Tomatele sunt foarte populare și cultivate, practic, de orice grădinar. Însă, nu există fleacuri în cultivarea tomatelor, mai ales atunci când le creștem în câmp deschis, când trebuie să alegem cu atenție momentul plantării răsadurilor în parcele și să realizăm lucrările la timp.
Pentru a obține o recoltă bună de tomate, este bine să nu neglijăm regulile de bază recomandate pentru tomate. Cu fiecare sezon, împreună cu experiența, vine și înțelegerea a ceea ce este potrivit pentru plante și ce trebuie schimbat și ajustat.
În continuare, discutăm despre cele mai importante sfaturi de luat în calcul pentru o cultură de succes în grădină.
1. Alternarea soiurilor
Este inutil să menționăm principiile generale pentru selectarea semințelor și producători de încredere, precum și faptul, că în teren deschis trebuie să creștem varietăți pretabile creșterii în câmp deschis.
Cele mai de încredere fiind soiurile mici sau mijlocii, robuste, rezistente la stres. Cultura plantată în câmp deschis devine o șansă excelentă de a evalua potențialul soiului sau hibridului.
Puteți crește soiul preferat timp de zeci de ani. Dar, după cum arată practica, doi ani la rând nu sunt niciodată la fel în ceea ce privește productivitatea. Nu combinați aceleași soiuri, ci și schimbați „setul” de soiuri în fiecare an, nu uitați și de rotația culturilor.
Folosiți unul sau mai multe soiuri verificate, preferate în fiecare sezon, completându-le anual cu noi soiuri „pentru testare”.
2. Paturile calde – mai puține probleme
Iluminare bună, loc ferit de vânt, pH de la 5,5 la 7,5, respectarea rotației culturilor, direcția parcelei de la nord la sud, sunt regulile de bază ce trebuie respectate. Dar la tomatele plantate în câmp deschis, nu trebuie să uităm și de calitatea solului.
Una dintre soluțiile ce ar face față imprevizibilității vremii sunt paturile înalte.
Pe lângă încălzirea accelerată a solului și stabilizarea condițiilor, în astfel de parcele tomatele se vor bucura de beneficiile solului fertil cu microbiotă activă, ceea ce înseamnă că vor primi nutriție și protecție de înaltă calitate. Și va fi mult mai ușor să le îngrijiți, să le palisați și să întrețineți mulciul.
O parcelă înaltă, cu un cadru din scânduri, ardezie, tablă sau una obișnuită, așezată într-un pat de 50 cm vor fi potrivite. Principalul lucru este să aranjăm toamna resturile mai groase, apoi cele mai subțiri și mici, ușor de descompus, compost sau mulci în straturi, intercalându-le cu straturi de sol de 15-20 cm și aplicând o soluție de preparate microbiologice. Până în primăvară, parcela caldă va fi gata.
Și, dacă nu vă deranjează îngrășămintele minerale, adăugați o porție standard sub stratul superior. Plantele verzi, folosite apoi ca îngrășământ verde pe parcelele unde urmează a fi cultivate legume nu vor fi niciodată de prisos: semănați-le toamna sau primăvara timpuriu, de îndată ce timpul o permite.
Chiar dacă nu preconizați să plantați pe o parcelă caldă, pregătiți, totuși, un loc pentru tomate timp, adăugând materie organică descompusă când afânați solul (de exemplu 5 kg pe metru pătrat).
Cu o săptămână înainte de plantare, solul de pe parcelă trebuie să fie acoperit cu peliculă, astfel, încât să se încălzească mai repede până la temperaturi care sunt confortabile pentru tomate.
3. Nu vă grăbiți cu plantarea
Când cultivăm tomate în teren deschis, trebuie să semănăm sau să cumpărăm răsadurile în funcție de momentul în care le putem planta. Solul să se încălzească la cel puțin 12 grade C la adâncimea gropii de plantare (și, bineînțeles, ca înghețurile de revenire să nu fie prognozate).
Astfel, alegeți momentul optim de plantare în funcție de experiența anilor precedenți. Răsadurile de tomate în câmp deschis se plantează la vârsta de 45-50 de zile (dacă, contrar recomandărilor, nu se selectează soiuri înalte, care necesită plantare la 60-70 de zile), înălțime de 25-30 cm, cu 6-7 frunze.
Chiar dacă uneori vă pare, că răsadurile îngheață sau se dezvoltă prea încet, nu sunt suficient de mari, nu panicați, aveți încredere în natură. Doar cu grijă corespunzătoare, fără irigare excesivă sau lipsă de umiditate, fără o supraalimentare a răsadurilor cu îngrășăminte și stimulente de creștere, acestea se vor dezvolta armonios.
Și, cu atât mai mult, nu protejați răsadurile mature excesiv de curenți de aer. Dimpotrivă, începeți cât mai devreme să căliți răsadurile destinate plantării în câmp deschis, scoateți plantele la soarele cald, lăsați-le pe balcon în zilele favorabile și căliți-le cât mai mult, acestea trebuie să fie pregătite să facă față condițiilor din câmp.
Tomatele trebuie protejate de temperaturi sub 8 grade C.
4. Plantare cu stres minim
Nu este recomandat să plantăm prea des tomatele. O distanță optimă între rânduri va asigură o bună aerisire a plantelor, evitarea umbririi și stagnării aerului. Respectiv, vor fi mai puține riscuri asociate dezvoltării bolilor.
2-3 plante pe metru pătrat este considerată o opțiune bună. Tomatele pot fi plantate în cuiburi (în panglică sau cuib pătrat, a câte două plante per suport) sau în rânduri clasice – aici trebuie să alegeți cum vă este mai convenabil a le îngriji.
Plantarea răsadului de tomate prevede câteva momente de luat în calcul, care vor influența viitoarea recoltă:
- Răsadurile trebuie udate înainte de plantare; bila de pământ trebuie să fie umedă, dar nu udă.
- Pregătiți gropile de plantare conform schemei de plantare (de obicei sunt suficiente 10-15 cm lățime și 15-20 adâncime). Adăugați îngrășământ organic bine descompus în fundul gropii de plantare (câțiva pumni de mraniță, câteva linguri de cenușă).
- Solul de umplere sărac poate fi amestecat cu mraniță. Udați înainte de a planta răsadurile, împărțind o găleată cu apă în aproximativ 5-8 găuri.
- Scoateți răsadurile cu grijă, ținându-le de tulpină și păstrând bila de substrat. Îndepărtați frunzele cotiledonate.
- Așezați răsadurile puternice pe verticală, adâncindu-le până la cotiledoane și acoperiți-le cu substratul pregătit. Dacă răsadurile sunt prea mari, trebuie să fie plantate puțin înclinate, în unghi, îndepărtând frunzele inferioare.
- Tasați ușor solul cu palmele.
- Nu vă grăbiți să îndepărtați frunzele, lăsați plantele să se adapteze. Formarea lor va continua pe tot parcursul sezonului de vegetație, așa că mai aveți timp. După plantare, îndepărtați numai acele frunze, care ating solul.
5. Lăsați răsadurile de tomate să se adapteze
Imediat după plantare, lăsați roșiile timp de o săptămână. Aveți încredere în natură, permițând răsadurilor să prindă rădăcini, fără stres suplimentar. De obicei, prima udare după plantare se efectuează după 8-10 zile (dacă e căldură extremă, verificați umiditatea solului și realizați udările puțin mai devreme).
6. În funcție de creștere – mușuroirea
Prima mușuroire a tomatelor se efectuează la 2-2,5 săptămâni după plantare. Dar, în viitor, monitorizați plantele, mușuroind pe măsură ce tulpina crește. De două ori minim, dar dacă tomatele au nevoie, nu vă fie teamă să le mușuroiți a treia și a patra oară.
7. Mulcirea plantelor
Solul trebuie mulcit imediat după plantarea tomatelor. Un strat de mulci de aproximativ 10 cm este cel mai bun ajutor și „stabilizator”, care protejează roșiile de frig, supraîncălzire, compactarea solului, formarea crustei, evaporarea umidității și buruieni. Ce este bun pentru sol, este bun și pentru tomate.
Alegerea metodei depinde de preferințele proprii. De-a lungul anilor, paiele și iarba cosită au dat rezultate excelente, dar dacă aveți o rezervă de rumeguș sau alt mulci, compost sau turbă, folosiți-le. Principalul lucru este să mulcim.
Mențineți un strat constant de mulci, reînnoiți-l și păstrați-l curat, fără a permite reziduurilor să se acumuleze pe el.
Citiți mai multe despre Mulcirea culturilor de legume. 7 metode, avantaje și sfaturi.
8. Fiți gata să protejați plantele de frig
Când plantați tomatele în câmp deschis, ar trebui să fiți întotdeauna pregătiți pentru înghețuri neașteptate sau o răcire a vremii ce se poate prelungi. Cu cât răsadurile sunt plantate mai devreme, cu atât riscul este mai mare.
Este mai bine să instalați arcuri de la bun început, cu ajutorul cărora puteți construi un adăpost pentru noapte. Și aveți la îndemână folie microporoasă. Exemplu de arcuri instalate pentru întinderea foliei microporoase:
9. Palisarea tomatelor
Mulți cresc tomate fără a le lega. Dacă sunteți un fan al creșterii naturale și nu vă deranjează să lăsați lăstarii și fructele să se lase liber pe mulci, lăsați-le, însă palisarea ar putea oferi unele avantaje.
Cea mai ușoară modalitate de a asigura o bună etalare și conducere a plantelor pe verticală, care permite o mai bună iluminare și aerisire este palisarea. Pentru cultura cu ciclul scurt palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sârmă.
O altă metodă e legarea plantelor de suport. Încercați să instalați suporturile pe partea de nord și nu aproape de tulpină, dar la 7-10 cm sau puțin mai departe.
Soiurile înalte, cu fructe mari, dacă decideți să le plantați în grădină, se pot forma pe spaliere cu rânduri orizontale de frânghie sau sârmă instalate la fiecare 20-25 cm.
Tomatele trebuie legate pe măsură ce tulpina crește, fără a le permite să se îndoaie sau să se rupă, prima dată chiar atunci, când se pare că tulpina este pe cale să-și piardă stabilitatea. Nu vă puteți limita la o singură legare: când se formează ovarele, lăstarii vor trebui orientați și prinși din nou.
Trebuie să atașăm lăstarul de porțiunea de sub ciorchinul de fructe. Materialul utilizat poate fi achiziționat de la magazinele de profil sau să optați pentru materiale moi.
10. Irigați la necesitate
Umiditatea excesivă și umezeala nu sunt pretabile pentru tomate. Tomatele au nevoie de udare de înaltă calitate, la nivelul rădăcinii, fără a uda frunzele, de obicei o dată pe săptămână, ajustată, în funcție de condiții și reducând intervalul dintre udări la 4-5 zile.
Udați plantele dimineața sau seara cu apă la temperatura de afară. Desigur, dacă aveți un sistem de irigare prin picurare sau automat, tomatele se vor bucura de umiditate mai eficient distribuită.
11. Fertilizați plantele rațional
Analizând necesitățile solului și plantelor de tomate, putem limita la minim fertilizările. Dacă solul este epuizat, nu există suficientă materie organică în el sau îngrășămintele nu au fost aplicate în timpul plantării, efectuați, totuși, prima fertilizare nu mai devreme de 2 săptămâni după plantare și apoi repetați la fiecare 10-14 zile și numai pe măsură ce solul este epuizat și dacă există semnale de lipsă de nutrienți.
Trebuie să țineți întotdeauna cont de stadiul de creștere: sezonul de creștere viguros necesită mai mult azot, înflorirea și fructificarea necesită mai mult potasiu și fosfor.
Dacă doriți să obțineți o recoltă sănătoasă, fără substanțe chimice, hrăniți tomatele cu infuzii de îngrășăminte organice, diluându-le în apă 1 până la 10. La începutul creșterii – mranița și excrementele de pasăre (1:25), în timpul înfloririi și fructificării – cenușă, îngrășăminte din plante verzi, infuzie din plante.
Cu abordarea tradițională, aplicați o porție standard de îngrășământ special pentru tomate cu microelemente (sau înainte de înflorire – un îngrășământ complex, iar după – un amestec de potasiu-fosfor în cantitate de 3 g la 1 litru de apă pentru o plantă).
Citiți mai multe despre Cum folosim gunoiul de găină pentru fertilizarea plantelor.
12. Nu uitați de copilit, defoliere
Copilitul, îndepărtarea excesului de frunze, ciupirea vârfurilor par pentru mulți lucrări anevoioase. Desigur, este păcat de frunzele frumoase, dar când fructificarea a început, trebuie să preferați rezultatul. Înlăturarea frunzelor în exces în timp util este cea mai bună prevenire a bolilor.
Începeți cu igiena tomatelor – înlăturarea frunzelor uscate, deteriorate de pe și de sub plante. Pentru ca lumina să ajungă până la ciorchinele inferioare, planta să respire liber, odată cu începutul formării fructului, se îndepărtează câte 1-2 frunze.
Pentru cultura din câmp deschis, este mai bine să limitați numărul de ciorchini la 5-6 (toate pe un lăstar sau 3-4 pe lăstarul principal și 2-3 pe lăstarii laterali). Vârfurile sunt cârnite, lăsând 2-3 frunze deasupra ciorchinelui superior.
Citiți mai multe despre Copilitul lăstarilor la roșii – când și cum se realizează.
13. Prevenirea bolilor – cea mai bună protecție
Cea mai bună protecție pentru tomate este asigurată de solul și plantele sănătoase, îngrijire și prevenirea bolilor în timp util. În grădină, se pot realiza următoarele tratamente:
- pulverizați plantele săptămânal cu decocturi și infuzii de plante (ceapă, usturoi, urzică, coada-calului, gălbenele); Vezi și Coada-calului: beneficii plantă și utilizare.
- pentru controlul bolilor cum ar fi făinarea puteți utiliza bicarbonatul de potasiu – detalii aici.
- tratați plantele și solul cu microorganisme utile, de exemplu Trichoderma. Citiți mai multe despre Trichoderma – cum o utilizăm pentru a combate natural bolile și crește imunitatea plantelor.
- puteți alterna remediile populare și biologice cu o soluție slabă de iod cu lapte (3 picături la un pahar, diluate în 1 litru de apă);
- pentru controlul unor dăunători puteți utiliza săpunul de potasiu (detalii aici);
- plantați fâșii de plante utile pentru a ține la distanță dăunătorii. Vezi mai multe despre 5 flori ce trebuie cultivate în grădină pentru a ține dăunătorii plantelor la distanță.
- în grădină, tratamentele chimice trebuie folosite doar ca ultimă soluție, dacă alte metode nu funcționează. Evaluați riscurile, toxicitatea și timpul de așteptare înainte de a recolta primele fructe. Și începeți cu clasicele – Zeamă bordeleză și alte fungicide care conțin cupru.
Detalii despre Bolile la tomate – cum le deosebim și prevenim. Tratamente.
