Hibiscus de grădină este un arbust decorativ, apreciat pentru florile sale, care se utilizează în parcuri și grădini, atât izolat cât și în grupuri sau la crearea gardurilor vii.
În acest articol vom explica mai multe despre această plantă, și anume:
- Hibiscus de grădină (Hibiscus syriacus L.) – descriere;
- Cele mai populare soiuri de Hibiscus syriacus;
- Când și unde plantăm hibiscusul de grădină;
- Tăierea arbuștilor de hibiscus de grădină;
- Fertilizarea plantelor de hibiscus de grădină.
Hibiscus de grădină (Hibiscus syriacus L.) – descriere
Arbustul este originar din regiunile tropicale şi subtropicale ale Indiei, Chinei și Coreei, unde este considerat simbol național.
Genul Hibiscus, din familia Malvaceae, cuprinde aproximativ 200 de specii erbacee, arbustive sau arborescente, anuale sau perene.
Unele dintre ele s-au răspândit în scop ornamental, de exemplu, la decorarea interiorului este utilizată pe larg specia Hibiscus rosa-sinsensis sau trandafirul chinez, despre care puteți afla mai multe aici.
La decorările de exterior cea mai apreciată și solicitată specie de hibiscus este Hibiscus syriacus L., aceasta are aspect de tufă, cu ramuri erecte și poate atinge în înălțime maxim 3-4 m.
Planta are frunzele căzătoare, dispuse altern, rombic ovate, de maxim 12 cm lungime, acut şi neregulat dinţate, în partea superioară pot fi și trilobate. Lujerii tineri sunt acoperiți cu peri moi.
Florile pot fi simple sau învolte (bătute), se dezvoltă solitar pe ramurile anuale, culoarea lor variază de la alb până la violet și roşu-violaceu.
Hibiscusul de grădină este apreciat în special pentru florile sale mari, dar și pentru înflorirea îndelungată, care incepe din iulie și se extinde până în septembrie.
Fructul prezintă o capsulă dehiscentă cu 5 valve, în interior cu seminţe ovate, cu peri albicioşi.
Cele mai populare soiuri de Hibiscus syriacus
Specia are numeroase soiuri, care se deosebesc după culoarea și tipul florii, cele mai populare dintre ele sunt:
- cu flori duble: „Albus plenus” (albe), „Violaceus plenus” (violete), „Roseus plenus” (roz- violacee), ş.a.;
- flori simple: „Sharon” (albe-rozii), „Amaranthus” (roşii), „Colestis” (albastre-deschis), „Hamabo” (roz-carmin), „Aphrodite” (roze), ş.a.
- cu flori semiduble: „Violaceus semiplenus” (violete); „Lady Stanley” (alb-roz) ş.a.
Cum plantăm hibiscusul de grădină
Hibiscusul de grădină este o plantă tropicală, de aceea este necesar ca locul de plantare a arbustului să fie bine iluminat și protejat de curenții de aer. În timpul sezonului rece, poate necesita protecție suplimentară împotriva rafalelor puternice de vânt.
În semiumbră plantele se dezvoltă la fel de bine, însă în acest caz numărul de flori de pe arbust va avea de suferit.
Solul potrivit pentru hibiscus trebuie să fie fertil, ușor și bine drenat, deoarece chiar și o stagnare de scurtă durată a apei poate dăuna plantei.
Pentru un aspect estetic calitativ, dar și pentru o vecinătate reciproc avantajoasă, se recomandă plantarea hibiscusului în tandem cu lavanda, această combinație arată elegant, iar parfumul de lavandă sperie afidele, unul dintre dușmanii hibiscusului.
Plantarea arbuștilor de hibiscus cu distemul radicular deschis se face în martie – aprilie, până la pornirea în vegetație.
Plantele cu sistem radicular închis (în vazoane) pot fi plantate o perioadă mai extinsă, chiar și în timpul vegetației.
Dimensiunea gropii de plantare trebuie să fie de două ori mai mare decât cea a sistemului radicular al plantei.
Pe fundul gropii trebuie așezate mai multe straturi: mai întâi 15 cm de drenaj (argilă expandată, pietriș sau bucățele de cărămidă), apoi 10 centimetri de nisip, 15 centimetri de compost și din nou 10 centimetri de nisip.
La plantare, rădăcina nu se va adânci mult, aceasta trebuie să fie abia acoperită cu pământ. Se umplu toate golurile cu amestecul de pământ pregătit și se toarnă apă cu generozitate.
Planta trebuie să aibă suficientă umiditate la început, mai ales dacă vremea este uscată și caldă. Odată ce hibiscusul a prins rădăcini și creșterea este vizibilă, se poate reduce abundența și frecvența udărilor.
În medie, în condiții normale de mediu planta se udă o dată la 10-14 zile. Lipsa de umiditate are efect negativ asupra florilor, care încep să se usuce și să cadă.
Tăierea arbuștilor de hibiscus de grădină
Pentru un aspect îngrijit, dar și pentru a stimula o înflorire mai abundentă, plantele au nevoie de tăiere sezonieră regulată. În funcție de scopul urmărit acestea se clasifică în:
Tăierea igienică se realizează în două etape, prima – toamna, imediat după sfârșitul înfloririi (sfârșitul lunii septembrie), prin îndepărtarea părților uscate și ofilite.
A doua etapă – primăvara, la începutul lunii martie, prin eliminarea lăstarilor și ramurilor uscate, înghețate și celor care nu cresc corespunzător.
Tăiere de stimulare, aceasta se efectuează imediat după tăierea igienică și constă în tăierea ramurilor bătrâne cu ⅓. Astfel, este stimulată creșterea ramurilor noi, purtătoare de flori.
Tăierea decorativă, dacă se dorește ca hibiscusul de grădină să aibă o anumită formă, acesta poate fi tăiat și format în funcție de preferințe.
Fertilizarea plantelor de hibiscus de grădină
În timpul sezonului de creștere activă se recomandă fertilizarea hibiscusului cu îngrășăminte ce au un conținut ridicat de azot și fosfor (N, P), la fiecare două săptămâni.
Iar odată cu debutul vremii răcoroase, a doua jumătate a lui august, până la mijloc de octombrie, se pot adăuga îngrășăminte pe bază de potasiu (K), care vor spori imunitatea și rezistența la îngheț a arbustului.
Hibiscusul de grădină poate crește fără îngrășământ, dar atunci intensitatea înfloririi va scădea.
Planta are nevoie de nutrienți și de udare mai ales în perioadele de caniculă și de lipsă de precipitații. În perioada rece a anului, îngrășămintele nu sunt necesare.
După cum s-a menționat mai sus, îngrășămintele cu azot și fosfor sunt utile pentru hibiscus, însă, supraabundența lor poate, dimpotrivă, dăuna. De aceea, aplicarea fertilizanților se face în strictă conformitate cu instrucțiunile.
Boli și dăunători la hibiscusul de grădină
Arbustul este afectat foarte rar de boli sau insecte dăunătoare. Cu toate acestea, pe vreme uscată și caldă și cu udare insuficientă, planta poate fi atacată de musculița albă, acarieni și afide.
În acest caz pot fi utilizate insectide sau acaricide, urmând cu strictețe instrucțiunea.
Sursa imaginilor din articol: canva.com
