Începând cu anii 2019-2020, legumicultorii din România se confruntă cu un nou dăunător al tomatelor și castraveților din spațiile protejate: Lasioptera tomaticola, cunoscută drept musculița mediteraneană a tomatelor.
Acest dăunător mic a fost adesea confundat cu un patogen, ceea ce a întârziat recunoașterea și combaterea sa eficientă. Găsiți aici primele detalii despre dăunător într-un articol marca Otilia Cotuna, publicat în 2021.
Cum acționează musculița mediteraneană a tomatelor și de ce este periculoasă?
Femela depune ouăle în rănile de pe tulpinile sau pedunculii plantelor. Aceste răni pot fi naturale (crăpături) sau provocate de lucrările de întreținere (tăierea lăstarilor, ruperea frunzelor).
Odată depuse ouăle, din ele ies larvele care pătrund în interiorul tulpinii și se hrănesc din țesutul plantei.
În același timp, femela introduce în rană și spori de fungi, pe care musculița îi poartă în mod natural pe corp. Acești fungi sunt parteneri simbiotici ai insectei.
Spus simplu, musculița le oferă acces în interiorul plantei, iar fungii pregătesc calea pentru larve.
Odată ajunși în țesuturile rănite, fungii se dezvoltă rapid, atacă celulele plantei și le descompun, făcându-le mai ușor de digerat pentru larve. Acestea se hrănesc cu amestecul de miceliu (țesutul fungului) și resturi vegetale.
Această asociere face ca simptomele produse să semene foarte mult cu un atac fungic, motiv pentru care mulți legumicultori au aplicat greșit tratamente cu fungicide, fără niciun rezultat.
Ce simptome apar în cultură?
La început, se observă porțiuni brun-maronii pe tulpini sau pedunculi. Cu timpul, plantele se ofilesc, apar necroze profunde, tulpinile se pot rupe, iar fructele devin nevandabile, mai ales dacă larvele ajung până la zona de inserție a pedunculului.
În cazuri grave, întreaga plantă se usucă, iar recolta este compromisă.
Infestările apar frecvent la tomate între august și decembrie, iar la castraveți în două valuri: primăvara (martie–iunie) și toamna (septembrie–decembrie).
De ce e greu de controlat?
Larvele trăiesc ascunse în interiorul plantei, unde sunt ferite de tratamente. Cpcanele luminoase cu atractant ar putea fi eficiente în monitorizare. Insecticidele obișnuite nu au efect asupra larvelor deja instalate în țesuturi.
Identificarea momentului exact în care să se aplice tratamentul (când ouăle sunt depuse sau larvele sunt abia eclozate) este dificilă.
Fermierii riscă astfel să aplice tratamente inutile și costisitoare, fără efect asupra musculiței.
Ce pot face fermierii?
Pentru combatere chimică, legumicultorii pot apela la insecticidele omologate pentru Tuta absoluta la tomate, cu atenție mare la momentul realizării tratamentelor.
O măsură eficientă este tăierea lăstarilor laterali la o distanță de 3–5 cm față de tulpina principală.
Această metodă („tăiere în ciot”) a fost testată cu succes în Turcia, reducând rata infestării cu până la 77-85%.
Larvele pătrund în porțiunea rămasă a lăstarului, dar nu mai pot ajunge la tulpina principală, care rămâne astfel protejată.
De asemenea, se recomandă:
- eliminarea și distrugerea prin ardere a plantelor infestate
- evitarea rănirilor inutile în timpul lucrărilor de întreținere
- respectarea unei igiene stricte în seră
- rotația culturilor și evitarea plantării pe același sol infestat.
Mulțumesc pentru informații foarte bune.