După o perioadă lungă de repaus, în care animalele rumegătoare practic nu s-au deplasat, are loc trecerea acestora la păşunat.
Însă, din cauza schimbărilor bruște, majoritatea vacilor, oilor devin vulnerabile fiind atacate de o boală metabolică caracterizată prin tulburări de excitabilitate numită hipomagneziemia.
Cele mai afectate sunt rumegătoarele care au o capacitate scăzută de valorificare a magneziului din furaje.
Cauzele apariției bolii de iarbă
În faza tanără plantele de pe păşunile fertilizate cu îngrăşăminte azotoase sau fosfatice, ca şi cele din culturile tinere de grâu şi ovăz au un conţinut bogat în proteine, dar sunt sărace în magneziu.
Ca urmare a acestui fapt, frecvenţa taniei de iarbă este în raport cu gradul de fertilizare a păşunilor, compoziţia şi stadiul de dezvoltare a plantelor.
În acelaşi timp, cantitatea prea mare de proteină produce modificări nefavorabile digestiei din prestomace şi facilitează apariţia diareei, care, asociată cu formarea amoniacului reduce absorbţia de megneziu.
Un alt factor care înrăutăţeşte aprovizionarea cu magneziu, odată cu trecerea bruscă la păşunat este faptul că animalele ingeră mai puţină substanţă uscată şi implicit magneziu, comparativ cu perioada furajării lor la grajd.
Tetania de iarbă este mai frecventă la vacile cu producţii mari de lapte, mai ales în prima perioadă de lactaţie. Boala este însă întâlnită şi la tauri, vaci tinere nelactante sau chiar la viţei.
Care sunt simptome bolii de iarbă
Cea mai frecventă formă de boală este cea acută uşoară, când se observă apetit capricios, lipsa rumegării, masticaţie greoaie, izolarea animalului de turmă, precum şi o diminuare a producţiei.
În formă acută gravă, animalul nu se mai poate ţine în poziţie patrupedă, cade, apar mişcări de pedalare a membrelor şi contracţii tetanice care pot produce moartea.
Măsurile terapeutice au în vedere, în primul rând, creşterea concentraţiei de magneziu din plasmă prin administrarea serurilor de magneziu.
După înlăturarea terapeurică a hipomagneziemiei trebuie asigurat aportul de magneziu prin fân de trifoi administrat la grajd cel puţin o săptămână.
Cum prevenim boala ierbii
Pentru a preveni tetania de iarbă se face trecerea la păşunat treptat, se suplimentează raţia cu săruri de magneziu sub formă de brichete pentru lins, iar unde este posibil, conţinutul plantelor se îmbogăţeşte în magneziu prin fertilizarea solului cu îngrăşăminte.
Se reduc treptat cantităţile de furaje uscate, concomitent cu mărirea cantităţilor de furaje verzi, perioadă în care se recomandă observarea atentă a sănătăţii animalului şi a producţiilor.
Pentru prevenirea bolii se administrează fân atât ovinelor, cât şi bovinelor pe toată perioada de risc.
Citește despre Bolile la iepuri -simptome și controlul acestora.
