Culturile de acoperire – soluția multor probleme în No-till și nu doar

No-till sau agricultura conservativă devine o perspectivă pentru tot mai mulți fermieri orientați spre îmbunătățirea solurilor astfel încât acestea să facă față mai ușor secetelor. În continuare, relatăm mai multe despre impactul generat de culturile de acoperire.

În mare parte, avantajele sistemului de agricultură conservativă reies din acoperirea permanentă a solului. Beneficiile acoperirii suprafeței solului cu resturi vegetale și cu culturi de acoperire sunt mai pronunțate odată ce cantitatea materiei vegetale crește.

No-till și culturile de acoperire – cum funcționează?

Un sistem agricol care combină o acoperire vie continuă (culturi de acoperire) cu un sistem No-till implementat pe termen lung este un sistem care imită mai bine sistemele naturale și contribuie la funcționalitatea ecosistemului.

Stratul de reziduuri vegetale de la suprafața solului protejează solul de impactul picăturilor de ploaie, moderează temperatura solului și conservă umiditatea.

Microorganismele din sol și plantele produc împreună polizaharide și glomalină (o glicoproteină) care acționează ca un lipici pentru a lega particulele de sol și pentru a îmbunătăți structura solului.

Rădăcinile vii măresc spațiul poros pentru o mai bună infiltrare a apei, permeabilitatea solului și o mai mare capacitate de reținere a apei și reciclează nutrienții din sol (azot și fosfor) în profilul necesar al solului.

Prin cultivarea unei culturi de acoperire în timpul iernii, se adaugă carbon în sol, menținând reciclarea nutrienților în cadrul sistemului.

Azotul este direct legat de carbon, astfel încât mai puține pierderi de carbon înseamnă că mai mult azot rămâne în sol, în loc să se piardă prin levigare sau scurgere.

Nutrienții din sol (N și P) sunt reciclați în cadrul sistemului natural. Rădăcinile plantelor și reziduurile de sol protejează solul și îl împiedică să erodeze, reducând pierderile de fosfor.

Diversitatea microbiană și numărul organismelor utile cresc odată cu acoperirea continuă a solului, astfel încât bolile, dăunătorii și buruienile pot fi mai eficient controlate.

Culturile de acoperire și azotul disponibil plantelor

Culturile de acoperire leguminoase pot furniza azot pentru cultura următoare.

Leguminoasele fixatoare de azot pot asigura cultura de bază cu cantități cuprinse între 17-224 kg/ha de azot.

Culturile de acoperire din alte familii botanice stochează azotul rămas în rădăcini și în materialul vegetal aerian, unde o parte va fi disponibilă pentru cultura următoare.

Fiecare kilogram de azot stocat de culturi reprezintă un kilogram de azot care nu mai este levigat din stratul superior de sol.

Culturile de acoperire pot înlocui parțial îngrășămintele cu azot, dar nu în orice situație. După secară, este posibil să nu fie suficient azot disponibil la început pentru noua cultură.

După o leguminoasă, este posibil ca azotul să nu fie disponibil decât mai târziu în sezonul de creștere, în funcție de momentul în care cultura se descompune. Totul depinde de raportul dintre carbon și azot.

Un raport C:N mai mic de 20 permite materiilor organice să se descompună rapid, în timp ce un raport C:N mai mare de 30 necesită azot suplimentar și încetinește procesul de descompunere.

Raportul C:N la diferite culturi:

Microorganismele, în general, absorb azotul mai repede decât plantele, deci dacă azotul este limitat, planta va suferi.

În cazul porumbului cultivat în No-till, uneori, porumbul este galben din lipsa azotului, deoarece pe măsură ce conținutul de carbon din sol crește, microbii folosesc stocurile limitate de azot înaintea plantei de porumb.

Un raport tipic de C:N este de 10 la 12, astfel încât azotul este disponibil pentru rădăcinile plantelor. Dacă raportul C:N este prea mare, adăugarea de azot în sol va permite microorganismelor să descompună reziduurile de carbon și va scădea raportul C:N, iar mai mult azot va deveni disponibil pentru plantă.

Secara și raigrasul utilizate în calitate de cultură de acoperire înainte de porumb, trebuie distruse cu 3 până la 4 săptămâni înainte de plantare (când plantele tinere și luxuriante și raportul C:N este mai scăzut).

Dacă nu pot fi distruse la timp, se aplică azot (sub formă de îngrășământ lichid sau solid).

Secara și raigrasul asigură o bună înrădăcinare și structură a solului și absorb azotul, care poate fi reciclat pentru următoarea cultură de porumb, dar în funcție de raportul C:N, poate lega azotul pe termen scurt, afectând randamentele de porumb.

V-ar putea fi util și Secara de toamnă în calitate de cultură de acoperire poate reduce pierderile de nitrați cu 45% – studiu.

Important! Cultivarea porumbului fără arătură (No-till) generează cu până la 14 procente mai puține pierderi de CO2 decât arătura intensivă.

Managementul secarei sau al raigrasului este diferit pentru soia. Soia poate fi semănată direct. Secara este tăvălugită, ajutând la înăbușirea potențialei creșteri a buruienilor și este destul de ușor de eliminat cu erbicide.

Deoarece soia este o leguminoasă și produce propriul azot, conținutul de carbon sau raportul C:N al secarei și al raigrasului nu afectează creșterea sau randamentul soiei.

Influența culturilor de acoperire asupra fosforului

În cazul No-till, pe măsură ce reziduurile de cultură se descompun, eliberează P solubil, acesta poate fi levigat. Cultivarea unei culturi de acoperire permite absorbția și reciclarea P solubil înapoi în sol.

În sistemele No-till pe termen lung cu o acoperire vie continuă, fosforul este menținut în stratul fertil, astfel încât este nevoie de mai puțin îngrășământ cu fosfor cu timpul.

O acoperire continuă protejează solul de eroziune (ce generează mari pierderi de fosfor). Cu arătura, P este încorporat în sol și se leagă de sol, dar deoarece solul nu este protejat, eroziunea solului poate crește pierderile de sedimente și P în apele de suprafață.

Hrișca și lupinul contribuie la dizolvarea P, iar după terminarea acestor culturi, fosforul devine accesibil pentru cultura de bază.

În solul erodat, porțiunea bogată în nutrienți sau materia organică este înlăturată prima, deoarece este mai puțin densă decât particulele de sol și poate fi ușor spălată de pe suprafața solului în apele de suprafață.

Important! Culturile de acoperire contribuie la o încălzire mai rapidă a solurilor reci – o eventuală problemă pentru unii fermieri orientați spre No-till.

Pentru a alege culturile de acoperire potrivite parcelei sau fermei dvs, trebuie să analizați așa caracteristici cum ar fi:

• cantitatea de biomasă produsă per hectar;
• ușurința cu care pot fi distruse prin lucrări mecanice formând un mulci sau în timpul iernii, prin erbicidări;
• reziduurile lăsate pentru a asigura un control eficient al buruienilor în cultura ulterioară;
• posibilitatea de a crea un habitat favorabil pentru prădătorii naturali ai dăunătorilor;
• efectul favorabil (sau cel puțin neutru) asupra nivelurilor de N, P și K disponibile în sol.
• asigurarea culturii de bază cu azot atmosferic fixat.
• reducerea pierderilor și reciclarea elementelor nutritive. Unele elemente nutritive sunt spălate cu apa din orizontul arabil, iar culturile de acoperire cu rădăcini viguroase contribuie la readucerea acestor elemente.

Citiți mai multe detalii despre Culturi de acoperire sau covoare vegetale – vezi amestecuri utile.

Bibliografie:

1. Ghid practic în domeniul agriculturii conservative. Autori: Mihail Rurac, doctor în științe agricole; Andrei Zbancă, doctor în științe economice, Grigore Baltag doctor în științe economice, Ion Bacean, doctor în științe agricole; Nicolai Cazmalî, doctor în științe agricole, Mihail Bostan doctor în științe agricole.
2. Using Cover Crops to Convert to No-till. Ohioline, Ohio State University Extension.
3. Adding Cover Crops to a No-Till System. Sustainable Agriculture Research and Education.