În fiecare an, semănatul cerealelor se planifică ținând cont de numeroși factori: specie, soi, organizarea lucrărilor din fermă și, mai ales, condițiile climatice. Dar când este cel mai indicat moment pentru semănat, astfel încât culturile să fie cât mai puțin expuse la atacurile de afide și cicade – vectorii principali ai virozelor?
Pentru a evita pierderile de producție cauzate de Barley yellow dwarf virus (BYDV) – piticirea galbenă a orzului și de Wheat dwarf virus (WDV) – virusul piticirii grâului, este importantă combinarea mai multor măsuri de protecție, se arată în raportul publicat de Institutul sectorului vegetal din Franța Arvalis.
Potrivit acestuia, cele trei principale „pârghii” folosite în prezent sunt: data semănatului, alegerea soiului și protecția insecticidă. În continuare, accentul cade pe rolul datei de semănat.
Un risc de viroze strâns legat de condițiile climatice
Abundența și activitatea afidelor și a cicadelor depind în mare măsură de condițiile meteorologice, în special de temperatură.
Vremea caldă favorizează dezvoltarea și mobilitatea acestor insecte, crescând astfel riscul de infecție virală.
Prin urmare, semănăturile timpurii sunt expuse mai mult la atacurile insectelor vector și, implicit, la transmiterea virozelor.
În schimb, semănăturile mai târzii întâlnesc de regulă condiții mai puțin favorabile pentru insecte, ceea ce reduce riscul de infecție.
Evaluarea riscului în funcție de data semănatului
Clima de după semănat influențează în mod direct riscul de apariție a virozelor la cerealele de toamnă. Cum la momentul semănatului nu se poate ști ce fel de toamnă va urma, cercetătorii au analizat date istorice (2002–2015) pentru a estima probabilitatea de apariție a bolilor.
Figura 1: intensitatea detectării virusului piticirii galbene a orzului (BYDV) în funcție de data semănatului:
Studiul a fost realizat în colaborare între ARVALIS, Bayer și Inrae și s-a bazat pe parcele de cereale păioase fără tratamente insecticide, pentru a evalua impactul direct al datei de semănat asupra infecțiilor virale.
S-au analizat infecțiile cu BYDV (virusul piticirii galbene a orzului) și WDV (virusul piticirii grâului).
Rezultatele arată că parcelele semănate mai devreme sunt afectate mai frecvent de BYDV. Efectul datei de semănat variază în funcție de specie, orzul fiind mai sensibil și de regulă semănat mai devreme decât grâul.
Proporția de parcele cu intensitate ridicată a infecției BYDV scade treptat pe măsură ce semănatul este întârziat. Chiar și așa, la semănăturile târzii, aproximativ o treime dintre parcelele afectate prezintă infecții puternice, față de circa jumătate în cazul semănăturilor efectuate în perioada recomandată.
Așadar, raportul arată că semănatul mai târziu reduce riscul de apariție a virozelor, atât ca frecvență, cât și ca intensitate, deși nu îl elimină complet – acesta depinde întotdeauna de condițiile climatice specifice anului respectiv.
Riscul asociat virusului WDV (virusul piticirii grâului)
În cazul virusului WDV, efectul datei de semănat este de asemenea evident, mai ales în regiunile în care boala este frecventă, deși la scară națională diferențele sunt mai puțin pronunțate.
Chiar și la semănăturile foarte târzii, riscul nu dispare complet: până la 30% dintre parcelele de grâu și 40% dintre cele de orz pot prezenta simptome de viroză.
Astfel, într-un an cu risc ridicat, parcelele semănate după perioada optimă pot fi la fel de afectate ca și cele semănate prea devreme într-un an cu presiune scăzută de infecție.
