Cum alegem terenul pentru cultivarea zmeurului
- Zmeurul necesită un teren însorit, cu o bună circulație a aerului, cu umiditate suficientă (precipitații anuale de 800-1000 mm), protejat de vânturi puternice şi de temperaturi foarte scăzute pe timpul iernii (temperaturi medii lunare cca 10°C);
- Se recomandă plantarea în partea nord-estică și nord-vestică a versantului, cu o pantă de până la 10%;
- Zmeurul se dezvoltă cel mai bine pe solurile lutoase, bine drenate, bogate în humus de peste 2,5% şi cu o bună capacitate de reținere a apei, cu un nivel a PН 5,5–6,5. Specia poate fi cultivată pe solurile mai nisipoase, dar asigurându-i irigare;
- Suprafețele pe care zmeurul sau murul au crescut timp de 3-5 ani nu sunt foarte potrivite. De asemenea, zonele proaspăt defrișate (unde au fost pomi fructiferi, podgorii și păduri) nu sunt potrivite;
- Premergători recomandați: cerealele graminee, rapița, varza timpurie etc. Premergători contraindicați: căpșunul, cartoful, tomatele, ardeiul şi alte culturi din familia solanaceelor; tutunul, floarea-soarelui, culturile leguminoase translatoare de virusuri.
Pregătirea terenului pentru plantare: prevede curățirea de vegetație lemnoasă, buruieni multianuale, nivelarea sau modelarea suprafeței.
Cultura precedentă plantării zmeurului trebuie să fie înlăturată de pe teren nu mai târziu de luna iulie.Cel puțin cu 60 zile înainte de plantare se introduc îngrășăminte organice de 30-40 t/ha, cu fosfor P60-90 şi potasiu K90-120 și se ară la adâncimea de 35-40 cm.
Ulterior, solul se mărunțește şi se nivelează cu cultivatorul, fiind menținut ca ogor lucrat până la plantare.
Pe terenurile slab drenate, aratul, poate fi efectuat în așa mod ca să fie obținute crestături (paturi germinative înălțate, asemănătoare cu biloanele) pe care ulterior va fi plantat zmeurul și brazde pentru a asigura drenarea excesului de apă din zona rădăcinilor.
Organizarea teritoriului. Câmpul destinat plantării zmeurului se împarte în parcele cu dimensiunile 100 m -150 m x 100 m – 200 m (1-3 ha), racordate la instalarea spalierului şi sistemului de irigare.
Între parcele sunt proiectate alei tehnologice înguste de 2,0 m – 2,5 m. Pentru a înlesni mecanizarea lucrărilor, rândurile din parcele trebuie să fie în continuare, formându-se tarlale, delimitate prin drumuri late de cca. 4 m.
Distanțele dintre rânduri în plantațiile comerciale – 2,5 m-3 m, iar în cele mici, familiale – 1,6 m-2 m, iar distanțele între plante în rânduri în ambele cazuri vor fi de 0,3 m-0,5 m, în funcție de vigoarea de creștere a soiurilor.
La organizarea teritoriului se va lua în considerare ca rândurile de zmeur să fie orientate cât mai aproape de direcția N-S pentru crearea unui regim favorae iluminare şi aerisire în plantație.
Alegerea soiurilor se face pe bază de câteva criterii:
- zona pedo-climatică a plantației – structura, textura şi expoziția terenului;
- sursa de apă;
- piața de desfacere şi perioada dorită de recoltare;
- experiența fermierului în cultivarea zmeurului.
În scopul eșalonării perioadei de maturare şi recoltare a fructelor, într-o parcelă se vor planta 2-3 soiuri cu diferite perioade de maturare, alternând 6-10 rânduri de fiecare soi.
În plantațiile comerciale se plantează 2-3 soiuri care se polenizează reciproc, corespunzătoare sistemei de cultură şi tipului de plantație. Se ține cont de gustul şi cerințele consumatorului, pentru anumite soiuri.
Tipul de fructificare este cea mai importantă caracteristică a zmeurului, deoarece tehnologia de cultivare necesita adaptată caracteristicilor de creștere și fructificare.
Soiuri neremontante (sezoniere). Soiurile de zmeură de acest tip produc fructe numai pe lăstari de doi ani care apar din mugurii axilari (muguri care se dezvoltă în axilele frunzelor) pe întreaga lungime a lăstarilor de doi ani. După fructificare, lăstarii se usucă și trebuie îndepărtați pentru a face loc lăstarilor noi, provenind din mugurii de pe sistemul de rădăcină sau de la baza plantei.
Soiuri remontante. Aceste soiuri de zmeur produc fructe pe părțile terminale superioare ale lăstarilor în primul an de creștere (mugurii se formează în partea superioară a lăstarului, a cărui lungime depinde de soi, condițiile meteorologice și se situează în intervalul 1/3 – 1/2 din înălțimea totală). Acestea produc, de asemenea, fructe în partea de jos a aceluia-și lăstar în al doilea an.
Înființarea plantației. Plantarea zmeurului se face primăvara când pericolul înghețului a trecut, până la intrarea în vegetație, și toamna de la ieșirea din vegetație până la venirea înghețului, în gropi, șanțuri, brazde deschise cu plugul la adâncimea de 30-32 cm sau în sonde perforate cu burghiul hidraulic. Drajonii trebuie să aibă grosime la baza tulpinii nu mai mică de 10 mm şi sistem radicular cu lungimea peste 15-20 cm.
Notă: Se recomandă ca rădăcina plantelor să se umecteze timp de 1-2 ore pentru a le rehidrata și să se mocirlească. Drajonii de zmeur se plantează cu 2-3 cm mai jos față de nivelul la care s-au dezvoltat în drajonieră.
La plantarea în gropi sau brazde, pentru fiecare plantă, se recomandă introducerea a câte 4-5 kg mraniță şi 30 g superfosfat care se amestecă uniform cu solul de la fundul gropii. Imediat după plantare, urmează udatul cu 5-6 l de apă la fiecare plantă, sau prin aspersiune cu norma 250-300 m3/ha. După plantare fiecare plantă se mușuroiește, iar solul se afânează.
Procesul de plantare are loc astfel:
Sisteme de conducere şi palisare a plantelor de zmeur
Zmeurul, de regulă, se conduce în benzi cu spalier. Benzile, formate de-a lungul rândurilor au lățimea de 40-50 cm. Pe fiecare metru liniar al benzii se află 18-20 tulpini anuale distanțate la cca 20 cm.
Tulpinile anuale sunt înalte de 1,5 m-1,8 m, se apleacă sub greutatea rodului sau datorită caracteristicilor soiului şi necesită suporturi artificiale.
Indiferent de formele de conducere, toate se bazează pe principiul separării tulpinilor fructifere de cele de înlocuire. Tipul suporturilor artificiale determină sistemul de conducere al plantelor.
Conducerea pe spalier simplu cu câteva rânduri de sârme duble este una din cele mai răspândite în producție.
Deși structura sistemului de susținere variază în special în funcție de caracteristicile soiului, în mod obișnuit este următoarea: stâlpii se instalează pe centrul benzii la intervale de 10 m.
Pe stâlpi, la înălțimea de 0,5 m, 1,0 m şi 1,5 m, se întind trei rânduri de sârme duble, fixate pe dispozitiv din lemn sau metal la distanțe de 50 – 60 cm între ele.
Distanțierele (T-urile) pot fi confecționate din lemn (leațuri 3*5 cm), corniere metalice sau alte materiale. Tulpinile sunt susținute, fiind introduse între sârmele spalierului.
Conducerea pe spalier simplu cu câteva rânduri de sârme. Stâlpii se instalează la intervale de 8-10 m. În acest sistem, zmeurul se plantează la distanțe de 2-2,5 m între rânduri şi 40-50 cm între plante pe rând.
În fiecare an, plantele se răresc drastic, pe fiecare metru liniar al rândului se lasă 6-8 tulpini care vor purta fructe și tot atâția drajoni noi răsăriți care vor fructifica anul viitor.
Palisarea tulpinilor se face pe 2-4 rânduri de sârmă la distanța de 50-60 cm una de cealaltă şi față de sol. În acest caz, este indicată legarea fiecărei plante de sârme toamna când se fac tăierile plantelor uscate.
Conducerea în două rânduri oblice sub formă de „V”. La fiecare 8-9 metri de rând sunt așezați doi stâlpi. Unghiul dintre cei doi stâlpi de ancorare este de 20 ° până la 30 °, ceea ce formează un sistem în formă de „V”, odată ce sârmele sunt fixate pe stâlpii de ancorare.
Lățimea gardului viu la sol este menținută între 45-60 cm. Două niveluri de sârme duble (pot fi înlocuite cu șnur de nylon sau sfoară de balotare) parcurg lungimea rândului, atașate la stâlpii de ancorare la 75 cm și 135 cm deasupra solului.
Lățimea dintre cele două fire este de aproximativ 75 cm la înălțimea de 75 cm și aproximativ 90 cm la înălțimea de 1,35 metri. Lăstarii fructiferi sunt legați de sârme și formează un rând dublu de fructificare în formă de „V” iar lăstarii anuali sunt lăsați să crească în centrul rândului.
Conducerea în două rânduri pe spalier cu brațe rotative. Spalierul cu brațe rotative (RCA), oferă un grad mai mare de control asupra poziționării tulpinilor. Spalierul RCA este format dintr-o tijă de fier pătrată (4 cm x 4 cm) adâncită la cel puțin 50 cm în sol, lăsând 40 cm deasupra solului.
În partea de sus a stâlpului, două plăci metalice de fier sunt boltite cu piulițe de aripi. Între cele două plăci se introduc două brațe încrucișate și bazele lor sunt fixate cu un știft. Pot fi făcute găuri suplimentare prin plăci, după caz.
Un alt ac este introdus prin plăci și brațe. Firele de pe brațele rotative lungi și scurte sprijină tulpinile fructifere și, respectiv, lăstarii vegetativi.
Spalierul RCA permite schimbarea poziției tulpinilor în diferite momente ale ciclului de creștere a plantelor prin mișcarea brațelor și a firelor de spalier.
Acest lucru reduce sau previne daunele provocate de arsurile solare pe fructe, facilitează recoltarea și reduce vătămările tulpinilor din timpul iernii.
Spalierul RCA funcționează eficient atât în sisteme de producție în câmp deschis, cât și în spații protejate. Dintre dezavantaje pot fi menționate costurile mari pentru procurare și necesitatea forței de muncă calificate pentru întreținere.
