Pentru mulți, grădina este un loc de refugiu, iar cultivarea diferitor specii, atât comestibile cât și decorative devine o activitate plăcută dacă sunt respectate anumite reguli pentru a asigura sănătatea și întreținerea adecvată a culturilor.
Totuși, unele specii v-ar putea crea probleme în timpul sau după cultivarea acestora, iar în acest articol vom relata mai multe despre experiențele mai puțin reușite ale grădinarilor.
Vă vom spune mai multe despre legumele „cu caracter”: agresive, neprietenoase, capricioase și… cu randament scăzut.
Culturi nerecomandate
Topinambur
Liderul „agresorilor” de grădină, se pare că, potrivit grădinarilor, este topinamburul. Desigur, o legumă foarte sănătoasă și, de asemenea, prețuită mult de diabetici, un agent de camuflaj excelent pentru garduri și clădiri neprezentabile, datorită faptului că tulpinile înalte cu flori galbene cresc activ.
Topinamburul are un sistem radicular puternic pe care se formează tuberculi albi, galbeni sau cu nuanță violetă, în funcție de varietate. Pe lângă capacitatea plantei de a se înmulți ușor, șoarecii și șobolanii cară tuberculii în cuiburile lor și adesea apar noi plante unde nici nu v-ați așteptat.
Este mult mai ușor să plantați topinambur decât să vă dezbăierați de această plantă. Acesta nu necesită o îngrijire specială, dar în plantațiile îndesite (și se îndesesc de la sine), tuberculii, care nu sunt de obicei mari, devin micuți și cioturoși, atât de mici încât, după curățare, nu rămâne, practic, nimic de mâncat din ei.
Astfel, în timpul cultivării, trebuie să oferiți o atenție maximă gestionării corecte a culturii.
Hrean
Hreanul, de ale cărui calități remarcabile nimeni nu se îndoiește, este, de asemenea, capabil să provoace multe probleme, din cauza capacității de a se strecura prin zona înconjurătoare, răsărind, ca topinamburul, aproape „din nimic”.
Cei care doresc să cultive hrean acasă sunt sfătuiți să nu-l planteze în sol afânat și fertil, pentru a nu-i permite a se răspândi prea mult și a-l ține constant sub control.
Plante „neprietenoase”
Pe lângă culturile legumicole, care sunt vecini buni cu majoritatea omologilor lor de grădină, există și unele „necooperante”. Totul este la fel ca și în cazul oamenilor. Printre acestea se numără feniculul.
Fenicul
Marea majoritate a culturilor de grădină se simt inconfortabil în vecinătatea lui. Doar ceapa, castraveții, varza, iar unele surse indică și mărarul drept culturi ce îl tolerează, iar restul se dezvoltă mai rău alături.
Planta are diferite tehnici în arsenalul ei, care sunt numite colectiv alelopatie și o ajută să țină vecinii la distanță. Folosește diverse substanțe chimice, de exemplu colina, pe care le eliberează în sol, și care, în ciuda proprietăților utile, creează condiții mai puțin favorabile pentru alte culturi.
Pe de altă parte, au fost analizate mai multe opțiuni de culturi intercalate, unde feniculul a fost utilizat ca plantă intercalată pentru a reduce populația de afide în muștar (Brassica juncea L.). În plus, cultura intercalată de fenicul și mărar a crescut randamentul și biomasa la cereale.
Prietenie selectivă
Nu toate plantele sunt la fel de „neprietenoase” ca feniculul, majoritatea sunt prietenoase cu unii vecini și ostile altora. De exemplu, tomatele, în general prietenoase, nu sunt recomandate a fi crescute în apropiere de varză și mazăre.
Nici ceapa și usturoiul nu se înțeleg cu mazărea, deși este o plantă leguminoasă, care își poate hrăni vecinii cu azot. Hrănește cu plăcere cartofii, morcovii, castraveții, napii, ridichile, dar cu ceapa, usturoiul și tomatele nu se împacă.
Căpșunii de grădină nu tolerează în apropiere varza.
Sparanghel
O altă plantă considerată neprietenoasă de mulți grădinari este sparanghelul. În general, este un individualist rar, iar odată cu vârsta, poate deveni problematic. Crește nu la fel de activ cum ar fi culturile descrise mai sus, însă dens.
În același timp, își împrăștie cu generozitate „copiii” prin zonă. Combinarea sparanghelului cu alte plante este posibilă doar la o vârstă fragedă, înainte ca acesta să crească. Acestea pot fi verdețurile anuale și plantele crescute pentru condimente, dar și tomatele.
Caracteristicile gustative ale sparanghelului sunt, desigur, excelente și, de asemenea, poate fi privit ca plantă decorativă. Dacă îl creșteți pe o parcelă mică, atunci în scop decorativ, cu bonusul de a primi o anumită cantitate de lăstari delicioși, sunt perfecți.
Dar privit ca un vecin nefavorabil, trebuie să cunoașteți, că rizomii cresc rapid, perimetrul accesibil pentru sparanghel trebuie limitat imediat la aproximativ 30 de centimetri în adâncime, cu toate, că plantulele vor pătrunde și după limitele stabilite.
Citiți mai multe despre Cum se cultivă sparanghelul – prima legumă de primăvara.
Culturi ce necesită îngrijire sporită
Vinetele cresc bine în teren deschis dacă sunt bine udate, iar dacă nu au condiții bune și nu le salvați de gândacul de Colorado, atunci nu mai strângeți recoltă.
Ridichea la fel poate crea probleme, deoarece semințele se răspândesc, iar când căldura se instalează și zilele sunt lungi, ridichea formează tulpini florifere, fără să dovedească să își crească și rădăcina.
Țelina pentru rădăcină – crește destul de ușor și mare dacă i se asigură udare uniformă și îngrijire atentă a solului, iar dacă nu, rădăcina va fi micuță.
Mărarul – în mod obișnuit, nu crește pe sol acid.
Ceapa poate crește bine pe secetă, deși va fi măruntă. Astfel nu putrezește, dar când plouă regulat, ceapa cere atenție la maximum, deoarece poate să se îmbolnăvească.
Legume cu recolte scăzute
Există și legume cu recolte scăzute. Randamentul sparanghelului, despre care am scris mai sus, este foarte mic, de la 200 g pe metru pătrat la 800 g la maturitate. Singura consolare este aspectul decorativ și aceea, că familia primește la masă o legumă regală.
Ei bine, este, de asemenea, ușor de crescut – dacă zona nu e inundată. Sparanghelul nu necesită nicio îngrijire specială, în afară de limitarea extinderii culturii.
Anghinarea în starea adultă (de doi ani), va produce multe inflorescențe de 80 de grame, mai gustoase în stadiu mai tânăr, când florile nu sunt deschise. Dacă o priviți ca pe un deliciu, de la care nu așteptați prea mult, atunci e bine, căci în viitor productivitatea ei nu va crește.
Varza de Bruxelles are un randament ceva mai mare, aproximativ de la jumătate de kilogram până la un kilogram pe metru pătrat. Dar trebuie să munciți bine. Să ajustați perioada de creștere la parametrii de temperatură doriți, să creșteți răsaduri, să le protejați de dăunători, să udați în mod regulat, să hrăniți și fertilizați la timp.
În plus, varza de Bruxelles necesită o iluminare bună și spațiu mare și nu cu toți vecinii colaborează. Adică, în comparație cu sparanghelul și anghinarea, veți avea mult mai multă muncă, dar rezultatul nu este deosebit de impresionant.
Hreanul, în general, nu este departe de aceste culturi în ceea ce privește productivitatea, dar își justifică productivitatea prin frunzele sale, utilizate și ele în prepararea diferitor bucate.
Unii pun la îndoială și productivitatea leguminoaselor, însă trebui să luați mereu în calcul faptul că leguminoasele (mazărea, fasolea) sunt bune și pentru că „hrănesc” plantele cu azot și oferă o masă verde remarcabil de hrănitoare pentru sol.
Totuși, pentru oamenii pasionați toate aceste dificultăți nu fac decât să le adauge puteri.
V-ar putea fi util și articolul despre Plante companion în grădina de legume – ce plantăm pentru a reduce bolile, dăunătorii.
