Tăierea rodiului, realizată corect și la timpul potrivit, asigură menținerea plantei sănătoasă și stimulează o fructificare abundentă.
Această lucrare, adesea trecută cu vederea, stă la baza unei recolte constante, a unei coroane aerisite și a unor fructe de calitate.
Rodiul (Punica granatum) din punct de vedere botanic este un arbust. Astfel, în mediul său natural, are tendința să formeze o tufă deasă, cu multe tulpini care pornesc de la bază.
Acest aspect poate fi modelat prin tăieri specifice, în funcție de destinația plantei – decorativă, fructiferă de grădină sau plantă pentru plantații comerciale.
De ce este importantă tăierea rodiului
La tăierea rodiului, lăstarii bazali și creșterile viguroase pot fi un avantaj, mai ales după daune mecanice sau boli, oferind plantei capacitatea de a-și regenera rapid coroana.
Însă, în lipsa tăierilor regulate, aceștia reduc pătrunderea luminii, consumă inutil resursele disponibile și diminuează calitatea fructelor.
În plus, îngreunează recoltarea, mai ales în plantațiile comerciale.
Astfel, tăierile joacă un rol important în:
- echilibrarea creșterii;
- stimularea producției de fructe;
- îmbunătățirea calității fructelor;
- facilitarea recoltării.
Forme de coroană potrivite rodiului
Formarea coroanei la rodiu începe după plantare și poate fi făcută sub formă de tufă sau sub forma unui mic pom, în funcție de spațiul disponibil și de destinație.
● Tufă sau arbust este forma cea mai frecventă în grădini sau pentru utilizare ornamentală.
Pentru formarea tufei, vărful tulpinii rodiului tânăr se scurtează la o înălțime de 10–15 cm. După apariția ramurilor laterale, acestea se taie în același mod, pentru a încuraja ramificarea.
Scopul este formarea a 5–6 ramuri principale viguroase, care vor constitui baza tufei. Se păstrează o înălțime de până la 2 metri, ușurând intervențiile și recoltarea.
● Formă de pom este utilizată mai des pentru producție mai intensivă.
Pentru formarea unui mic pom de rodiu, tulpina principală se scurtează la 50-60 cm, formând un trunchi robust. De aici, se dezvoltă 3-5 ramuri de schelet, bine distanțate.
Tulpina principală se lasă să crească liber și se leagă de un suport vertical pentru a menține direcția de creștere și stabilitatea.
Tipuri de tăieri la rodiu
Ulterior, indiferent de forma aleasă, se aplică periodic tăieri de întreținere.
Tăierea rodiului în scop sanitar presupune îndepărtarea ramurilor slabe, uscate sau afectate și au rol de a preveni îmbolnăvirile și a stimula dezvoltarea sănătoasă.
Acestea pot fi efectuate atât primăvara, cât și la sfârșitul sezonului de vegetație.
Planta nu este foarte sensibilă la momentul exact al intervenției, însă dacă tufa s-a îndesit excesiv, este indicat ca surplusul de ramuri să fie eliminat după fructificare. Deoarece o coroană aerisită permite rodiului să ierneze mai bine.
La final de sezon, după căderea frunzelor, se îndepărtează drajonii de la bază, iar coroana se inspectează cu atenție – porțiunile afectate de boli sau dăunători trebuie tăiate, pentru a preveni pierderile în anul următor.
De asemenea se elimină lăstarii slabi de pe ramurile periferice, păstrându-se doar cei bine maturizați, cu scoarță sănătoasă.
Primăvara, de obicei în luna martie, odată cu umflarea mugurilor, este ușor de identificat care lăstari sunt sănătoși și care ar trebui eliminați, pentru a nu consuma inutil resursele plantei.
Tăierea rodiului – tăieri de formare și întreținere
Tăierea de formare și întreținere au rolul de a păstra un aspect ordonat și echilibrat, favorizând o fructificare constantă și o bună circulație a aerului în coroană.
Se fac de obicei la începutul primăverii (în februarie – martie, în funcție de zonă), înainte de pornirea circulației sevei.
Rodiul fructifică pe ramuri de doi ani, adică care s-au format în sezonul anterior. În timp ce tulpinile crescute în sezonul curent pot înflori, dar dau de obicei fructe de calitate inferioară.
De aceea, pentru a păstra o structură aerisită și a menține echilibrul între ramurile de schelet și cele de rod se taie până la 50% dintre ramurile de de peste doi ani și 1/3 din lăstarii tineri.
La mijlocul verii, ramurile rămase se scurtează cu o treime, pentru a stimula fructificarea. La fiecare 20–25 de ani, se recomandă o tăiere de întinerire.
Tăierile de întinerire se aplică în cazul tufelor îmbătrânite (care au depășit vârsta de 20-25 ani) sau neîngrijite.
Planta se taie aproape complet, după care, odată ce reîncepe să vegeteze, se reia procesul de formare, ca pentru un pom tânăr de rodiu.
Sursa imaginilor din articol: canva.com.
