Înainte de perioada rece este o întrebare firească, așa cum temperaturile scăzute pot influența semnificativ atât sănătatea, cât și productivitatea moțatelor, iar în consecință și rentabilitatea economică.
Este evident, că preferință se va acorda păsărilor celor mai productive, celor mai sănătoase și celor, care fac cele mai multe ouă. Dar despre cum să le determinăm vom discuta în continuare.
Selectăm păsările pentru iernat în dependență de vârstă
Principiul de bază, care se referă atât la găini, cât și la toate păsările domestice este vârsta acestora.
- Nu se recomandă să se introducă în iarnă păsări, mai tinere decât 4 luni de zile. În acest scop se va efectua o planificare a reproducerii efectivului, astfel, încât ultimii pui sau boboci din sezon să iasă din ou până la sfârșitul verii. În acest caz ei vor reuși să capete un penaj suficient pentru a se confrunta cu temperaturile scăzute.
- De asemenea, nu se țin păsările prea bătrâne (mai mari de 3 ani de zile). Se consideră, că productivitatea lor este cu aproximativ 20% mai mică în comparație cu cele tinere. Excepție fac gâștele, producția de ouă a cărora crește până în anul 6 de exploatare.
- Vârsta optimă o au orătăniile ieșite din ou primăvara. În cele trei anotimpuri înainte de iarnă ele reușesc să treacă etapele cuvenite de năpârlire, se acoperă cu un strat bogat de pene, organismul de rând cu sistemul imun sunt suficient de dezvoltalte și destul de frecvent acestea deja fac ouă.
- Către toamnă vârsta tineretului este de 4,5-5 luni la găinile de ouă și bibilici și 5,5-6 luni la găinile de carne, gâște și rațe.
- Greutatea corporală la această vârstă este în medie de 1,4 kg la găinile de ouă, 1,7-1,9 la cocoși; 2,6 kg la găinile de carne, 3,8 kg la cocoși; 5,3-5,5 kg la curci, 9 kg la curcani; 2,3-2,7 kg la rațe; 4-5 kg la gâște și 6-7 kg la gânsaci.
Alegem păsările după exterior
Aprecierea se face preferabil „la ochi”, pentru a nu stresa păsările cu manipulări excesive. Masculii trebuie să aibă corpul destul de masiv, cu caractere sexuale evidențiate și exterior tipic rasei.
- O pasăre tânără valoroasă prezintă corp adânc, lung și lat, ușor înclinat înapoi, cap de mărime medie, spate lat și drept, picioare poziționate larg unul față de altul, cioc puțin curbat.
- Volumul abdomenului și consistența acestuia (trebuie să fie moale la palpat). Acesta este un indice, că organele reproductive și digestive sunt bine dezvoltate.
- Creasta trebuie să fie mare, colorată roz-roșu aprins, caldă la atingere. La găinile cu producție mică creasta este palidă, zbârcită și rece.
- Distanța dintre oasele pubiene (la găinile ouătoare bune spațiul este suficient pentru a plasa trei degete între ele; la cele puțin productive – doar unul).
- La găinile ouătoare bătrâne este redusă pigmentarea picioarelor și a ciocului.
- Un indice important menționat la găinile mai mari de un an este intensitatea năpârlirii. Cu cât mai rapid și mai intens acestea își schimbă penele, cu atât mai mare este productivitatea lor. De regulă, ele arată cel mai rău în lunile septembrie-octombrie. Cele cu penaj bogat în această perioadă din contra, vor da ouă puține. Citiți aici mai detaliat despre năpârlire.
- Cocoșii se aleg bine dezvoltați, cu penaj neted, lucios și dens. Pieptul trebuie să fie masiv, creasta mare și intens colorată și coada bine crescută.
- Pigmentația gălbuie pe mucoase, cioc și membre indică productivitatea găinii. Cu cât este mai intens ouatul, cu atât mai rapid dispare colorația. Pigmentul se reduce mai întâi în jurul cloacei, apoi în irisul ochiului și în final în cioc și picioare. Din acest motiv, toamna acestea sunt mai palide la găinile ouătoare bune.
- Depunerea de grăsime este un indice al productivității scăzute.
- Ochii trebuie să fie mobili, senini și bulbucați.
- La gâște se urmărește penajul, care trebuie să fie neted, integru; aripile se încrucișează simetric în regiunea cozii, iar aceasta din urmă este ținută orizontal. Nu se țin indivizii cu coada zburlită sau îndreptată în sus. Pentru a alege gânsacul, urmăriți care cel mai des este preferatul femelelor.
Câte femele pot fi atribuite unui mascul
Majoritatea păsărilor sunt indivizi sociali, cu o grupare anume și cu ierarhie socială distinctă. De organizarea grupului depinde și comportamentul și bunăstarea acestora.
De regulă, păsările singure se structurează în dominante și subordonate. Rolul fermierului este de a alege indivizii, care ulterior se vor aranja în linia ierarhică.
Cea mai mare parte a speciilor de păsări domestice prezintă structura patriarhală. În acest mod, masculul este dominant și un anumit număr de femele i se supune. Este important să cunoaștem câte femele pot fi atribuite masculului în dependență de specie:
- găini: un cocoș la 8-12 găini;
- rațe: un rățoi la 5-6 femele;
- curci: un curcan la 10 femele;
- bibilici: un mascul la 4 femele;
- gâște: un mascul la 2-4 gâște.
La respectarea acestor norme se va asigura o atmosferă sănătoasă între membrii cârdului și se vor evita conflictele nedorite.
Oricât de bune nu ar fi păsările selectate, este important să se respecte toate normele de îngrijire, igienă și alimentație.
Vedeți cum amenajăm corect spațiul de dormit pentru găini.
În așa mod vă veți putea bucura de producție bună chiar și în condiții severe de iarnă.
