Căderea perelor înainte de coacere este un fenomen ce poate reduce recolta. Aceasta problemă poate fi cauzată de o varietate de factori. În acest articol, vom explora principalele cauze ale căderii premature a perelor.
În unele cazuri, căderea fructelor este modul naturii de a reduce o încărcătură prea mare de fructe. În alte cazuri, căderea prematură a fructelor poate fi cauzată de dăunători și boli, condiții meteorologice nefavorabile sau practici culturale necorespunzătoare.
De ce cad merele și perele înainte de coacere – căderea fiziologică?
În general, căderea fiziologică a fructelor începe după fecundare și crește în intensitate, ajungând la o cădere în masă la începutul lunii iunie. Intensitatea diferă de la soi la soi și depind de condițiile vremii ale fiecărui ani.
Căderea prematură a fructelor, de obicei, apare începând din lunile iulie – august și până la recoltare, fiind mai mult observată la apropierea fructelor de maturitate. În general, căderea fructelor este accentuată la măr și păr, mai puțin la prun și cais și lipsește la gutui, piersic, vișin și cireș.
Polenizarea deficientă
Prima perioadă este adesea după ce petalele florilor cad și poate dura două până la trei săptămâni. Fructele foarte mici care cad sunt cele care nu au fost polenizate, astfel încât nu vor continua să se dezvolte.
La măr și păr apare o a doua cădere când fructele ajung la dimensiunea de circa 1-2 cm, de obicei în mai sau iunie. Aceasta este cunoscută sub denumirea de „căderea din iunie.”
Se consideră că această cădere a fructelor în această perioadă a anului se datorează competiției dintre fructe pentru resursele disponibile.
Atunci când anii sunt favorabili pentru polenizare și fecundare, căderea fiziologică este mai accentuată. Căderea fiziologică a fructelor este absolut normală, prin intermediul acesteia pomii tind la stabilirea echilibrului între încărcătura cu rod și capacitățile de a asigura hrana necesară pentru formarea fructelor.
Stresul hidric
Un alt factor important care contribuie la căderea prematură a perelor este stresul hidric. Insuficiența sau excesul de apă poate afecta în mod direct capacitatea pomului de a menține fructele.
Deficitul de apă determină reducerea transportului de substanțe nutritive către fructe, iar excesul de apă poate afecta rădăcinile și implicit stabilitatea perelor pe ramuri.
Boli și dăunători ce duc la căderea perelor
Anumite boli, precum arsura bacteriană, rapănul părului sau stemfilioza părului, și dăunătorii pot provoca o cădere timpurie a fructelor.
Infecțiile fungice pot slăbi legătura fructului cu ramura, determinând căderea acestuia înainte de coacere.
Dacă e să vorbim de dăunători, maturarea prematură și căderea fructelor se întâlnesc frecvent la merele și perele infestate cu larve de viermele mărului sau alte larve ale dăunătorilor.
Citiți mai multe despre Viermele mărului (Cydia pomonella) – momente cheie pentru tratament.
Dezechilibre nutriționale
Una dintre cele mai frecvente cauze ale căderii premature a perelor este lipsa sau excesul anumitor nutrienți în sol. De exemplu, deficitul de calciu poate face fructele mai predispuse să cadă.
Pe de altă parte, un exces de azot poate stimula creșterea vegetativă în detrimentul fructelor, ceea ce duce la o legare slabă a acestora pe ramuri.
Astfel, pomii, având o rezervă de calciu, vor asigura niveluri adecvate în timpul înfloririi și al legării fructelor, contribuind la formarea unor fructe puternice.
Borul este necesar pentru formarea tubului polinic și, prin urmare, pentru legarea fructelor. Niveluri bune de bor înseamnă mai multe semințe formate. Fosforul este preluat în principal în pom prin rădăcini, astfel că prezența unor cantități adecvate în timpul creșterii rădăcinilor este importantă.
Fosforul este un element esențial în stadiile timpurii și pentru diviziunea celulară. Potasiul va ajuta pomul în condiții meteorologice nefavorabile, cum ar fi condițiile reci de iarnă. De asemenea, potasiul contribuie la creșterea rădăcinilor, menținând în același timp un echilibru între săruri și apă în sol.
Mai ales în cazul multor portaltoi pitici și soluri nisipoase, este important să existe cantități adecvate de potasiu în zona rădăcinilor și să fie bine udat.
Susceptabilitatea soiului
Unele soiuri sunt mai susceptibile la căderea fructelor, altele mai puțin susceptibile. De obicei, soiuri europene precum Conference și Williams sunt frecvent recunoscute pentru rezistența lor mai mare la căderea fructelor.
De asemenea, soiuri precum Abate Fetel și Comice sunt bine adaptate pentru a păstra fructele pe ramuri mai mult timp.
Soiul Bosc, deși popular datorită aromei sale, poate fi mai susceptibil la căderea prematură a fructelor în condiții de stres hidric sau din cauza bolilor.
Packham’s Triumph – un soi apreciat pentru productivitate, poate suferi de căderea prematură dacă nu sunt gestionate corect factorii de mediu și nutriție.
În general, soiurile asiatice tind să fie mai susceptibile la cădere în comparație cu soiurile europene, deși aceasta poate varia în funcție de condițiile de mediu și de gestionarea culturilor.
Dezechilibre hormonale
Fito-hormonii, în special auxinele și etilena, joacă un rol crucial în menținerea fructelor pe ramuri. Dezechilibrele hormonale, fie din cauza condițiilor de mediu sau a tratamentelor chimice, pot duce la o cădere prematură a perelor.
Vezi și De ce cad merele înainte de coacere – cauze, combatere.
