Asolamentul este o soluție universală pentru multe probleme în câmp, dar care, ținând cont de avantajele economice de moment oferite de unele culturi, deseori este neglijat.
Secetele tot mai frecvente din ultimii ani, însă, scot din nou asolamentul în prim plan, iar de rezultate mai bune în cazul respectării acestuia se bucură, practic, orice fermier care îl implementează.
Indiferent de tehnologia aplicată în fermă, o rotație rațională a culturilor soluționează multiple probleme. Și dacă unele culturi, aparent, sunt mai puțin rentabile, avantajele și plusul de recoltă pe care îl pot oferi culturii următoare este superior.
Nici în agricultura conservativă asolamentul nu merită a fi neglijat, din contra, fermierii cu experiență menționează că acesta ar trebui să fie unul dintre elemente cheie în tranziția către o lucrare minimă a solului sau excluderea acesteia.
Important! La început, se recomandă practicarea sistemului de lucrare zero a solului pe aproximativ 10% din suprafaţa gospodăriei. Astfel va fi posibil de învăţat pe baza greșelilor comise. Concomitent, este necesar a învăţa și din greșelile colegilor din vecinătate.
Asolamentul în agricultura conservativă – ce urmărim?
Atunci când vorbim atât de experiența fermierilor din țară, cât și de peste hotare care implementează sistemul No-till, observăm că în prim plan fermierii scot „necesitatea diversificării cât mai mari a culturilor”.
Acest lucru are o explicație cât se poate de logică, plantele cultivate preiau unele roluri ale lucrărilor și trebuie să îmbunătățească solul, de aceea trebuie alese corect. Astfel, prima regulă în elaborarea asolamentelor ar fi:
1. Asigurarea unui număr cât mai mare de sole
Numărul de sole trebuie să fie anual de cel puțin 4 culturi, asftel încât fiecărei culturi să-i revină câte o „sarcină” necesară de realizat. De exemplu:
Optând la începutul asolamentului pentru culturi cum ar fi leguminoasele anuale sau perene, obținem un efect ameliorator asupra întregului ciclu de rotație.
Practica confirmă faptul că, o diversitate mai mare de culturi în asolament asigură producţii mai mari pentru fiecare cultură în parte și pentru întregul asolament comparativ cu cultura permanentă.
2. Acoperirea maximă a solului – includerea culturilor succesive
Unul dintre principiile de bază ale agriculturii conservative constă în protejarea suprafeței solurilor prin acoperirea acestuia cu masă vegetală.
Asolamentele cu o diversitate mai mare de culturi de bază, inclusiv culturi succesive, având grijă și de fertilizarea rațională a acestora, vor asigura acoperirea solului la maxim pe întreaga perioadă a anului.
Culturile succesive în asolament, până la semănatul culturilor de bază, permit reducerea folosirii erbicidelor pe vegetaţie.
Este recomandat a oferi o atenție sporită tratării culturilor succesive cu erbicide. Dacă masa
vegetală este abundentă, atunci e necesar a aștepta până la trei săptămâni în vederea evitării alelopatiei produselor în urma descompunerii resturilor vegetale, în special a rădăcinilor. Este periculoasă la fel stropirea cu erbicid după semănatul culturii de bază.
Important! Cositul culturilor cerealiere folosite în calitate de culturi succesive nu se recomandă până la formarea paniculului, deoarece duce la apariţia noilor lăstari de vârstă diferită (meiul).
Este necesară studierea compatibilităţii culturilor de bază în asolament cu culturile succesive și cu resturile vegetale folosite după recoltarea diferitor culturi. În acest sens, avem studii puține care să ne vorbească despre compatibilitate.
Citiți mai multe despre Culturile de acoperire sau covoare vegetale – amestecuri utile.
3. Orientarea spre folosirea eficientă a substanţelor nutritive din sol
După cum se cunoaște, fiecare specie consumă cantități diferite de elemente, poate contribui la acumularea unora din acesteaa și la deblocarea altora. Din acest considerent, alegerea culturilor în asolament este foarte importantă.
Plantele mai consumatoare de elemente nutritive, cum este floarea-soarelui, trebuie să alterneze cu plantele cu consumuri reduse, cum sunt cerealele.
Cerealele păioase folosesc mai mult N și P; floarea-soarelui, porumbul mai mult K. Capacitatea de solubilizare a compușilor cu P diferă de la o plantă la alta.
Orzul folosește elementele nutritive din stratul superficial, iar floarea-soarelui, porumbul, mazărea, rapiţa, soia ș.a. dintr-un strat mai adânc.
Mazărea, lupinul, au o putere mare de solubilizare, iar orzul, grâul au o putere mică de solubilizare a elementelor chimice nutritive din sol.
Merită o atenţie deosebită culturile cu o capacitate biologică mai mare de utilizare a fosforului din formele greu accesibile plantelor din sol, cum ar fi hrișca, muștarul, rapiţa.
Culturile leguminoase îmbogăţesc solul cu azot, favorizând creşterea producţiei la culturile următoare. După soia, mazăre şi fasole rămân în sol, la fiecare hectar, până la 150 kg de azot organic.
4. Asolamentul trebuie orientat spre restabilirea fertilității solurilor
Precum am menționat, la prima vedere, unele culturi nu oferă avantaje economice mari atunci când sunt cultivate.
Se vor alterna plantele care lasă în sol cantități mai mari de resturi organice (ierburi perene, cereale, leguminoasele anuale, etc.) cu cele care lasă în sol cantități mici de resturi organice (culturi tehnice).
Experiențele din câmp indică faptul că includerea amestecului de ierburi graminee și leguminoase în asolament, în mod „ideal” împreună cu folosirea suplimentară a gunoiului de grajd, generează multiple avantaje solului.
Aici, însă, este important să identificăm și metode de valorificare corectă a acestor ierburi după recoltare. În țările cu zootehnia devoltată, optimă se consideră folosirea culturilor furajere în calitate de premergători favorabili pentru alte culturi în asolament, dar
și ca hrană pentru animale.
5. Cultivarea culturilor cu sistem radicular diferit
Cultivând plante cu sistem radicular diferit, asigurăm explorarea diferitor straturi de sol. Astfel, după plantele cu înrădăcinare profundă (lucernă, trifoi, sfecla, floarea-soarelui), este recomandat să fie cultivate plante cu înrădăcinare mai superficială (fasole, mazăre, grâu).
Amplasarea culturilor cu același sistem radicular contribuie la insuficienţă de umiditate. Din acest motiv, intervalul în timp dintre două culturi cu sistem radicular adânc nu trebuie să fie mai mic decât 2-3 ani.
Acestea sunt doar câteva dintre recomandările importante la stablirea asolamentelor. Este bine să țineți cont de faptul că fiecare teren agricol are particularitățile și, respectiv, necesitățile sale.
Cele mai bune plante premergătoare pentru principalele culturile agricole sunt:
- pentru grâul de toamnă – mazărea, fasolea, rapița de toamnă, borceagul, trifoiul, muștarul, năutul, porumbul pentru siloz;
- pentru orzul de toamnă – mazărea, fasolea, borceagul, rapița, trifoiul, cartoful, ovăzul, soia, porumbul pentru siloz;
- pentru floarea soarelui – porumbul, cerealele de toamnă, mazărea;
- pentru porumb – leguminoasele anuale pentru boabe și furajere, cerealele păioase, floarea-soarelui;
- pentru mazăre – cerealele păioase de primăvară, porumbul;
- pentru soia – cerealele de toamnă, păioasele de primăvară, porumbul;
- pentru rapiță – culturile păioase, leguminoase, care părăsesc terenul timpuriu.
Exemple de asolamente pretabile pentru No-till:
- Porumb siloz
- Grâu de toamnă
- Rapița de toamnă + măzăriche de toamnă (cultură de acoperire)
- Porumb boabe
- Soia
- Orz de toamnă + hrișcă (cultura de acoperire)
II:
- Ierburi perene (1)
- Ierburi perene (2)
- Ierburi perene (3)
- Grâu de toamnă + hrișcă (cultura de acoperire)
- Sfecla pentru zahăr
- Porumb boabe
- Soia
- Orz de toamnă
- Rapiță de toamnă
III:
- Mazăre
- Grâu de toamnă + muștar (cultură de acoperire)
- Porumb boabe (1)
- Floarea soarelui
- Orz de toamnă + măzăriche de toamnă (cultură de acoperire)
- Porumb boabe (2)
- Porumb boabe (3)
IV:
- Orz de primăvară
- Grâu de toamnă + amestec de culturi de acoperire
- Floarea soarelui
- Porumb boabe (1)
- Soia
- Grâu de toamnă + amestec de culturi de acoperire
- Porumb boabe (2)
V-ar putea plăcea și articolul despre Vor crește suprafețele în sistemul No-till?.
Bibliografie:
- Agricultura conservativă – Manual pentru producători agricoli şi formatori. Boris Boincean – doctor habilitat în ştiinţe agricole. Leonid Voloșciuc – doctor habilitat în ştiinţe biologice. Mihail Rurac – doctor în ştiinţe agricole. Iurie Hurmuzachi – doctor în ştiinţe economice. Grigore Baltag – doctor în ştiinţe economice.
- Ghid practic în domeniul agriculturii conservative. Mihail Rurac doctor în științe agricole. Andrei Zbancă doctor în științe economice. Grigore Baltag doctor în științe economice. Ion Bacean doctor în științe agricole. Nicolai Cazmalî doctor în științe agricole. Mihail Bostan doctor în științe agricole.
