Veştile proaste care vin de la fermierii elveţieni sunt binevenite pentru consumatorii din ţara cantoanelor, care plătesc cele mai mari preţuri la alimente din Europa, transmite Bloomberg.
Un sistem de tarife, special concepute pentru a proteja sectorul agricol din Elveţia, exclude practic importurile dacă un produs poate fi obţinut de pe piaţa locală.
În sens invers însă, în situaţia unor recolte proaste sau dacă există o explozie a cererii şi nu există suficiente cantităţi de carne, fructe şi legume locale, tarifele pot fi reduse pentru produsele mai ieftine de peste hotare.
„În timpul verii, când produsele locale ajung pe piaţă, preţurile cresc. Este exact opus cu ceea ce se întâmplă în zona euro din jur, când preţurile scad pe măsură ce oferta internă creşte”, spune Maxime Botteron, economist la banca UBS.
Rezultatul este că produse precum roşiile cherry sunt, de obicei, mai ieftine în afara sezonului, în Elveţia.
Ceea ce pare a fi un paradox este ţinut în viaţă de guvernul elveţian, ca urmare a presiunilor organizaţiilor reprezentative ale fermierilor, pentru a-i proteja pe fermierii locali şi a asigura independenţa alimentată.
Consumatorii elveţieni au acceptat această situaţie, în special în condiţiile în care inflaţia este cu mult sub nivelul din zona euro.
„Produsele elveţiene sunt asociate cu o calitate ridicată şi standarde de mediu şi sociale ridicate. O parte mare a populaţiei Elveţiei este dispusă să plătească preţuri mari pentru aceste lucruri”, spune Stefan Legge, de la Universitatea St. Gallen.
Guvernul federal reduce în mod frecvent tarifele, însă numai în anumite situaţii. Ultima dată a fost săptămâna trecută, la ouă, în condiţiile în care găinile din Elveţia nu pot să fac faţă cererii în pofida unei creşteri de 35% a producţiei interne în ultimul deceniu.
Autorităţile au optat pentru majorarea, cu 43%, a cotei de importuri cu tarife reduse, până la 25.000 de tone, pentru a asigura aprovizionarea cu ouă până la Crăciun.
În pofida protecţiei oferite de acest sistem de tarife, fermierii elveţieni susţin că muncesc din greu pentru a-şi asigura traiul. În aceste condiţii, guvernul federal a plătit anul trecut subvenţii directe în valoare de aproximativ 2,7 miliarde de franci (3,1 miliarde dolari) către sectorul agricol.
Dorinţa de a fi independentă este una înrădăcinată în ţara alpină, care a rămas neutră în cele două războaie mondiale şi este singura ţară din centrul Europei care nu a aderat la Uniunea Europeană.
Salariile mari plătite la nivel local îi face pe mulţi consumatori elveţieni să nu conştientizeze faptul că plătesc cu 50% mai mult pentru mâncare comparativ cu vecinii lor, spune Stefan Legge.
Iar pentru cei care vor să plătească mai puţin, pot oricând să treacă graniţa pentru a-şi face cumpărăturile în Franţa, Germania, Italia sau Austria.
Citește mai multe știri agricole accesând acest link.
