După mai bine de un deceniu de platforme, aplicații și soluții prezentate drept „viitorul agriculturii”, marile companii au început să se schimbe: nu mai vând doar tehnologie, ci își asumă o parte din riscul agricol.
Această schimbare nu este una tehnică, ci economică și strategică. Pentru prima dată, agricultura digitală începe să funcționeze ca infrastructură de risc – nu doar ca instrument de optimizare.
De la „tool-uri” la partajarea riscului
Modelul clasic al agriculturii digitale a fost simplu: furnizorul vinde software sau echipamente, iar fermierul își asumă integral riscul producției. Dacă tehnologia nu livrează rezultatele promise, pierderea rămâne la fermă.
În 2025, acest model a început să se fractureze. Un exemplu relevant este lansarea, de către BASF, a serviciului xarvio Healthy Fields, care oferă garanții de rezultat pentru combaterea buruienilor în culturile de orez.
Dacă rezultatul promis nu este atins, fermierul este despăgubit. Practic, compania vinde un rezultat agronomic măsurabil.
Acest tip de abordare mută riscul operațional de la fermier către furnizorul de tehnologie și ridică ștacheta pentru întreaga industrie. Pentru a funcționa, astfel de modele necesită:
- sisteme de predicție foarte precise,
- date integrate din teren,
- mecanisme de asigurare și reasigurare,
- capacitate financiară de absorbție a riscului.
Pentru agricultura din România și Moldova, unde reticența față de „aplicații care promit mult” este ridicată, acest model poate deveni un factor decisiv de adopție.
Trei strategii diferite, o miză comună
Marile grupuri din agribusiness au intrat în această nouă etapă cu strategii distincte:
Syngenta mizează pe platforme deschise și pe controlul fluxurilor de date. Prin deschiderea ecosistemului Cropwise către terți și investițiile masive în Asia, compania încearcă să devină un standard global de integrare a datelor agricole.
BASF a ales o strategie de verticalizare: soluții foarte bine definite, cultură cu cultură, combinate cu garanții de rezultat. Este o abordare mai lentă, dar cu un nivel ridicat de control asupra riscului.
Bayer se poziționează ca hub neutru de date, conectând agronomia, utilajele, datele financiare și asigurările. Strategia sa urmărește efectul de rețea: cu cât sunt integrate mai multe surse, cu atât platforma devine mai valoroasă.
Diferențe sunt, însă miza este comună: cine controlează datele și riscul va controla relația cu fermierul.
Tehnologia a ajuns suficient de matură
Un element important este că această schimbare de model nu ar fi fost posibilă fără maturizarea tehnologică din ultimii ani. În 2025, câteva evoluții au devenit comerciale, nu doar experimentale:
- aplicarea de precizie la nivel de centimetru, cu reduceri masive de inputuri;
- imagini satelitare zilnice, care permit intervenții preventive;
- inteligență artificială conversațională, capabilă să traducă datele complexe în decizii ușor de înțeles pentru fermieri;
- primele sisteme funcționale de monitorizare a stresului plantelor înainte de apariția simptomelor vizibile.
Important este că aceste tehnologii nu mai sunt prezentate ca „inovații”, ci ca fundament pentru modele economice reale.
Europa de Est
Pentru România și Moldova, contextul este particular. Pe de o parte, presiunea pe costuri, lipsa forței de muncă și volatilitatea climatică cresc riscul agricol.
Pe de altă parte, nivelul de digitalizare este inegal, iar fermierii sunt pragmatici: investesc doar dacă văd rezultate confirmate de alți fermieri.
În acest context, agricultura digitală are șanse mai mari de adopție doar dacă livrează și predictibilitate. Soluțiile care vor câștiga piața nu vor fi cele mai sofisticate tehnologic, ci cele care:
- reduc riscul operațional,
- oferă transparență,
- își asumă o parte din consecințe.
După 2025, agricultura digitală se transformă într-o infrastructură care combină date, inteligență artificială, finanțare și asigurări.
Pentru fermieri, întrebarea nu va mai fi „ce aplicație folosesc?”, ci „cine își asumă riscul alături de mine?”.
