Influența bolilor asupra recoltei de mere este, inevitabil, mare, iar unul dintre patogenii ce provoacă daune economice importante este făinarea.
În condiții de atac puternic, făinarea, în special la soiurile sensibile, produce pierderi importante a masei foliare a pomilor.
Un aparat foliar defectuos duce la formarea recoltei de calitate redusă și cantități mai mici.
Mai mult, ținând cont de faptul că depunerea mugurilor de rod are loc în perioada de vegetație, o livadă slăbită de atacul făinării cu frunze afectate nu va realiza o diferențiere bună a mugurilor de rod pentru anul următor.
Astfel, făinarea va produce un număr mare de muguri atacați pentru anul viitor, iar în următoarea primăvară fermierii s-ar putea trezi cu o infecție puternică a livezii.
Dezvoltarea făinării la măr
Făinarea are o dezvoltare explozivă după faza de înflorit. Perioada de incubare a bolii este scurtă, de doar 3-5 zile. Temperatura optimă pentru germinarea sporilor este de 20-22°C , iar umiditatea atmosferică >70%.
Cum se manifestă făinarea mărului
Simptomele prezenței făinării (produsă de ciuperca Podosphaera leucotricha) în plantație apar pe frunze odată cu apariția lor – un înveliș albicios, ce seamănă cu o pulbere presărată, care se formează pe ambele părți ale frunzei (limbului).
Simptome făinării pe organele pomului:
- lăstarii și frunzele nu se dezvoltă normal, sunt acoperite cu un strat alb, aspect făinos. Ulterior, frunzele se înroșesc, se usucă, cad; frunzele sunt mai mici, deformate, se brunifică, prind aspectul unei gofre, cad;
- mugurii florali atacați pot ajunge până în faza de desfacere a inflorescenței apoi se usucă, cad;
- florile au petale alungite, culoare verzuie, majoritatea sunt sterile, se usucă, cad;
- fructele sunt atacate doar în cazul soiurilor sensibile și infecției puternice (se opresc din creștere, apoi cad de pe pom).
- ulterior, lemnul poate îngheța în timpul iernii.
Evoluția făinării
Concomitent cu dezvoltarea bolii, frunzele se răsucesc în partea superioară, se deformează, devin ușor de sfărâmat, apoi se usucă.
Dacă sunt atacate florile – petalele își pierd forma, culoarea și devin albe. Uneori, petalele se îngroașă și ofilesc, iar din flori nu se mai dezvoltă fructe.
Pe lăstari se formează un strat albicios şi prăfos, pe care, peste ceva timp, apar puncte de culoare brună închisă. Odată cu dezvoltarea bolii, începând de la vârf, lăstarii atacaţi se usucă și se îndoaie în jos.
Când se aplică tratamentele împotriva făinării?
Primele tratamente trebuie aplicate începând cu faza de dezmugurit. Din faza de dezmugurit – până în faza de buton roz pot fi aplicate tratamente cu sulf (de exemplu sulf muiabil 8-16 kg/ha).
După care, ținând cont de faptul că apar condiții tot mai favorabile pentru dezvoltarea ciupercii, sunt necesare tratamente complexe.
Pentru a evita răspândirea bolii este recomandat ca părțile infectate să fie înlăturate din plantație și distruse prin ardere.
Tratamentele efectuate în luna aprilie sunt foarte importante pentru a evita răspândirea bolii, însă dezvoltarea în masă a făinării are loc în ultima decadă a lunii mai, prima decadă a lunii iunie.
Sunt recomandate fungicide pe bază de sulf sau cele ce au ca substanță activă difenoconazol, penconazol, izopirazam+difenoconazol, fluxapiroxad, fluopiram+fosetil de aluminiu și altele.
Atenție! Produsele care conțin sulf se aplică în limita temperaturilor de +16…+26°C.
Citește și despre Păduchele din San Jose în livezi. Metode de combatere.
