Tăierile la pomii de prun conduși după forma de coroană piramidă mixtă sunt orientate spre obținerea a:
Unui trunchi de 0,7-0,8 m, un ax central vertical bine dezvoltat, la baza căruia sunt amplasate în etaj 3-4 ramuri de schelet distanțate la 10-12 cm una de alta.
Unghiul de ramificare a acestor ramuri este de 45-60 de grade și unghi de divergență în funcție de numărul de ramuri de la 120 până la 90 de grade.
Mai sus de primul etaj sunt amplasate 3-4 ramuri de schelet solitar-spiralat în jurul axului la un interval de 25-30 cm.
Pe fiecare ramură de schelet sunt dispuse de la 1 la 3 ramuri de semischelet, numărul acestora micșorându-se de jos în sus pe lungimea axului.
Citește și despre Tăierile la măr. Forma de coroană – palmetă mixtă.
Pe axul central, ramurile de schelet și semischelet sunt dispuse ramurile de garnisire. Înălțimea totală a pomului după formarea coroanei trebuie să fie de 3,0-3,4 m, lățimea în partea inferioară – 3,0-3,5 m.
Tăierile în anul I la prun
Vergile plantate se scurtează la 80-90 cm de la sol. Dacă în zona proiectării coroanei există ramificări mici, acestea se scurtează la 3 muguri, iar axul la 90 cm de la sol.
Dacă există muguri în zona destinată tulpinei, aceștia se înlătură (aproximativ zona de 60-70 cm deasupra solului).
Când lăstarii ajung la 15-20 cm se alege unul pentru prelungirea axului, iar restul se taie.
Mai sus de trunchi se aleg 3-4 lăstari ce vor forma etajul rărit de la baza coroanei. Lăstarii trebuie să aibă unghiuri largi de inserție și să fie amplasați la distanța de 10-12 cm unul față de altul.
La pomii cu ramificări alegem 3-4 șarpante ce vor forma primele ramuri din etaj, restul ramificărilor se suprimă.
Aceste ramuri se scurtează la 1/2, 1/3 din lungime, nu mai lungi 40-50 cm. Axul se scurtează la 20-25 cm deasupra ultimei șarpante lăsate.
Vezi și Când se fac tăierile la pomi în funcție de specie.
Tăierea pomilor de prun în anul doi de la plantare
Scopul tăierilor din acest an este definitivarea șarpantelor din etajul de la bază. Pentru șarpantele ce au lungimea de până la 60 de cm, acestea nu se scurtează sau se scurtează la nivelul vârfului celor mai slabe pentru a echilibra vigoarea de creștere.
Dacă lungimea e depășită, acestea se scurtează la 50-60 de cm. Important este să urmărim ca vârfurile să fie la același nivel.
Ramura de prelungire a axului se scurtează la 20-25 de cm mai sus de vârfurile șarpantelor. Ramurile ce nu au niciun rol la formarea coroanei se elimină la inel.
Când lăstarii au 15-20 cm, se elimină concurenții și lăstarii verticali de pe laturile superioare ale șarpantelor. Se corectează unghiul de înclinare a șarpantelor prin transfer la un lăstar exterior.
Când lăstarii au 35-40 de cm (prima decadă a lunii iunie) lăstarii aflați în creștere activă care au un unghi mai mare de 45 de grade se scurtează la 1/3-1/2 din lungime pentru a fi ulterior transformați în ramuri de rod.
Dacă lăstarii de prelungire a șarpantelor depășesc lungimea de 70-75 cm se scurtează cu 10-12 cm mai sus de locul unde sunt necesare ramificări.
Tăierile la prun în anul trei
Primăvara se elimină concurenții, iar ramura de prelungire a axului se scurtează la 80-90 cm de la baza ultimei șarpante. Scopul scurtării este de a proiecta prima șarpantă solitară.
Ramurile de pe ax ale căror lungime depășește 50-60 de cm, mai ales cele orientate spre verticală se scurtează la 6-8 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod sau se taie dacă au crescut în locuri supraîndesite.
La șarpantele ce formează etajul bazal se suprimă laturile verticale de pe latura superioară, se corectează unghiurile de înclinare prin transfer la o ramură exterioară.
Ramurile de prelungire a șarpantelor se scurtează la lungimea necesară pentru a proiecta prima subșarpantă la 60-70 de cm de la ax.
Când lăstarii au lungimea de 15-20 cm se suprimă lăstarii concurenți din apropierea celui de prelungire a axului. Mai jos, pe ax, la 70-80 cm de la baza ultimei șarpante se proiectează prima șarpantă solitară:
Se alege un lăstar cu unghi larg de inserție situat deasupra spațiului liber dintre două șarpante inferioare. În apropierea viitoarei șarpante se înlătură restul lăstarilor pentru a favoriza creșterea celui ales în calitate de șarpantă.
Pe latura superioară a ramurilor din etaj se taie lăstarii verticali. La necesitate, se corectează unghiul de înclinație a șarpantelor prin transfer la un lăstar cu lungime necesară.
La 60-70 de cm de la baza șarpantelor se proiectează prima subșarpantă, alegându-se un lăstar potrivit. Mai sus de acesta se elimină 1-2 lăstari pentru a-i stimula creșterea.
Dacă este necesar, se fac și tăieri în verde în același scop.
Tăierile la prun în anul al patrulea de la plantare
Înainte ca pomii să pornească în vegetație se elimină concurenții de pe ax și ramurile verticale de pe partea superioară a șarpantelor.
Ramura de prelungire a axului se scurtează la 45-50 de cm de la baza ultimei șarpante pentru a proiecta următoarea șarpantă.
Șarpantele se scurtează la 50-60 de cm distanță de la baza (locul de prindere) subșarpantelor.
Alte lucrări de formare sunt similare celor din anul 3.
Tăierile în verde în acest an presupun, atunci când lăstarii au 15-20 cm lungime, proiectarea următoarei șarpante solitare (pe ax la 30-35 de cm mai sus de ultima șarpantă solitară, iar următoarele la 25-30 de cm una față de alta).
Tăierile la prun în anul al cincilea și al șaselea
În această perioadă continuă lucrările de formare a coroanei.
Primăvara se elimină concurenții axului și ramurile verticale ce cresc în interiorul coroanei. Pe ax se formează încă 2 șarpante solitare care trebuie să fie situate deasupra spațiului liber dintre șarpantele formate anterior.
Pe șarpante se proiectează următoarele 1-2 subșarpante situate bilateral-altern-extern la intervale de 25-30 cm.
După formarea ultimei șarpante solitare axul se transferă la o ramificare laterală cu unghi larg de inserție, situată aproape de nivelul vârfului acesteia.
Tăierile la intrarea pomilor de prun pe rod
În această perioadă încep tăierile de fructificare. Pomii tineri fructifică în special pe ramuri anuale, astfel tăierile se referă la normarea încărcăturii cu muguri de rod prin lungimea și numărul acestora.
În linii generale, la tăierile de primăvară se elimină circa 1/3 din numărul total al ramurilor de garnisire, înlăturându-se cele mai slabe.
Nu se înlătură ramurile de granisire bine dezvoltate cu lungimea de 40-50 de cm. Acestea pot fi parțial rărite.
O parte din ramurile mai lungi de 50-60 de cm, de regulă cele cu unghiuri largi de înclinare, se scurtează.
Se scurtează prin transfer ramurile de semischelet lungi. Ramurile viguroase ce au crescut în spațiile libere se scurtează la 6-8 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod prin tăieri de transfer la ramificări cu poziția aproape de orizontală.
La soiurile ce fructifică mai mult pe buchete de rod (Anna Spath) acestea se reîntineresc periodic la lemn de 3-4 ani prin transfer la o ramificare laterală.
Periodic se reîntineresc și ramurile de schelet mai întâi la lemn de 3-4 ani, iar când lungimea ramurilor de prelungire se micșorează considerabil la lemn de 5-6 ani.
Ramurile de seminschelet cu prea mulți muguri de rod se scurtează prin transfer.
Se atrage atenția ca să nu se supraîndesească coroana, pentru a fi suficientă lumină.
Bibliografie: Conducerea și tăierea pomilor arbuști fructiferi. Autori: Vasile Babuc, Ananie Peșteanu, Eugeniu Gudumac.
