În culturile de rapiță din Timiș este evident atacul de Phoma lingam la tulpini. Condițiile climatice de la sfârșitul acestei primăveri sunt propice infecțiilor.
Simptomele pot fi observate mai ales la plantele atacate de gărgărițele Ceutorhynchus napi și pallidactylus.
Înnegrirea tulpinii este o boală cu importanță economică a rapiței, în Europa fiind raportate periodic epidemii. Se cunoaște că, în culturile de rapiță pot coexista două specii de Leptosphaeria:
- Leptosphaeria maculans (Desm.) Ces. & Not. (forma sexuată) cu forma asexuată Phoma lingam (Tode ex. Schw.) Desm. (mai agresivă),
- Leptosphaeria biglobosa (mai puțin agresivă).
Phoma lingam este un fung care, în condiții climatice favorabile, poate produce pagube importante în producție.
Majoritatea simptomelor produse de Leptosphaeria maculans se instalează după o perioadă de umectare a frunzelor cuprinsă între 4 – 48 de ore și temperaturi de 12 – 20°C.
Condițiile climatice sunt foarte importante în evoluția patogeniei. Astfel, infecțiile se pot instala după 5 zile la 20°C și după 2 săptămâni la 8°C [Biddulph et al., 1999b].
Simptomele produse de Phoma lingam sunt foarte ușor de recunoscut. Patogenul poate ataca plantele pe tot parcursul perioadei de vegetație, începând cu faza de cotiledon.
Cel mai adesea, frunzele sunt primele infectate. Atunci când vremea este prielnică fungului, acesta trece pe tulpini și chiar pe silicve (la infecții masive).
Pentru că în această perioadă sunt prezente infecțiile la tulpini, readuc în atenție simptomele specifice. Această formă de atac este cea mai periculoasă pentru rapiță.
Petele de pe tulpinile verzi pot avea culoare brună și chiar negricioasă. În condiții favorabile, petele se transformă în leziuni deschise ce pot predispune la putrezire.
Infecția din zona bazei tulpinilor este considerată cea mai periculoasă formă de atac. În prima fază, leziunile de la baza tulpinii au culoare brună deschis după care se înnegresc (nu întotdeauna) și înconjoară tulpina (aspect de necroză).
Uneori, petele de pe tulpini sunt alungite, au culoare cenușie și marginea de culoare brună închis (observație personală).
Ca și la frunze, la suprafața leziunilor înnegrite pot fi observate picnidiile fungului ca niște bobițe foarte mici de culoare neagră.
În condiții de umiditate, picnidiile expulzează mase gelatinoase de culoare roz deschis pline de conidii. În condiții de uscăciune, acestea iau diferite forme sinuoase, cel mai adesea de cârcei. Pot fi observate chiar cu ochiul liber sau cu o lupă de mână.
Înnegrirea bazei tulpinii este periculoasă în timpul înfloritului și al formării silicvelor și maturizării semințelor. Petele de la baza tulpinii se pot uni, după care se rup formând putregaiuri uscate (leziuni deschise care putrezesc).
Această formă de manifestare este considerată cea mai dăunătoare [Paul și Rawlinson, 1992].
Terminologia utilizată în fitopatologie pentru descrierea acestui simptom:
- înnegrirea bazei tulpinii (blackleg);
- leziuni necrotice deschise (basal canker);
- necroze cu aspect coronat care înconjoară baza tulpinii (crown canker);
- necroze cu aspect de guler (collar rot) etc.
Infecția la silicve se manifestă sub forma unor leziuni deschise de culoare brună – deschis și margini închise la culoare care fac delimitarea față de țesutul sănătos.
Managementul integrat al fungului Leptosphaeria maculans
Leptosphaeria maculans poate produce pagube importante culturilor de rapiță în condiții de vreme umedă, când există pericolul de atac al bazei tulpinilor.
Strategiile de management trebuie elaborate cu atenție, accentul căzând pe măsurile de prevenție și mai puțin pe cele chimice. Nu sunt excluse nici măsurile biologice (dacă există biopreparate).
Vezi și Informare. Cauzele albirii spicelor de grâu.
Măsuri profilactice
Acest set de măsuri este esențial în controlul bolii „înnegrirea tulpinilor”:
- Cultivarea hibrizilor rezistenți poate aduce economii în bugetul fermierilor
- Utilizarea la semănat a semințelor libere de patogeni, certificate
- Rotația la 4 ani scade foarte mult riscul infecțiilor (rotațiile scurte cresc riscul de infecție)
- Distrugerea resturilor vegetale după recoltare și îngroparea lor – patogenul supraviețuiește pe reziduurile vegetale, nu în sol, timp de 2-3 ani
- Înființarea noilor culturi la o distanță mai mare de 500 m față de vechea cultură de rapiță
În anii favorabili infecțiilor, respectarea măsurilor profilactice vă poate proteja de infecțiile cu Leptosphaeria maculans.
Măsuri chimice
Tratarea semințelor
Este important ca sămânța să fie tratată înainte de semănat, deoarece patogenul poate supraviețui în semințe.
În România este omologat un singur produs:
- Fluopicolid + fluoxastrobin
Tratamente în vegetație
Tratamentele se execută ținând cont de:
- biologia patogenului
- condițiile climatice prognozate
- fenofaza plantelor
Momente optime de combatere:
- Primul tratament: în fenofaza de 2-6 frunze sau 4-8 (toamna) – reduce riscul infecțiilor ulterioare
- Al doilea tratament (primăvara) – respectând aceleași criterii; emisiile maxime de ascospori au loc de obicei în luna aprilie. Observațiile din Banat arată că, în unele primăveri, emisiile de ascospori pot apărea încă de la începutul lunii martie.
În cazul Phoma lingam, nu există „momente optime” stabilite, de aceea este important să monitorizăm patogenul pe întreaga perioadă de vegetație și să intervenim când situația din teren impune asta.
Fungicide omologate în România:
- Azoxistrobin
- Azoxistrobin + difenoconazol
- Mepiquat clorură + piraclostrobin + prohexadion de calciu
- Metconazol
- Mepiquat clorură + metconazol
- Tebuconazol
- Difenoconazol
- Protioconazol
- Boscalid
- Difenoconazol + protioconazol
- Difenoconazol + tebuconazol
- Difenoconazol + paclobutrazol
(după APLICAȚIA PESTICIDE 2.25.4.1, 2025)
Măsuri biologice
În România sunt omologate două biopreparate:
- Agentul biologic M1 x 10⁶ oospores/g Pythium oligandrum – pentru tratamente în vegetație
- Agentul biologic Bacillus amyloliquefaciens, tulpina MB 1600 – tratament la sămânță
Interesul pentru agenții biologici este în creștere. Leptosphaeria maculans ar putea fi controlată cu ajutorul bacteriei Paenibacillus polymyxa PKB1 care produce peptide cu efect inhibitor asupra infecțiilor [Kharbanda et al., 1999].
Bibliografie
- Biddulph J. E. et al., 1999b – European Journal of Plant Pathology 105, 769-81
- Kharbanda P. D. et al., 1999 – Proceedings of the 10th International Rapeseed Congress, Canberra, Australia
- Paul V. H., Rawlinson C. J., 1992 – Diseases and Pests of Rape, Gelsenkirchen-Buer, Germany.
Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV „Regele Mihai I” din Timișoara
Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor.
Notă: Acest material nu poate fi utilizat fără acordul autorului. Fotografiile sunt originale și nu pot fi folosite fără acceptul autorului. Materialul poate fi studiat și distribuit de cei direct interesați (fermieri, studenți etc.).
O parte din acest material a fost susținută financiar de BAYER S. R. L. ROMÂNIA în cadrul proiectului nr. 7499/06.10.2023.
