Cinci dintre cei mai importanți dăunători ai mărului sunt: păduchele cenușiu al mărului (Dysaphis plantaginea); păduchele lânos (Eriosoma lanigerum); viermele merelor (Cydia pomonella); viespea cu ferestrău a merelor (Hoplocampa testudinea); și gărgărița bobocilor de măr (Anthonomus pomorum).
Desigur, există și alți dăunători importanți în funcție de regiune, însă aceștia sunt printre cei mai semnificativi în contextul european.
Păduchele cenușiu al mărului
Păduchele cenușiu al mărului este de culoare gri-închis până la roșcat, având dimensiuni de 1-3 mm. Adulții apar primăvara, când încep să formeze colonii pe lăstarii și mugurii nou dezvoltați ai pomului de măr.
Dezvoltarea coloniilor de afide produce principalele daune. După cel de-al doilea val de cădere a fructelor, păduchele migrează către gazda sa secundară, pătlagina.
Simptomele produse de acest dăunător includ frunze răsucite, deformarea și stagnarea dezvoltării lăstarilor și a fructelor. În plus, afidele pot produce cantități mari de rouă de miere, ce afectează respirația și dezvoltarea frunzelor, favorizând apariția fumaginei pe frunze și fructe.
Vezi detalii despre Păduchele cenușiu galicol al mărului – controlul în livezi ecologice.
Păduchele lânos
Păduchele lânos este de culoare brun-roșcată, de dimensiuni de 1-3 mm. Dăunătorul iernează în stadiul de nimfă la rădăcinile sau în zone protejate pe trunchiul pomilor de măr, iar nimfele devin active la dezmugurire primăvara.
La înflorirea pomilor de măr, primele colonii devin vizibile și observabile. După cel de-al doilea val de cădere a fructelor, afidele încep să se disperseze, iar la recoltare se formează femelele înaripate care depun ouă care iernează.
Aceste afide creează de obicei structuri asemănătoare lânii pe ramuri, tulpină și răni ale pomilor.
Inițial, simptomele atacului acestui dăunător sunt structurile asemănătoare lânii pe rănile cauzate de tăieri, apoi pe ramurile mai tinere, iar în caz de atacuri severe, sub formă de gale pe ramuri.
Aceste gale dăunează creșterii pomilor și sporesc riscul de infecții cu boli. Păduchii excretă rouă de miere, o substanță zaharoasă, care poate afecta calitatea fructelor, fiind găsită pe suprafața lor.
Monitorizarea păduchelui lânos se face prin inspecția vizuală regulată a coloniilor de afide, în special pe ramuri și răni de tăiere, începând cu dezmugurirea pomilor.
Controlul păduchelui lânos poate fi realizat prin măsuri preventive, cum ar fi tăierea pentru a favoriza ventilarea bună a pomilor și menținerea unui echilibru între creștere și fructificare.
Ca și la alte specii de dăunători, măsurile de stimulare a biodiversității, pentru a spori abundența și diversitatea prădătorilor, trebuie să fie parte a strategiei de control.
Păduchele lânos – control în livezi ecologice
În special, viespea parazitoidă Aphelinus mali este eficientă împotriva păduchelui lânos, deoarece acesta este gazda sa principală. Pentru a promova dezvoltarea antagoniștilor naturali, este important să se evite instalarea plaselor anti-grindină de culoare neagră.
Măsurile directe de control al dăunătorului includ utilizarea soluțiilor pe bază de uleiuri minerale cu sulf, toamna după căderea frunzelor, kaolin combinat cu praf de rocă, săpunul de potasiu și ciupercile entomopatogene, cum ar fi Beauveria bassiana.
Este important de menționat, că în majoritatea cazurilor, măsurile directe nu sunt considerate suficient de eficiente împotriva acestui dăunător ca metodă unică de control și ar trebui aplicate în combinație cu alte măsuri.
Mai multe detalii despre control aflați din instruirea video realizată în parteneriat cu Biofruitnet.
