Strategia De la fermă la consumator (F2F) prevede două obiective-cheie în domeniul pesticidelor până în 2030: reducerea cu 50% a utilizării totale și a riscului pesticidelor chimice până în 2030 și, respectiv, reducerea cu 50% a utilizării substanțelor celor mai periculoase până în 2030.
Pentru atingerea lor, Comisia Europeană a considerat necesar să reformeze cadrul juridic mai flexibil furnizat prin Directiva de utilizare durabilă a pesticidelor 2009/128/CE și să propună unul normativ, sub forma unui regulament european (direct aplicabil în statele membre UE, dupa adoptarea de catre co-legiuitori – Consiliul si Parlamentul European), care prevede ținte clare, obligatorii, de scădere a utilizării tratamentelor fitosanitare.
Acestea sunt stabilite pe trei niveluri, în funcție de consumul pe hectar la nivel național din perioada de referință 2015-2017 (estimat pe baza datelor de datele privind vânzările de substanță activă), respectiv cu 35%, 50% si 65%.
Proiectul de regulament, publicat pe 22 iunie 2022 și cunoscut îndeobște sub acronimul SUR, a stârnit un val de emoții și de dezbateri în mediul agricol, dar și în rândurile opiniei publice, deoarece țintele deosebit de ambițioase nu sunt dublate de mijloace tehnice pe măsură.
Alte puncte critice prevăzute sunt:
- interzicerea folosirii TUTUROR produselor de protecție a plantelor în zone sensibile și la mai puțin de 3 metri distanță de aceste zone;
- aplicarea unui registru electronic de utilizare a pesticidelor la nivel național, obținut prin agregarea datelor din registrul la nivel de fermă;
- obligativitatea utilizării, de către fermieri, a serviciilor „consultanților independenți” (adică a acelora care nu sunt în conflict de interese).
Ne propunem aici să dezvoltăm câteva aspecte relevante.
În primul rând, fermierii europeni s-au poziționat în favoarea obiectivului global de reducere a utilizării produselor fitosanitare – dar pentru a fi capabili să facă acest lucru, trebuie să dispună de instrumente și de metode alternative sigure, eficiente și accesibile, dezvoltate pe baza inovațiilor științifice de ultimă oră.
Concentrarea pe reguli mai stricte nu va rezolva problemele de bază pentru protecția plantelor: interzicerea diferitelor produse fără a avea suficiente alternative nu este o abordare eficientă.
Este esențial ca fermierii din UE să beneficieze de perioade de tranziție rezonabile, în timpul cărora industria și cercetarea publică să poată aduce pe piață noi produse alternative, inclusiv dedicate culturilor minore.
In al doilea rând, managementul integrat al dăunătorilor (IPM) este aplicat deja pe scară largă de tot mai mulți agricultori, așa că armonizarea cadrului legislativ propus de Comisie este binevenită, în ciuda poverii administrative pe care o poate genera.
Totuși, pesticidele constituie un pilon de bază al IPM, iar lipsa unor alternative adecvate la substanțele chimice îi determină pe fermieri să se bazeze pe autorizații temporare de urgență. Ne întrebam, atunci, dacă termenul propus, 2030, este realist, în condițiile în care este nevoie în medie de 10 – 15 ani pentru ca un instrument, fie el și cu risc scăzut (biocontrol) să ajungă pe piață.
De aceea, fără o simplificare veritabilă a înregistrării PPP-urilor cu impact redus față de procedurile necesare înregistrarii și omologării substanțele de sinteză nu vom reuși să ne atingem ținta.
În noiembrie 2022, mai multe organizații europene, printre care și organizația umbrelă a fermierilor și cooperativelor Copa Cogeca (din care face parte și APPR), au transmis obiecțiile lor către Comisia Europeană referitoare la propunerea actuală pentru Regulamentul privind utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor (SUR), între care:
- Necesitatea unei evaluări de impact cuprinzătoare.
Orice decizie politică sau de reglementare trebuie precedată de o evaluare cuprinzătoare a impactului cumulat din perspectivă economică, socială și de mediu a diferitelor obiective stabilite în propunerea SUR.
- Ținte adecvate, bazate pe știință și fezabile pentru producători.
Țintele propuse ar trebui să aibă o bază științifică, să fie practice, coerente cu alte politici, dar și măsurabile și realizabile, asigurând în același timp securitatea alimentară în UE și viabilitatea economică pe termen lung și competitivitatea tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare.
Este necesar ca obiectivele să țină seama de disponibilitatea unor alternative eficiente, accesibile și viabile pentru protecția plantelor și să permită țărilor suficientă flexibilitate.
- Necesitatea de a oferi alternative înainte de a retrage soluțiile chimice.
Deoarece substanțele active nechimice sunt adesea mai puțin eficiente și utilizate pentru a trata probleme specifice, numărul total de substanțe active permise, de exemplu substanțele cu risc scăzut, ar trebui să crească într-un ritm mai rapid sau cel puțin în același ritm pentru a menține un nivel adecvat de protecție a plantelor, ținând cont de faptul că schimbările climatice ar putea duce la apariția de noi boli ale plantelor, cu efecte devastatoare.
Soluțiile cu risc mai scăzut care pot fi utilizate ca alternative la PPP-urile convenționale trebuie să fie eficiente, sigure și disponibile în UE înainte ca substanțele active convenționale (chimice) utilizate pe scară largă să fie retrase sau restricționate în utilizare.
Din păcate, în ciuda dorinței fermierilor din UE de a utiliza PPP-uri cu risc scăzut și alte tehnologii durabile (de exemplu, noi tehnici genomice, instrumente și echipamente agricole de precizie, soiuri noi și rezistente), astfel de produse nu sunt ușor accesibile.
Pe baza propunerii actuale a CE, se așteaptă ca statele membre să se confrunte cu reduceri substanțiale ale utilizării PPP-urilor în numai cinci ani.
Cu toate acestea, perioada medie necesară, la momentul actual, pentru ca noile instrumente să fie aprobate și să devină disponibile fermierilor poate face această sarcină imposibilă sau, cel puțin, reprezintă un risc enorm pentru producția agricolă atât la nivelul UE, cât și la nivel național.
- Definirea adecvată și reconsiderarea interzicerii utilizării oricăror PPP-uri în zone sensibile.
Propunerea Comisiei include o interdicție totală a utilizării produselor de protecție a plantelor în zonele sensibile. Definiția propusă pentru aceste zone este extrem de largă și neclară și va avea un impact negativ asupra producției agricole din unele state membre, generând astfel condiții inegale de concurență.
O interdicție totală pare excesivă și riscă să contribuie la dezvoltarea necontrolată a organismelor de dăunare. Sectoarele agricole sunt îngrijorate de faptul că propunerea Comisiei Europene ar deschide o posibilitate de interpretare nelimitată pentru aplicarea acestor reguli.
Astfel, statelor membre ar trebui să li se permită să definească „zonele sensibile” și să justifice utilizarea tehnicilor adecvate de protecție a plantelor bazate pe nevoile locale și pe planurile de gestionare integrată.
În plus, este esențială o evaluare completă de către Comisia Europeană și statele membre ale UE a numărului de ferme care vor fi afectate de noua definiție a „zonelor sensibile” în fiecare țară.
De asemenea, ar trebui să se efectueze o evaluare pentru a analiza dacă producătorii vor rămâne competitivi pe piață și ce fel de compensație va fi oferită, precum și modul în care pierderea suprafeței agricole va afecta aprovizionarea cu alimente, securitatea alimentară și peisajele rurale.
- Reducerea la minimum a sarcinii administrative pentru fermieri în respectarea prevederilor SUR.
Sarcinile administrative, financiare și birocratice pentru producători și operatorii lanțului alimentar nu ar trebui să depășească nivelul actual și, pe de altă parte, este necesar să se reflecte într-o propunere de buget adecvată și ambițioasă, care să contribuie la acoperirea acestor costuri. Acest buget trebuie să provină din afara bugetului PAC deja agreat, inclusiv pentru stabilirea și eventuala utilizare a sistemelor electronice de înregistrare.
Articolul 15.1 din SUR propus prevede că statele membre adoptă „reguli specifice culturii”, adică „cerințe agronomice bazate pe controale integrate de gestionare a dăunătorilor care trebuie respectate atunci când se cultivă sau depozitează o anumită recoltă și sunt concepute pentru a se asigura că protecția chimică a culturilor este asigurată. utilizat numai după ce toate celelalte metode nechimice au fost epuizate și când se atinge un prag de intervenție”.
Includerea unui prag de intervenție și a regulilor specifice culturii pentru managementul integrat al dăunătorilor (IPM) nu se află în concordanță cu principiile fundamentale ale flexibilității pe care este construit IPM, care permit ca toate tehnologiile disponibile să fie luate în considerare pentru nevoile locale într-un mod ecologic și acceptabil din punct de vedere social.
În ceea ce privește România, consumul actual de substanțe fitosanitare este deja sub ținta pe care ar trebui să o atingă UE în anul 2030, după cum atestă datele oficiale, dar si studiile empirice.
