervenția târzie în cazul melcilor mai mari (un motiv pentru care monitorizarea este importantă).

Prădători naturali ai limacșilor

Carabidele prădătoare și nematozii(Phasmarhabditis hermaphrodita) sunt principalii inamici ai limacșilor. (Nematozii trăiesc în sol și intră în limacși prin deschideri naturale pentru a-și încheia ciclul de viață). La aceștia se pot adăuga muștele Sciomyzidae.

Chiar dacă nu puteți elimina complet insecticidele, utilizarea lor rațională este foarte importantă pentru a preveni distrugerea insectelor utile. Experiențele în teren arată că acolo unde au fost create condiții pentru gândacii prădători numărul limacșilor a fost mai mic.

Aplicarea pe rânduri mai degrabă decât răspândirea lor pe întregul câmp ar fi o metodă mai prietenoasă pentru prădători naturali. Cu cât puteți face aplicarea mai specifică și mai țintită, cu atât mai bine.

Câmpurile curate oferă doar o singură opțiune pentru hrana limacșilor – cultura

În SUA, unde infestările cu limacși au prins viață din cauza suprafețelor mari în No-till, fermierii seamănă secară între rândurile de soia și porumb și observă o proliferare a prădătorilor naturali.

Secara este distrusă la 1-7 zile după semănarea porumbului, iar limacșii preferă în mare măsură secara în descompunere ca sursă de hrană. Pe măsură ce secara se descompune, disponibilitatea nutrienților se îmbunătățește, de fapt.

S-ar putea crede că sursa suplimentară de hrană pentru limacși ar face ca populațiile lor să explodeze, dar aceasta ajută la menținerea prădătorilor în câmpul de producție, reducând nevoia de insecticide.

Pe de altă parte, metoda trebuie testată cu foarte mare atenție. Regional, rezultate pentru experiențe de acest fel nu au fost anunțate.

Modificarea perioadei de semănat

O altă practică culturală pe care cultivatorii o folosesc este modificarea perioadei de semănat.

Pentru porumb, se recomandă semănatul timpuriu, înainte ca ouăle să eclozeze sau înainte ca limacșii să înceapă să se hrănească mai intens.

Deși nu previne afectarea plantei de către limacși, cel puțin permite culturii să crească mai mare și, eventual, să depășească pagubele importante.

În plus, dacă cultura a răsărit deja și crește, devine mai ușor de observat hrănirea limacșilor și de luat o decizie mai informată cu privire la necesitatea de a acționa.

Totuși, acest lucru s-ar putea să nu fie posibil în cazul soiei. Dacă culturile sunt semănate în perioade după ce activitatea și hrănirea limacșilor a început, modificarea datelor de semănat nu mai este eficientă.

În cazul în care limacșii se hrănesc activ, poate fi luat în considerare semănatul mai tardiv, când solul s-a încălzit suficient pentru a descuraja activitatea limacșilor. Cu toate acestea, este posibil riscul ca plantele mici să fie distruse de limacși, dacă condițiile meteorologice se răcesc și creșterea plantelor încetinește.

Tratamentul semințelor și „limacși toxici”, un rezultat neașteptat

Explorând metodele de control ale limacșilor în No-till, am găsit un studiu interesant realizat de Penn State University, care a arată că limacșii care au ingerat soia tratată cu tiametoxam au devenit toxici pentru gândacii (Carabide prădătoare) care îi consumau – limacșii înșiși nu au fost afectați, dar au devenit hrană otrăvitoare pentru prădătorii lor.

Experimentul realizat pe câmpuri, a arătat că limacșii hrăniți cu neonicotinoide au ucis 31% din prădătorii din apropiere în prima lună a sezonului de creștere. Cu prădătorii eliminați, limacșii s-au înmulțit.

Când populația de limacși a explodat, densitățile la soia au scăzut cu 20%, iar randamentele generale ale culturilor au scăzut cu 5%.

Limacșii – alte metode de control practicate

Experiența sugerează că utilajele de tip Row Cleaners pentru curățarea rândurilor nu vor avea un impact semnificativ asupra dimensiunii populației de limacși.

Cu toate acestea, permit solurilor să fie mai uscate și mai calde, asigură o germinare și o creștere mai rapidă a plantelor și posibilitatea cultura să depășească daunele cauzate de limacși.

De fapt, orice practică ce permite o creștere mai viguroasă a plantelor va ajuta la reducerea pagubelor limacșilor.

Unele cercetări sugerează că trifoiul incarnat (crimson) poate fi un respingător util pentru limacși.

Unii cercetători sugerează că, drept beneficiu secundar, culturile de acoperire pot de fapt să extragă insecticidele din sol mai repede (tratamentul pentru semințe oferă aproximativ două săptămâni de protecție, dar poate persista în sol până la doi ani).

Pentru controlul limacșilor, este necesară o rotație cu o cultură de acoperire, nu doar pentru a stabiliza și hrăni solul, ci și pentru a stabiliza și hrăni diversitatea regnului animal subteran.

Când acest echilibru se strică, o specie poate predomina ușor celelalte, aruncând întregul sistem într-o spirală a distrugerii.

Prin urmare, gestionarea limacșilor este mai dificilă decât controlul majorității insectelor și buruienilor. Populațiile trebuie adesea reduse în timp prin utilizarea consecventă a practicilor culturale, evitarea tratamentelor ce distrug prădătorii naturali și, dacă se justifică, utilizarea moluscicidelor la momentul oportun.

Bibliografie:

1. Slug Management in Continuous No-Till. Virginia Cooperative Extension.
2. Slugs in Corn and Other Crops; Armyworms in Corn. The University of Tennessee Institute of Agriculture.
3. Slugs on Field Crops. Ohio State University Extension.
4. Slugs in Soybean. N.C. Cooperative Extension.
5. Trade-offs of controlling slugs in no-till.