Cultura de tomate este una dintre cele mai populare, astfel că aproape fiecare legumicultor sau grădinar a reușit, de-a lungul anilor, să testeze diferite tehnologii de cultivare pentru a obține recolte bune.
În general, în condițiile țării, cu excepția serelor profesionale sau a unor întreprinderi particulare, se utilizează trei forme principale de producere a tomatelor:
Ciclul I de producție: semănatul se face iarna (de la sfârșitul lunii decembrie și în ianuarie), iar plantarea primăvara devreme (începutul lunii martie). Numărul de etaje în cadrul ciclului foarte scurt, extratimpuriu, fiind de 3, iar în ciclu mediu de 6.
Ciclu II de producție: semănatul se face primăvara sau vara, la circa 3-4 săptămâni până la terminarea culturii anterioare, plantarea se face în ultima decadă a lunii iunie, prima jumătate a lunii iulie.
Numărul de etaje fiind mai mare, începând cu 6 (în funcție de data plantării și posibilitățile spațiului protejat). Recoltarea începe la sfârșitul lunii august și continuă până toamna târziu.
Ciclu intermediar mai lung: semănatul se face după jumătatea lunii martie până la jumătatea lunii aprilie, plantarea, de obicei, în luna mai. Numărul de etaje lăsate depinde de construcția serei.
În funcție de numărul de etaje, recoltarea începe în a doua jumătate a lunii iulie și durează până toamna târziu.
În acest articol, discutăm mai multe despre obținerea tomatelor extratimpurii în ciclul I de cultură.
Pentru obținerea recoltelor extratimpurii, se recomandă soiuri cu creștere semi-determinată. Acestea au o înălțime de 1-1,2 m, oprindu-se singure din creștere (din acest motiv, cârnitul este opțional) și leagă aproximativ 4-5 etaje fructifere.
Semănarea semințelor de tomate
Precum am menționat, pentru ciclul I, de obicei, semințele se seamănă în luna decembrie până în a doua decadă a lunii ianuarie.
Un rol important în obținerea unor răsaduri sănătoase îl joacă asigurarea condițiilor adecvate pentru germinarea semințelor și dezvoltarea plantulelor.
Pentru a evita riscurile, puteți opta pentru substrat gata pentru utilizare, care are pH-ul și alți indicatori aduși la valorile optime. Granulația potrivită se consideră cea de până la 10 mm, iar înainte de semănat substrat trebuie bine umectat.
După plasarea semințelor în tăvi, acestea se acoperă cu un strat de aproximativ 0,5 cm de turbă.
Utilizându-se același substrat special și recomandările generale privind adâncimea de semănat se seamănă tomatele în pat germinativ.
În încăperea unde vor fi puse semințele de tomate pentru germinare trebuie asigurați parametrii:
- Temperatura: nu mai mică de 13-15°C, optim considerându-se intervalul de 21-24°C.
- Umiditate: sporită la germinația semințelor (circa 90-95% a substratului din c.t.a.).
- Lipsa luminii: tăvile se acoperă până la răsărire.
Conţinutul de apă al substratului trebuie să rămână constant până la apariţia seminţelor. Prin urmare, o stare de umiditate a aerului aproape saturată trebuie menţinută în camera de germinare prin intermediul dispozitivelor de evaporare.
Important! Pentru a evita dezvoltarea bolilor nedorite, cum ar fi căderea plantuțelor, este recomandată realizarea tratamentelor preventive.
Pentru tratamente sunt omologate produsele Previcur Energy și Proplant.
Previcur Energy se utilizează la concentrația de 0,1%. Tratamentele se efectuează la sol. Primul tratament se efectuează în intervalul semănat-răsărit și necesită un volum de soluție de 3 l/mp, al doilea cu cel mult o săptămână înainte de transplantare.
Proplant se aplică în concentrații de 0,15-0,25%, 3-5 l soluție/mp.
Îngrijirea răsadurilor de tomate după răsărire
Mențineți temperatura, umiditatea relativă și realizați aerisirea necesare pentru producerea răsadurilor calitative.
Temperatura favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea rasadurilor de tomate este de +20…+24°C, cu scăderea temperaturii pe timp de noapte la +16…+18°C.
Aerisirea de scurtă durată a încăperii trebuie să se facă chiar dacă temperatura aerului din exterior este relativ scăzută.
Totodată, la aerisirea spațiului trebuie să se țină cont de faptul că aerul rece direct ar putea afecta plantele. De aceea, aerisirea se face cu grijă, mărindu-se durata pe măsură ce timpul se încălzește.
Răsadurile din recipient trebuie să fie udate bine dimineaţa, și nu către seară, pentru a evita menţinerea plantelor umede peste noapte, care poate duce la probleme provocate de boli.
Pentru ca nutrienții oferiți plantelor să fie disponibili, pH-ul apei utilizate pentru udarea răsadurilor trebuie să fie de 5,5–6,5.
Repicarea răsadului de tomate
Răsadul de tomate se repică atunci când două frunze adevărate și un sistem radicular bine dezvoltate, parametrii atinși de obicei la 20-30 de zile după semănat.
Ghivecele recomandate pentru repicarea rasadului de tomate au parametrii de 8x8x7 pentru cele pătrate sau se aleg ghivece rotunde.
După repicare, este recomandată umidtatea de 65-75%. Excesul de umiditate contribuie la dezvoltarea bolilor și la alungirea răsadului.
Citiți mai multe despre De ce se alungește răsadul – 5 greșeli de evitat.
Plantarea răsadului de tomate
Rasadul de tomate utilizat pentru plantare in ciclul l este sănătos și călit, are o inaltime de 20-30 cm, primul buchet format, însă nu deschis. Parametrii de obicei sunt atinși la vârsta de 55-70 de zile.
Răsadul se plantează într-un sol bine pregătit: dezinfectat din toamnă (aici detalii despre dezinfecția solului în seră sau solar), afânat, cu sistemul de irigare și folia de mulcire transparentă instalate.
Distanta plantare tomate: cea mai populară metodă de plantare a răsadului este cu distante alternante între rânduri – două mai apropiate (60 cm), apoi două mai îndepărtate (90 cm). Distanța între tomate pe rând este de 30-35 cm. În acest mod, lucrările sunt realizate mai ușor.
Densitatea tomatelor cultivate în ciclul l este de 35 – 45 de mii de plante/hectar.
Lucrări după plantarea răsadului de tomate
Copilirea și palisarea răsadului de tomate sunt recomandate. Acestea permit o creștere și dezvoltare conform cerințelor. Detalii despre Copilitul lăstarilor la roșii – când și cum se realizează.
După copilire, pentru o bună regenerare și evitarea posibilelor infecții se recomandă aplicarea unui îngrășământ lichid pe bază de hidroxid de cupru.
Pentru asigurarea unei polenizări bune se utilizează bondarii, capabili să fie productivi la temperaturi mai mici decât albinele.
Precum am menționat, cârnitul este opțional și poate fi realizat după cele 3-5 inflorescențe ce urmează să fructifice.
Ținând cont de volumul mare de informații, revenim curând cu articole separate despre fertilizarea tomatelor și perioadele în care sunt recomandate tratamentele preventive pentru asigurarea sănătății culturii.
