Cum se face corect ventilarea naturală a serelor

Fără ventilare temperatura în seră atinge valori considerabile chiar în luna aprilie. Atunci când în exterior temperatura aerului atinge valori de 15 C°, temperatura din interiorul ei este în limite­le nivelului de 40 C°.

Pe lângă avantajul evident de reducere a temperaturii interioare în seră, precum şi de uniformizare a temperaturii interioare, ventila­rea va reduce incidenţa bolilor foliare.

Aerul în mişcare îndepărtează umezeala de pe plante, rezultând în crearea unei microclime uscate în seră. Roua pe plante apare când temperatura frunzelor este cu mult sub nivelul de temperatură în seră.

Această diferenţă provoacă fenomenul de condensare care creează un mediu ideal pentru apariţia bolilor în special, pe durata nopţilor senine şi fără utilizarea foliei cu adausuri ce ar bloca radia­ţia infraroşie, temperatura frunzelor se va instala cu câteva grade mai joasă decât cea a aerului din se­ră.

Utilizarea ventilării va reduce această diferenţă şi va evita sau reduce cantitatea de rouă depusă pe plante.

Pe durata zilei lumină, are loc fotosinteza, în timpul căreia plantele consumă bioxidul de carbon din stratul de aer din imediata apropiere a frunzei. Ven­tilarea va înlocui aerul din zona frunzei, cu conţinut epuizat de bioxid de carbon cu noi porţii de aer cu un conţinut de bioxid de carbon mai mare în cazul când în seră se administrează bioxidul de carbon, ventilarea va reduce necesarul de acest gaz cu 40%.

Sistemul pasiv de ventilare naturală constă în practicarea unor deschizături pe acoperişul serei, pe lateralul sau pe partea frontală a acesteia, obţinându-se ferestre zenitale, uşi, sau ferestre tip roll-up (Fig. 1).

Suprafaţa ferestrelor zenitale ar trebui să fie egală cu suprafaţa ferestrelor roll-up şi fiecare din aces­tea trebuie să constituie 15…20% din suprafaţa de producere a serei.

Propriu-zis, mişcarea aerului şi trecerea acestuia din interiorul serei către exterior şi invers, este fă­cută in mod natural, datorită diferenţelor de presi­une dintre aerul din interior şi cel din exterior şi de presiunea exercitată de vânt. Astfel o adiere de vânt cu viteza de 1…1,3 m/sec asigură 80% din ventilaţia maximă posibilă. În organizarea unui sistem de ventilare principalul es­te crearea efectului „coş de fum”. Pentru aceasta sera ar trebui să aibă mini­mum 3 metri înălţime la creastă (Fig. 2).

Află aici Cum să-ți construiești o seră de care să nu îți faci griji.