Miere bio, ecologică sau organică sunt termeni pe care îi auzim tot mai des de la diferiți apicultori sau comercianți de miere. Cu toate că unii nu utilizează tratamente chimice și au grijă mai multă pentru albine, utilizarea termenului de miere bio poate fi făcută doar după ce apicultorul este certificat ecologic.
Ce presupune certificarea bio a mierii
Certificarea bio înseamnă respectarea mai multor reguli de întreținere a albinelor și producere a mierii realizate pe parcursul întregului lanț, sub ghidarea unui Organism de Certificare.
Pentru produsele apicole, este necesară parcurgerea unei perioade de conversie (perioadă în care sunt respectate principiile agriculturii ecologice) pe o durată de 12 luni. Aceasta începe odată cu înștiințarea autorităților competente, dacă acestea declară producătorul eligibil pentru conversie.
Pentru apicultura ecologică, se preferă utilizarea Apis mellifera și a ecotipurilor locale ale acesteia.
Produsele obținute în timpul perioadei de conversie nu se etichetează și nu se promovează drept produse ecologice sau produse în conversie.
Pe durata perioadei de conversie, ceara se înlocuiește cu ceară provenită din apicultura ecologică.
Cu toate acestea, se poate utiliza ceară de albine neecologică:
- dacă ceara de albine provenită din apicultura ecologică nu este disponibilă pe piață;
- dacă se dovedește că aceasta nu este contaminată cu produse sau substanțe neautorizate utilizare în producția ecologică; și
- cu condiția să provină de la operculii celulelor;
Alimentația albinelor din stupina certificată eco
În ceea ce privește alimentația, se aplică următoarele norme:
- la sfârșitul sezonului de producție, stupii trebuie să rămână cu rezerve suficiente de miere și polen pentru ca albinele să supraviețuiască peste iarnă;
- coloniile de albine pot fi hrănite numai în cazul în care supraviețuirea coloniilor este pusă în pericol din cauza condițiilor climatice. În acest caz, coloniile sunt hrănite cu miere ecologică, siropuri de zahăr ecologic sau zahăr ecologic.
Protecția de boli și dăunători în apicultura ecologică
- în scopul protejării ramelor, a stupilor și a fagurilor, în special de dăunători, sunt permise doar rodenticidele, utilizate în capcane, și produsele și substanțele corespunzătoare autorizate în temeiul articolelor 9 și 24 pentru utilizare în producția ecologică. Articolele sunt disponibile pe acest link;
- sunt permise tratamentele fizice pentru dezinfectarea stupinelor, precum fumul sau flacăra directă;
- distrugerea masculilor pentru ameliorare este permisă doar în scopul de a limita infestarea cu Varroa destructor;
- dacă, în ciuda tuturor măsurilor preventive, coloniile se îmbolnăvesc sau sunt infestate, acestea sunt tratate imediat și, dacă este necesar, pot fi plasate în stupine izolate;
- în cazurile de infestare cu Varroa destructor, se pot folosi acidul formic, acidul lactic, acidul acetic și acidul oxalic, precum și mentolul, timolul, eucaliptolul sau camforul;
- dacă se aplică un tratament cu produse alopatice chimice de sinteză, inclusiv antibioticele, altele decât produsele și substanțele autorizate, coloniile tratate se plasează în stupine izolate și toată ceara este înlocuită cu ceară provenită din apicultura ecologică. Ulterior, în cazul coloniilor respective, se aplică perioada de conversie de 12 luni.
În apicultura ecologică este interzisă
- distrugerea albinelor în faguri ca metodă asociată recoltării produselor apicole;
- mutilarea, tăierea aripilor mătcilor.
Unde se amplasează stupinele certificate bio
- stupinele se amplasează în zone în care se asigură resurse de nectar și polen provenite în principal din culturi ecologice sau din flora spontană, păduri, ori culturi gestionate în mod neecologic care sunt tratate doar prin metode cu impact scăzut asupra mediului;
- stupinele sunt ținute la distanță de surse care pot conduce la contaminarea produselor apicole sau la afectarea sănătății albinelor;
- amplasarea stupinelor se face în așa fel încât, pe o rază de 3 km de la locul unde se află stupina, sursele de nectar și de polen să constea în principal în culturi produse prin metode ecologice sau în vegetație spontană ori în culturi tratate prin metode cu impact scăzut asupra mediului echivalente celor prevăzute la articolele 28 și 30 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, care nu pot afecta calificarea producției apicole drept ecologică. Cerința menționată nu se aplică atunci când plantele nu sunt înflorite sau coloniile de albine sunt inactive.
Stupii și materialele utilizate în apicultură sunt fabricate în principal din materiale naturale care nu prezintă niciun risc de contaminare pentru mediu sau pentru produsele apicole.
În stupi se pot folosi numai produse naturale precum propolisul, ceara și uleiurile vegetale.
Ceara de albine pentru fagurii noi provine din unități de producție ecologică. Nu se utilizează repelenți chimici de sinteză pe parcursul operațiunilor de extragere a mierii.
Nu se utilizează faguri cu larve pentru extragerea mierii. Apicultura nu este considerată ecologică atunci când este practicată în regiuni sau zone desemnate de statele membre ca regiuni sau zone în care nu poate fi practicată apicultura ecologică.
După obținerea certificării bio, produsele comercializate pot fi etichetate corespunzător:
Pentru mai multe detalii, consultați Regulamentul UE privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului.
