Şase sectoare sunt responsabile pentru emisiile de dioxid de carbon provenite din consumul de energie, respectiv agricultură şi pescuit, clădiri, electricitate, industrial şi transport, iar pentru a realiza obiectivul tranziţiei către ESG net-zero este necesară implementarea unor politici specifice, precum tarifarea emisiilor, arată o analiză realizată de compania de consultanţă Mazars.
„Emisiile de gaze cu efect de seră (EGS) includ dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot şi gazele fluorurate. Dintre acestea, şase sunt responsabile pentru emisiile de dioxid de carbon provenite din consumul de energie, şi anume: agricultură şi pescuit, clădiri, electricitate, industrial şi transport (rutier şi off-road).
Al şaptelea sector include emisiile de metan, protoxid de azot, gazele fluorurate şi emisiile de dioxid de carbon provenite din utilizarea industrială.
Pentru a realiza obiectivul tranziţiei către ESG net-zero, este necesară implementarea unor politici specifice, precum tarifarea emisiilor, care poate genera venituri ce pot fi direcţionate către sprijinirea acestei tranziţii”, se arată în analiza citată.
Al doilea raport din seria OECD privind stabilirea preţurilor pentru emisiile de gaze cu efect de seră şi impozitarea energiei, „.Effective Carbon Rates 2023″, publicat în noiembrie 2023, analizează situaţia a 72 de ţări.
Scopul acestui raport este de a evalua sistemele de tranzacţionare a certificatelor de emisii, accizele la carburanţi şi taxele pe carbon în anul 2021, şi de a urmări evoluţia acestora în perioada 2022-2023, având în vedere criza energetică şi ratele ridicate ale inflaţiei.
Scopul analizei se bazează pe obiectivele stabilite în Acordul de la Paris, care urmăreşte să menţină creşterea temperaturii medii la nivel mondial mult sub 2 grade Celsius peste nivelurile preindustriale şi să continue eforturile de a o limita la 1,5 grade.
„Impactul asupra climei, alături de veniturile semnificative generate din taxarea carbonului şi tranzacţionarea certificatelor de emisii, subliniază importanţa critică a acestei probleme.
Într-o perspectivă globală, în perioada 2020-2021, aceste venituri au atins 56,8 miliarde de dolari, reprezentând aproximativ 0,07% din PIB-ul mondial”, menţionează Liviu Gheorghiu, Tax Director, Mazars în România.
În cursul anului 2021, mai mult de jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră din ţările analizate nu au fost supuse tarifării.
Raportul evidenţiază, de asemenea, asimetrii în ceea ce priveşte nivelul preţurilor, sfera de aplicare şi mecanismele de stabilire a preţurilor, cum ar fi accizele la carburanţi, taxele pe carbon şi sistemele de tranzacţionare a emisiilor.
Datele ilustrează faptul că accizele la carburanţi acoperă o proporţie mai mare de emisii şi sunt aplicate la preţuri mai mari în comparaţie cu taxele pe carbon şi cu sistemele de tranzacţionare a emisiilor.
Sistemele de tranzacţionare a certificatelor de emisii sunt adesea folosite pentru gestionarea emisiilor din sectorul electricităţii şi cel industrial şi au reprezentat principalul instrument de reducere a emisiilor de carbon în 2021.
Conform datelor analizate din cele 72 de ţări incluse în raport, sfera de aplicare a acestor sisteme a înregistrat o creştere semnificativă de peste 100% în 2021 faţă de anul fiscal 2018, pe măsură ce unele ţări au introdus noi sisteme, iar sistemele existente s-au extins.
În perioada 2021-2023, în contextul crizei energetice şi al războiului din Ucraina, care au dus la diverse schimbări de politică, scăderea accizelor la carburanţi, de exemplu, a condus la niveluri asemănătoare ale ratelor efective de impozitare pentru emisiile de carbon în sectoarele electricităţii, industrial şi transport.
În majoritatea ţărilor analizate, ratele efective de impozitare pentru emisiile de carbon au înregistrat scăderi în toate sectoarele în perioada analizată.
„Preţurile certificatelor de emisii de dioxid de carbon pot fi supuse unei volatilităţi crescute, având în vedere natura lor tranzacţionabilă, ceea ce poate afecta negativ investiţiile în tehnologiile de decarbonizare. În perioada analizată, valoarea medie a preţurilor certificatelor a crescut.
De asemenea, alocarea gratuită a certificatelor are un impact semnificativ asupra acestor investiţii şi a veniturilor destinate susţinerii tranziţiei către emisii ESG net-zero.
De exemplu, pentru sectorul electricităţii şi cel industrial, peste 80% din certificatele de emisii sunt alocate gratuit. În schimb, iniţiativele Regional Greenhouse Gas and Massachusetts, care vizează sectorul electricităţii, oferă un număr minim sau chiar zero certificate gratuite”, menţionează Alina Ghiţă, Tax Manager, Mazars în România.
Deşi emisiile de metan, protoxid de azot, gaze fluorurate şi dioxid de carbon provenite din industrie pot fi semnificative în anumite ţări, ele sunt incluse în sistemele de tarifare doar în mică măsură. Abordarea acestor tipuri de emisii ridică multiple provocări, inclusiv măsurarea şi raportarea lor, actualizarea politicilor şi, implicit, a instrumentelor de tarifare pentru a reflecta impactul acestor emisii, arată analiza companiei de consultanţă.
Chiar dacă instrumentele de stabilire a preţului pentru gazele cu efect de seră sunt adoptate în tot mai multe jurisdicţii, Raportul propune extinderea domeniului de aplicare a acestor instrumente de tarifare, pentru a acoperi mai bine consecinţele emisiilor de gaze cu efect de seră.
Cu toate acestea, în viitor, trebuie să se abordeze şi problema categoriilor de emisii netaxate, cum ar fi metanul şi gazele fluorurate.
Pe termen lung, este crucial să se sprijine investiţiile în tehnologii curate pentru a combate schimbările climatice şi pentru a atenua şocurile pe piaţa energiei.
