Variola la păsări – cum evităm răspândirea bolii. Tratament

O problemă actuală în perioada rece a anului, și anume toamna, este variola la păsări. Această boală este des întâlnită în sectorul particular, mai ales în perioada octombrie-noiembrie, și produce pagube considerabile.

Ce este variola la păsări?

Variola păsărilor este o boală provocată de un virus, care se răspândește mai încet ca celelalte boli provocate de virusuri și afectează în special puii de găină, curcanii, dar și alte păsări.

Boala poate fi întâlnită și sub denumirea difterovariola în literatura de specialitate.

Această boală este caracterizată prin leziuni cutanate (ale pielii) în regiunea capului, gâtului, picioarelor. Dar mai ales este periculoasă prin forma difterica, care se manifestă prin leziuni difterice în tractul digestiv superior și respirator.

Printre păsări, variola apare frecvent la puii de găină și la curcani. Printre alte păsări, porumbeii, canarii, prepelițele sunt frecvent infectate, iar boala este văzută ocazional la multe păsări sălbatice.

Citește și despre Păduchii la păsări – cum îi combatem.

Boala, de obicei, este întâlnită la puii de peste 60 de zile și poate fi întâlnită în toate țările lumii.

Variola păsărilor este produsă de către un avipoxvirus ADN mare din familia Poxviridae. Sunt cunoscute multe tulpini ale virusului care infectează natural diferite specii de păsări.

Câteva exemple comune sunt: virusul variolei păsărilor (tip specii) virusul variolei la prepeliță, virusul variolei la curcan, virusul variolei la struț, virusul variolei la porumbel, virusul variolei la canar.

Principala sursă de infecție a bolii o reprezintă păsările bolnave din gospodărie sau sălbatice (ciori, vrăbii, porumbei sălbatici etc.) care răspândesc în jur virusul prin diferite secreții și excreții. În sezonul cald și țânțarii pot transmite virusul. Păsările hrănite necorespunzător, ținute în condiții neigienice, sunt cele mai afectate de boală.

Vindecarea de infecția cu virusul variolei duce la o imunitate puternică, îndelungată față de îmbolnăvirea ulterioară la același virus. De asemenea, la curcani și pui de găină vaccinarea este de obicei destul de eficientă pentru prevenirea variolei. 

Virusul este prezent în leziuni și în crustele descuamate. Virusul variolei este destul de rezistent la factorii de mediu și persistă în mediu timp de mai multe luni, chiar ani.

Crustele care conțin virusul (cojile) formate pe piele sunt descuamate și nimeresc în gunoiul de grajd. Virusul persistă în mediu și poate infecta mai târziu păsările susceptibile intrând în piele prin răni minore.

Transmiterea mecanică prin canibalism se crede că joacă un rol semnificativ în unele epidemii. Infecția tractului respirator poate rezulta din inhalarea de către păsări a crustelor și penelor care conțin virusul sub formă de aerosoli.

La fel și țânțarii, și posibil și alte artropode care sug sânge (păduchi), pot transmite virusul de la păsările infectate la cele susceptibile.

Țânțarii rămân factori infectanți timp de mai multe săptămâni. Epidemiile transmise prin țânțarii se pot răspândi rapid.

Simptomele variolei la păsări

La păsări începutul bolii este deseori gradual (treptat) și boala poate trece nedetectată (fără să fie observată de proprietar) până ce leziunile cutanate sunt numeroase și evidente vizibile în efectivul de păsări.

Boala se răspândește încet, iar epidemiile grave pot dura multe săptămâni. Boala poate fi întâlnită sub 2 forme:

Forma cutanată a variolei

Această formă este cea mai întâlnită. Păsările prezintă deseori puține semne, cum ar fi o reducere ușoară spre moderată a greutății, o pierdere temporară în producția de ouă sau o lipsă a vigorii efectivului.

Mortalitatea este scăzută dacă boala nu se complică cu floră secundară. La păsările afectate apar noduli pe cap (creastă, bărbițe, pleoape) și gât, uneori împrăștiindu-se pe tot corpul.

Sunt cazuri în care acești noduli confluează, iar prin desprinderea lor lasă o zonă sângerândă. Veziculele și pustulele care apar sunt de obicei galbene.

Ocazional, apar leziuni mici asemănătoare cu papiloma. Leziunile apar de obicei pe pielea fără pene a capului și gât dar pot apărea în jurul fundului sau pe gheare, picioare. 

Forma difterică a variolei

Forma difteroidă se manifestă prin apariția nodulilor la nivelul mucoaselor bucală, nazală, sinusală, faringiană, trahee, esofag, ocular.

Acești noduli se pot infecta cu o floră bacteriană bogată, ducând la apariția unor membrane de tip difteroid de culoare galbenă, bine fixate pe țesuturi.

Boala debutează printr-o rino-conjuctivită. Foarte periculoase sunt localizările laringiene, faringiene și esofagiene care duc la sufocări și dificultăți în hrănire.

Leziunile din tractul respirator superior sau digestiv pot duce la dispnee sau respectiv inapetență. Leziunile din cavitatea nazală sau conjunctivă pot duce la scurgeri nazale sau oculare.

Mortalitatea este scăzută spre moderată și este deseori cauzată de sufocare sau inaniție și deshidratare.

La fel este întâlnită și forma mixtă cu localizări pe mucoase și piele.

Diagnosticul se pune ușor, pe baza semnelor clinice, lezionale în cazul formelor cu localizare cutanată. Boala este mai greu de diagnosticat în cazul formelor difteroide, confundându-se cu alte boli care au manifestări asemănătoare: avitaminoza A, laringo-traheită infecțioasă, micoplasmoză etc.

În aceste cazuri este necesar un diagnostic de certitudine pus de un specialist și confirmări de laborator.

Profilaxia variolei la păsări

Profilaxia bolii este foarte importantă și poate fi realizată printr-o alimentație echilibrată a păsărilor; igiena adăposturilor prin dezinfecții periodice cu diferiți dezinfectanți care sunt la îndemână cum ar fi virex, vapcofore sau vircon.

La fel sunt importante și efectuarea dezinsecțiilor (pentru combaterea insectelor și paraziților) pentru prevenirea și răspândirea infecției.

Variola poate fi prevenită la găini, curcani, porumbei, canari și prepelițe prin vaccinare. Vaccinarea contra variolei se face de obicei când păsările au vârsta de 8-9 săptămâni .

Puicile ar trebui vaccinate cu 1-2 luni înainte de a începe producția de ouă. Găinile și porumbeii se vaccinează de obicei prin wing web (injectarea cu un ac special) în ramificația aripii.

Citește și despre Paralizia sau ologirea puilor – metode de tratament.

Un aplicator cu două ace cu fante este înmuiat în vaccin și se împunge în ramificația aripii. Curcanii sunt vaccinați de obicei cu vaccinul împotriva variolei păsărilor. Vaccinarea produce o leziune mică („umflătură”) la locul vaccinării. 

În Republica Moldova, dar și în Romania sunt disponibile un șir de vaccinuri contra variolei cum ar fi Cevac FP L sau Nobilis AE + Pox.  

În cazul apariției variolei într-u efectiv de păsări se recomandă urgent de efectuat vaccinarea, la fel se recomandă îmbunătățirea furajerii prin adausuri de premix și vitaminizarea păsărilor, mai ales cu produse care conțin vitamina A.