Coada soricelului este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, cunoscută și utilizată pe larg pentru proprietățile sale medicinale. În acest articol vom discuta despre beneficiile plantei pentru sănătate, dar și despre modul de cultivare și recoltare.
Coada șoricelului în stare proaspătă se utilizează pentru obținerea de uleiuri eterice și tincturilor, iar în stare uscată se folosește la prepararea ceaiurilor, decocturilor și maceratelor.
Coada soricelului – beneficii și recoltare
În scopuri medicinale din această, plantă este utilizată partea aeriană, care se recoltează în perioada de înflorire, din iunie până în septembrie-octombrie, când planta acumulează o concentrație maximă de ulei eteric și are un miros aromatic specific.
Inflorescențele plantelor se recoltează manual, în zile senine și calde, în orele cu insolație maximă, la înălțimea de ramificare, prin tăierea la distanța de 15—20 cm, considerată ca nivelul ultimei inflorescențe.
Uscarea se face pe cale naturală, la umbră, unde plantele se așază în strat subțire. La uscarea în uscător nu se va depăși temperatura de 35° C.
Planta este bogată în ulei volatil format din proazulene localizate, în special, în perii glandulari. Gustul amărui al produsului vegetal este conferit de compușii chimici activi: achilină, melifolină și milefolidă.
În coada șoricelului se mai conțin microelemente: Fe, Mn, Zn, Cu, Cd, Ni, Si, Ca, vitamina K, flavanoide și taninuri.
Compușii chimici menționați mai sus asigură o eficiență sporită a produsului vegetal din coada șoricelului în:
- tratamentul hemoroizilor şi arsurilor;
- întărirea sistemului imunitar;
- favorizarea digestiei;
- normalizarea fluxului menstrual;
- ameliorarea crampele și durerile menstruale;
- diminuarea chisturilor ovariene;
- îndepărtarea infecțiilor urinare;
- combaterea problemele de circulație;
- echilibrarea sistemului hormonal;
- reglarea tensiunii arteriale;
- regenerarea ficatului;
- stimularea procesului de regenerare a pielii.
Se întrebuinţează pe larg ca stomahic, astringent, aromatic amar, coleretic. Acţiunea terapeutică se bazează pe proprietăţile acestei plante de regenerator de ţesuturi.
Specia este administrată cu atenţie și nu se indică copiilor sub 12 ani.
Ceai de coada soricelului
Cea mai simplă şi cea mai populară metodă de preparare a ceaiului este infuzia, care presupune extragerea substanţelor active din plantă prin turnarea peste acestea a apei clocotite.
Deoarece plantă conține ulei esențial terapeutic, acesta poate fi extras din plantă prin infuzare.
Pentru aceasta se ia o lingură de plantă uscată, mărunțită, se toarnă un 200 ml apă și se lasă la infuzat, preferabil, într-un termos, pentru 1-2 ore. După care se strecoară și poate fi utilizat.
De regulă, se administrează 2-3 căni cu ceai de coada soricelului pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
Nu se recomandă automedicația, înainte de utilizare este necesară consultația medicului.
Coada șoricelului (Achillea millefolium) – descriere
În flora spontană coada șoricelului se întâlnește frecvent în poiene, la marginea pădurilor, în fânețe și lunci.
Este o plantă erbacee perenă cu rizom orizontal, lignificat, din care cresc stolonii subterani cu rădăcini adventive și tulpinile aeriene.
Tulpinile florifere sunt câteva la o plantă, erecte, cu internoduri lungi, ramificate în partea superioară, pubescente, la vârf cu inflorescențe heterotactice (calatidii grupate în calatidii compuse) cu înălțimea de 50-80 cm și grosimea de cca 0,5 cm.
Frunzele bazale cresc direct pe rizomi, sunt lung pețiolate, mari de până la 35 cm lungime și cca 3 cm lățime, cele tulpinale alterne, sesile, de cca 8 cm lungime.
Toate frunzele după configurație sunt lanceolate, pubescente, multiplu penat-sectate în lacinii aciculare sau îngust lanceolate.
Florile sunt grupate câte 25-30 în antodii (calatidii) mici ovoidede culoare albă, mai rar roze. Înflorește din iunie până în septembrie-octombrie. Fructul este o achenă alungită de cca 2 mm.
Ar putea să te intereseze și Pelinul – cultura ce poate valorifica cele mai sărace soluri
Coada șoricelului – cultivare
Aceasta specie nu este pretențioasă față de sol și irigare. Astfel, poate valorifica solurile sărace, fără acces la apă, asigurând producții de 8—12 t de părți aeriene proaspete la un hectar, anual (în decursul perioadei de vegetație, se pot obține două recolte).
Coada șoricelului se înmulțește prin semințe, care se seamănă direct în câmp în lunile august și septembrie, astfel ca plantele să intre în iarnă în stadiul de rozetă.
Distanța optimă de semănat este cuprinsă în limitele de 40—62,5 cm, fapt ce influențează și norma de sămânță pentru un hectar, astfel, aceasta variază de la 2 la 4 kg/ha.
Semănatul se realizează cu semănători prevăzute cu distribuitoare pentru semințe mici.
Deoarece este o specie perenă, se poate menține în cultură 4—5 ani. Nu manifestă cerințe deosebite față de planta premergătoare. Totuși, cele mai indicate sunt cerealele și mai ales prășitoarele care lasă terenul curat de buruieni.
Planta valorifică bine îngrășămintele organice, de aceea, la înființarea culturii e binevenit să se aplice 5-10 t/ha de gunoi de grajd bine fermentat, împrăștiat uniform și încorporat sub aratul de toamnă. În anii următori poate fi aplicată mranița sau compostul.
Coada soricelului – îngrijire
Lucrările de pregătire a solului constau în aratul la adâncimea de 20-25 cm și pregătirea patului germinativ prin nivelare și tăvălugire cu câteva zile înainte de semănat.
După răsărire plantele sunt firave și sensibile la îmburuienare, dea aceea se recomandă un plivit pe rând și o prășire între rânduri cu cultivatorul prevăzut cu discuri de protecție sau o prășire manuală.
În decursul verii se vor executa circa 2—3 prașile până la recoltare și una după recoltare. Lucrările de întreținere vor fi efectuate și în funcție de gradul de îmburuienare a culturii.
La momentul actual, în regiunea noastră, coada șoricelului este puțin extinsă în cultură. Astfel, până în prezent, nu s-au semnalat boli sau dăunători care să reducă semnificativ producția sau calitatea materiei prime.
Respectiv, putem afirma că planta este destul de rezistentă la apariția bolilor și dăunătorilor.
Recoltarea părților aeriene de coada șoricelului în condiții de cultură se realizează cu cositoarea mecanică prin tăierea acesteia la distanța de 15—20 cm.
Sursa imaginilor din articol: canva.com.
