Boli de copite la vaci – diagnostic, prevenire, tratament

Maladiile copitelor la bovine sau podopatiile continuă să rămână un domeniu insuficient cercetat în medicina veterinară. În același timp, în majoritatea țărilor cu zootehnia dezvoltată, șchiopăturile la bovine cer de la medicii veterinari intervenții din ce în ce mai dese.

Bovinele cu afecțiuni ale copitelor nu se pot deplasa la pășune, nu beneficiază de soare și de mișcarea în aer liber. La vacile de reproducție, aceste afecțiuni generează diminuarea sau
dispariția producției de lapte, carne și a funcțiilor sexuale.

Dacă rămân totuși gestante, vacile dau naștere la produși neviabili, predispuși la diferite afecțiuni. Valorificarea acestor
animale bolnave prin abatorizare este nerentabilă, carnea fiind de cele mai multe ori de calitate inferioară din cauza slăbirii.

Opinia mai multor autori și volumul impunător de date statistice privind podopatiile la bovine denotă complexitatea precizării unui diagnostic al cauzei șchiopăturii, deoarece bolile membrelor pot fi punctul de plecare spre îmbolnăvirea altor organe.

Pagubele economice induse de podopatiile bovinelor sunt deosebit de importante, deoarece ele reduc eficacitatea exploatărilor și a investițiilor în acest domeniu.

Vitele cu leziuni moderate ale membrelor stau 14-16 ore pe zi în decubit (culcate), comparabil cu cele sănătoase, care stau numai 11-12 ore.

Prin aceasta, ele reduc timpul rezervat consumării furajelor și inevitabil a cantității de materie pe care ar transforma-o în lapte sau carne.

Efectele economice negative au fost evaluate de la 20-30 euro pe cap de animal până la zeci de mii de euro pe fermă.

Podopatiile produc o scădere a cantității de lapte cu 4,0 – 4,5 l în zi și o scădere de 40-50 kg masă corporală într-o lună, iar 2% din animale bolnave ajung să fie sacrificate.

Astfel, se menționează că în lume, șchiopăturile după nivelul de pierderi economice se află pe locul trei după sterilitate și mastite.

Citește aici și despre Cetoza sau de ce vacile slăbesc brusc după fătare.

Depistarea maladiilor apărute la copite pot fi făcute atât pe grupuri, cât și individual. Evaluarea efectivului pe grupuri de animale poate scoate la iveală problemele de exploatație și de nutriție.

Examinarea fiecărei bovine ne permite tratamentul prompt al maladiilor apărute. Prin evaluare individuală, identificăm vacile ce necesită tratament dar se poate identifica problema ce afectează întregul efectiv.

Diagnosticul afecțiunilor podale pe puncte:

• Fără semne – animalul are spatele drept în poziţie statică şi în mers.
• Formă uşoară – animalul are spatele drept în poziţie statică şi uşor arcuit în mers.
• Formă moderată – de la acest nivel, producţia începe să sufere. Animalul are spatele arcuit în poziţie statică şi arcuit în mers. Mersul începe să se modifice, apărând trecerile scurte de pe un picior pe altul.
• Afecțiunea propriu-zisă – spatele este arcuit în poziţie statică şi în mişcare, păşirea se face cu dificultate.
• Forma gravă – vaca refuză să se ridice. În mişcare spatele este arcuit, apare călcătura de urs la unul sau mai multe membre.

Examenul copitelor se începe cu curățirea lor de noroi și bălegar. La fața dorsală pot fi constatate modificări ce se caracterizează prin următoarele simptome:

Ulcerul solei, numit și ulcerul Rusterholz

• Boala este necontagioasă.
• Sunt predispuse la boală vacile și junincile aflate în ultima perioadă de gestație.
• Apare în toate fermele, în special unde curățirea copitelor nu este respectată.
• Cel mai adesea, ulcerul este localizat în zona călcâiului copitei, dar poate fi localizat și pe alte părți ale tălpii.
• Tratamentul constă în ameliorarea încărcăturii de pe copita afectată, efectuând tăierea funcțională a copitei.
• Prevenirea se bazează pe evitarea încărcării excesive pe o regiune a tălpii.

Necrobaciloza sau Dermatita interdigitală

• Este de ordin infecțios afectând toate grupurile de animale.
• Boala poate afecta până la 80% din efectivul de bovine din fermă.
• De cele mai multe ori, dermatita este localizată pe călcâiul copitelor, dar poate apărea în golul interdigital, pe corolă și pe copite rudimentare.
• Tratamentul este destul de laborios, pentru a obține un efect 100%, trebuie tratat fiecare animal în parte.
• Animalele trecute prin boală prezintă sursă de infecție pentru celelalte animale.
• Cu scop profilactic se efecuează de 2-3 ori pe săptămână trecerea animalelor prin vene pentru copite cu soluții speciale (CuSO4, Formol) și de asemenea curățirea regulată a copitelor.

Furbura (laminita)

• Boala este necontagioasă.
• Se îmbolnăvesc animalele puse la îngrășat pe rații cu înalt nivel de aciditate și bogate în concentrate și vacile în perioada de după fătare.
• Apare adesea în perioada de tranziție sau la 4-10 săptămâni de după fătare datorită excesului în volum a nutrețurilor acide (silos de porumb, borhot de bere, senaj).
• Dezvoltarea laminitei este asociată cu modificări metabolice sistemice – aceasta apare ca rezultatul unei încălcări a microflorei rumenale.
• În timpul tratamentului din prima zi se recomandă aplicarea unui compres pe bază de argilă rece sau bandaje cu gheață.
• Cu scop profilactic se duce evidența hrănirii cu concentrate, ponderea acestora în alimentație calculată după substanța uscată, nu trebuie să depășească 48%.

Dermatită interdigitală hiperplazică

• Boală cronică necontagioasă a vacilor.
• Apare în principal la bovinele adulte.
• Este răspândită în toate fermele cu un management de curățire a copitelor prost stabilit.
• Iritarea pielii în golul interdigital duce la dezvoltarea bolii.
• Membrele posterioare sunt cel mai frecvent afectate. În golul interdigital se observă o excrescență cărnoasă de până la 5 cm.
• Tratamentul constă în îndepărtarea chirurgicală a tilomului. Dar, acest lucru duce la intrarea microflorei în rană și de dezvoltarea unor boli mai severe ale membrelor.
• Cu scop profilactic se asigură așternut în zona de dormit a animalelor și spațiu pentru plimbările active ale acestora. Curățirea și tasonarea regulată a copitelor trebuie realizată.

Artrita septică-purulentă a onglonului

• Decurge acut și cronic, este o boală necontagioasă a falangelor degetelor la bovine.
• Toate categoriile de bovine sunt predispuse la boală, dar mai des vacile adulte.
• Este răspândită în fermele unde nu sunt respectate normele de curățire a copitelor.
• Pătrunderea microorganismelor în țesuturile din jur și în cavitatea articulară printr-o rană deschisă duce la dezvoltarea bolii.
• Se observă o umflare a zonei fisurii interdigitale. La atingere, edemul este fierbinte, foarte dureros, animalul șchiopătează puternic pe membrul afectat.
• Pentru tratament se folosesc medicamente antiinflamatoare (steroizi și medicamente antibacteriene).
• Cu scopt profilactic se asigură așternut în zona de dormit a animalelor și spațiu pentru plimbări.
• Curățirea și tasonarea regulată a copitelor este obligatorie.

Flegmonul interdigital

• Boala acută necontagioasă la nivelul copitelor la bovine.
• Majoritatea vacilor se îmbolnăvesc.
• Este răspândită în fermele unde nu sunt respectate normele de curățire a copitelor.
• Pătrunderea microorganismelor în țesutul subcutanat al corolei prin răni deschise duce la dezvoltarea bolii.
• Există șchiopătură severă pe membrul afectat.
• Pentru tratament se prescriu antibiotice sistemice puternice cu spectru larg (tetracicline, peniciline), antiinflamatoare nesteroidiene.
• Pentru a preveni apariția bolii se face igienizarea copitelor prin vene cu soluții de dezinfectare predestinate pentru copite (CuSO4, Formol) și curățirea regulată a copitelor de 2-3 ori pe an.

Prevenirea sistemică a bolilor copitelor:

Complexitatea factorilor etiologici și aspectele evoluției clinice ale podopatiilor a bovinelor invocă aplicarea unei serii de măsuri profilactice, care vor lua în considerare lista factorilor favorizanți ale bolilor de copite.

Află aici și despre Boli uterine la vaci după fătare – diagnosticarea corectă.

Acești factori trebuie depistați, înlăturați sau corectați. Pentru
orientare se pot trasa următoarele puncte de reper:

• Caracterul, tipul, dimensiunea adăpostului – este necesară evitarea terenurilor cu ape freatice la suprafață, pentru excluderea umidității permanente. Să se pretindă remedierea pardoselilor prea rugoase sau prea lunecoase. La fel să se ducă evidența posibilității de evacuare ritmică a dejecțiilor și să se evite supraaglomerarea.
• Întreținerea animalelor atât în stabulație prelungită, legate sau în stabulație liberă, precum și dacă se practică pășunatul – se știe că prin mișcare se asigură o dezvoltare fiziologică normală a formațiunilor anatomice ale acropodiului și previne furbura de grajd. Și se asigură o mai bună circulație în sistemul vascular al copitei și abraziunea (roaderea) ritmică a copitei. Prezența plimbărilor active în aer liber scad incidența apariției bolilor la nivelul copitelor.
• Alimentația – nu în general, ci detaliat, legată de excluderea administrării în rații a furajelor furburigene (orzul, uneori porumbul, în primele 3 luni după recoltare) – trebuie anchetată cu exactitate rația furajeră. Carbohidrații reprezintă 70-80% din rația vacilor de lapte, aportul lor este necesar pentru apariția acidozelor. O atenție deosebită trebuie acordată complementării rațiilor constituite exclusiv din furaje însilozate și evitarea celor poluate cu mucegaiuri, acestea având un efect alergogen. Aflatoxinele reduc absorbția zincului, iar consecutiv apar fenomene de paracheratoză interdigitală ce se repercutează și asupra calității cornului sau asupra protecției locale antiinfecțioase.
• Așternutul utilizat – poate contribui la crearea de porți de intrare pentru agenții patogeni, datorită efectului microtraumatizant al particulelor conținute (rumeguș, pleavă, paie). Lipsa așternutului accentuează efectul forțelor de sprijin la nivelul suprafeții copitei. De asemenea, accentuează condițiile de anaerobioză din zona interdigitală a copitei, pe care un așternut corect și primenit la timp le-ar combate.
• Aglomerarea animalelor în adăposturi și padocuri – are efect foarte evident în fermele cu stabulație liberă, contribuind la stresarea animalelor. Stresul provocat face ca animalul să stea în poziție patrupedă un timp îndelungat ceea ce duce la un efort de sprijin prelungit și șanse de traumatizare a copitelor la vaci.
• Starea generală a igienei – îmbunătățirea acesteia este întotdeauna necesară: curățenie mai bună, aerație, evacuarea ritmică a dejecțiilor, indice de confort ect.
• Vârsta animalelor.
• Factori ereditari ai efectivului.
• Acordarea asistenței podotehnice și calitatea acesteia, pregătirea personalului, regularitatea cu care se acordă medicația utilizată – este necesar ca în orice fermă să funcționeze un punct de asistență podotehnică. Curățirea și tasonarea regulată a copitelor poate crește viața productivă a vacii cu până la o lactație. Momentele ideale pentru operațiunile podotehnice sunt la înțărcare și la circa 100 zile de lactație, pentru juninci la 4-8 săptămâni înainte de fătare;
• Diminuarea riscului contaminării – se recomandă amenajarea de bazine cu soluție antiseptică, prin care animalele să treacă cel puțin o dată la câteva zile. Pentru baia de dezinfecție a ongloanelor se pot recomanda următoarele substanțe:

1. Când trecerea prin bazin se face doar la câteva zile, soluția trebuie să fie mai concentrată – sulfat de cupru 10%, formol 3% sau amestec de sulfat de cupru 3-5% cu formol 3,5-
   5%.
2. Când trecerea se face zilnic, soluția poate fi mai slabă, dar, desigur, schimbarea trebuie asigurată mai des: formol 0,5% în amestec cu sulfat de cupru 2-3%.
3. Pentru băile rare, la interval de 10 zile, se recomandă sulfat de cupru 15%. Menționăm că eficacitatea sulfatului de cupru scade foarte repede din cauza substanțelor organice care se acumulează în baie. Ca regulă generală, este bine ca soluția să se schimbe după ce au trecut prin ea 150-300 de vaci.