16.3 C
București
joi, 10 octombrie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleAtenționare! În culturile de rapiță a apărut făinarea (Erysiphe cruciferarum)

Atenționare! În culturile de rapiță a apărut făinarea (Erysiphe cruciferarum)

Importanța economică a fungului, simptome și daune

La nivel mondial, în zonele unde se cultivă intensiv rapița, pe fondul rotațiilor scurte
și a condițiilor climatice în schimbare, Erysiphe cruciferarum este considerat un patogen
cu importanță economică ridicată [Runno – Paurson et al., 2021].

În România, patogenul apare sporadic și rareori au fost raportate pierderi în producție.
Fungul Erysiphe cruciferarum produce pagube în producție în anii în care au loc
infecții la nivelul silicvelor și frunzele bolnave cad de pe plante.

De regulă, cele mai severe infecții apar atunci când vremea este umedă (umiditatea relativă între 50 – 95%), iar temperaturile sunt cuprinse între 15 – 20 grade C. În astfel de condiții climatice, organele atacate sunt acoperite de un miceliu dens, alb, pulverulent, făinos.

‹ adv ›

O astfel de situație s-a înregistrat în județul Timiș în anul 2019, când făinarea a cuprins toate organele plantei, inclusiv silicvele, producând daune semnificative. Însă, de cele mai multe ori, făinarea nu este dăunătoare rapiței.

Simptomele tipice pot fi recunoscute foarte ușor, deoarece la suprafața organelor
atacate apar colonii miceliene de culoare albă, difuze. Miceliile albe pot fi observate pe
ambele părți ale frunzelor, de jur împrejurul tulpinilor, lăstarilor, silicvelor.

Primele simptome apar pe frunzele bătrâne. Frunzele acoperite de micelii se vor usca. În cazurile grave, frunzele cad la sol (defoliere prematură). Defolierea prematură duce la pierderi în producție.

Plantele de rapiță trebuie controlate pe întreaga perioadă de vegetație, mai ales în
primăverile umede. Pe măsură ce patogenul se dezvoltă, miceliile albe sau așa numitele
pete pâsloase devin mai dense.

Aspectul făinos (prăfos sau pulverulent) apare atunci când miceliul sporulează. Față de alte făinări unde sporii (conidiile) sunt înlănțuiți, la Erisiphe cruciferarum conidiile nu sunt înlănțuite [Docea & Severin, 1990].

Pe măsură ce petele păsloase îmbătrânesc, capătă culoare cenușie și pot fi observate corpurile fructifere numite cleistotecii. Infecțiile primare sunt realizate de către ascosporii din ascele protejate de cleistotecie.

Infecțiile secundare sunt efectuate de către conidii. La hibrizii toleranți sau rezistenți poate fi observată o reacție de apărare (am observat și eu acest aspect). La acești hibrizi, miceliile (pete pâsloase) sunt de dimensiuni mai mici și au culoare cenușie albicioasă. Sub micelii, țesuturile au culoare negricioasă [Koike et al., 2007].

Aspecte generale despre biologia și epidemiologia acestui patogen

Este important ca fermierii să cunoască măcar câteva aspecte despre biologia și condițiile climatice preferate de acest patogen. Cunoscând, vor putea preveni din timp instalarea infecțiilor.

Erysiphe cruciferarum este un parazit obligatoriu, supraviețuind peste anotimpul rece pe resturile vegetale sau în sol sub formă de cleistotecii cu asce și ascospori.

De asemenea, poate ierna și pe culturile de rapiță de toamnă cât și pe samulastră (sub formă de micelii) [Koike et al., 2007]. Când condițiile de mediu sunt favorabile (temperaturi de 15 – 25 grade C) cleistoteciile eliberează ascele care conțin ascospori.

Ascosporii sunt responsabili de realizarea infecțiilor primare. Cu ajutorul vântului ei ajung pe suprafața țesuturilor vegetale, germinează și produc infecția. După realizarea infecțiilor primare, în miceliile albe, difuze care apar la suprafața organelor atacate se vor forma conidiile responsabile de realizarea infecțiilor secundare repetate.

La sfârșitul perioadei de vegetație în pâsla miceliană se vor forma cleistoteciile, formă sub care fungul iernează [Schwartz & Gent, 2004].

Important! Infecțiile pot fi severe atunci când temperaturile sunt cuprinse în intervalul
22-27°C, iar umiditatea relativă este scăzută în timpul zilei și ridicată în timpul nopții.

Erisiphe cruciferarum infectează buruienile (gama de plante gazdă este largă)
trecând cu ușurință pe plantele cultivate. De aceea, culturile nu trebuie să fie
îmburuienate.

Managementul integrat al făinării rapiței

Metode profilactice

Sunt foarte importante în strategiile de combatere.

Fermierii ar trebui să fie atenți la următoarele măsuri:

  • Respectarea rotației – rotația de trei ani este indicată;
  • Eliminarea plantelor gazdă (ar trebui să prevină apariția bolii);
  • Cultivarea de hibrizi rezistenți;
  • Evitarea stresului cauzat de secetă;
  • Adunarea resturilor vegetale (în cazul unor infecții severe);
  • Fertilizarea echilibrată;
  • Executarea arăturilor adânci de toamnă în anii când infecțiile au fost masive [Docea & Severin, 1990].

Metode chimice

Aceste metode sunt predominante din păcate. Tratamentele chimice se impun, mai
ales atunci când infecțiile apar când silicvele sunt formate. În primăverile răcoroase și
umede se recomandă efectuarea unui tratament preventiv.

Recomandarea noastră este utilizarea produsului Tilmor care are o acțiune sistemică
în plante și un spectru foarte larg de acțiune prin combinarea a două substanțe active
protioconazol și tebuconazol.

Respectați dozele, momentele optime de aplicare și timpii de pauză. Timor se regăsește și în pachetul Tilmor Plus alături de Sivanto Energy, noul insecticid foliar care protejează cultura de rapiță împotriva unui spectru larg de dăunători.

Bibliografie

  1. Docea E., Severin V., 1990. Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor
    agricole, Editura Ceres, Întreprinderea poligrafică ”Oltenia”, 320 p.
  2. Eve Runno-Paurson, Peeter Lääniste, Viacheslav Eremeev, Liina Edesi, Luule Metspalu,
    Astrid Kännaste & Ülo Niinemets, (2021). Powdery mildew (Erysiphe cruciferarum) evaluation
    on oilseed rape and alternative cruciferous oilseed crops in the northern Baltic region in unusually
    warm growing seasons, Acta Agriculturae Scandinavica, Section B — Soil & Plant Science, 71:6,
    443 – 452.
  3. Koike, S. T., Gladders, P., Paulus, A. O. (2007). Vegetable Diseases: A Color Handbook.
    30 Corporate Drive, Suite 400, Burlington, MA 01803, USA: Gulf Professional Publishing.
    p. 168. ISBN 0-12-373675-7.
  4. Runno-Paurson Eve, Peeter Lääniste, Viacheslav Eremeev, Liina Edesi, Luule Metspalu,
    Astrid Kännaste & Ülo Niinemets, (2021). Powdery mildew (Erysiphe cruciferarum) evaluation
    on oilseed rape and alternative cruciferous oilseed crops in the northern Baltic region in unusually
    warm growing seasons, Acta Agriculturae Scandinavica, Section B — Soil & Plant Science, 71:6,
    443 – 452.
  5. Schwartz, H. F., Gent, D. H. (December 31, 2004). „Canola & Mustard- Powdery
    Mildew” (PDF). Highplains IPM. Retrieved October 21, 2015.
    Nu ezitați să ne contactați dacă întâmpinați probeme deosebite în culturile
    dumneavoastră.
  6. Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia, FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV ”Regele Mihai I” din Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor.
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Atenționare! Risc de „Black point” în culturile de grâu din vestul țării

Boala numită „Black point” se instalează în culturile de...
‹ adv ›

Melci în grădină – ce mănâncă, cum îi ținem la distanță

Frecvent, putem întâlni melci în grădină sau curte. Aceștia, fiind erbivori, deseori provoacă daune culturilor. În acest articol vom...

ANF avertizează despre apariția unor boli în culturi, în sudul țării

Condițiile meteorologice deosebite din acest an au început deja să genereze probleme pentru agricultori. Din cauza umezelii și a variațiilor mari de...
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole