Holera aviară sau pasteureloza este o boală infecțioasă contagioasă, care afectează majoritatea speciilor de păsări domestice și sălbatice, dar are o importanță epidemiologică și economică mai semnificativă la găini și curcani.
Holera aviară provoacă pierderi masive prin mortalitatea înaltă a păsărilor. Acestea prezintă febră, tulburări generale, diaree și moarte inevitabilă, iar la deschiderea cadavrelor se observă hemoragii pe organe.
Holera este înregistrată mai des în zonele climaterice nefavorabile, în perioada de iarnă-primăvară, în condiții de umiditate crescută și temperaturi joase.
Citiți în acest articol despre:
- Cauza și transmiterea holerei aviare;
- Simptomele holerei aviare;
- Semne morfopatologice în holeră;
- Tratamentul holerei aviare (pasteurelozei);
- Profilaxia pasteurelozei.
Cauza și transmiterea holerei aviare
Holera aviară este cauzată de bacteria Gram-negativă Pasteurella multocida. Sunt receptive numeroase specii de păsări, dar sensibilitate mai mare prezintă curcile și palmipedele. Găinile se consideră mai rezistente, dar mortalitatea în rândul lor este foarte mare în caz de boală.
Citiți și Stafilococia – de ce se umflă picioarele la broiler și curci.
Boala apare la păsările cu vârsta peste 16 săptămâni, puii având un nivel bun de rezistență. Totuși, nu se exclude îmbolnăvirea puilor. Alți factori care favorizează apariția bolii sunt: condițiile de întreținere, climă, suprapopularea, igiena ș.a.
Sursele de infecție sunt reprezentate de către păsările bolnave, care diseminează bacteria prin secreții bucale, nazale și oculare. Contaminarea se face prin contact direct cu pasărea afectată sau prin furaje, apă sau obiectele din jur. Multe mamifere, inclusiv șobolanii, intervin ca purtători de infecție.
Sursă importantă de agent patogen sunt cadavrele. În ele, Pasteurella devine mult mai patogenă. Dacă găina sănătoasă ciupește cadavrul, ea dezvoltă forma acută a bolii și moare în scurt timp. Din acest motiv, este important să se înlăture la timp cadavrele din coteț sau hală.
Pasteurella se păstrează bine în rezervoarele acvatice și în solurile umede. În schimb, se întâlnește mai rar în excremente. Bacteria moare la acțiunea directă a razelor solare.
Aflați cauzele frecvente ale cârâitului la găini.
Simptomele holerei aviare
Perioada de incubație la pasteurelă este foarte scurtă: din momentul contaminării până la apariția primelor simptome clinice pot trece câteva ore, până la 1-4 zile.
Boala poate evolua sub formă supraacută, acută sau cronică.
- Forma supraacută sau fulgerătoare – se observă în special când boala apare în fermă sau gospodărie pentru prima oară. De cele mai multe ori, păsările mor brusc, fără niciun simptom sau cu câteva contracții convulsive din aripi înainte de asta. În alte cazuri, boala poate dura câteva ore, cu febră puternică (43-44 oC), pene zburlite, respirație îngreunată, cianoza (colorație albastră-vineție) crestei și a bărbițelor (popular creastă vânătă), convulsii și moarte inevitabilă.
- Forma acută – cea mai frecventă: începe cu febră, somnolență, sete exagerată, anorexie, pasărea se retrage, se deplasează greu, penele sunt zburlite, aripile lăsate, ciocul sprijinit de pământ sau capul ascuns sub aripă. Apare diareea profuză, spumoasă sau hemoragică. Respirația este accelerată, zgomotoasă, creasta și bărbițele sunt cianotice. Păsările mor în 90-95% din cazuri, după 1-2 zile. Cele care supraviețuiesc, prezintă în continuare diaree, care duce la slăbire și moarte sau boala trece în formă cronică.
- Forma cronică: decurge cu scăderea poftei de mâncare, diaree, anemie, slăbire progresivă. În funcție de localizarea procesului infecțios, se înregistrează semne diferite: strănut, tuse jetaj, cu evoluție lentă; respirație dificilă, slăbire și moarte în localizare pulmonară; artrite, șchiopături, imobilitate articulară în formele articulare; boala bărbițelor – bărbițe edemațiate, calde, dureroase, care, apoi, se indurează și necrozează, cu formarea de cicatrici. Forma cronică a bolii durează 2-3 săptămâni și se sfârșește cu vindecare sau moarte. La curci se înregistrează necroză (moartea celulară) a pielii, cu evoluție severă.
Semne morfopatologice în holeră
La deschiderea cadavrului se observă următoarele semne:
- Hemoragii discrete pe mucoasele organelor;
- Congestia organelor (aflux anormal de sânge);
- Hemoragii multiple pe epicard, fenomen denumit ”cord stropit cu fuxină”;
- Acumulare de lichid seros în cavitatea pericardică;
- Hemoragii și necroze la nivel de intestine, în special în duoden;
- Ficat ușor mărit, congestionat, cu focare mici, cenușii-gălbui;
- Plămânii sunt edemațiați;
- În forma cronică se observă inflamația organelor genitale la femelă;
- Dermatite cu necroză în zona abdomenului și a pieptului, care se extinde la mușchi (la curci și puii broiler).
Diagnosticul poate fi presupus în baza semnelor clinice, dar pentru confirmare se expediază probe la laborator.
Tratamentul holerei aviare (pasteurelozei)
Terapia pasteurelozei nu se practică, din cauza eficienței scăzute, pericolului epizootic și pentru că păsările vindecate rămân purtătoare de bacterie.
În efectivul unde a fost depistată boala se sacrifică toate păsările. Halele învecinate se supun tratamentului cu preparate antibacteriene și vaccinării profilactice.
În gospodăriile private se recomandă tăierea tuturor păsărilor, curățirea și dezinfectarea cotețului și a zonelor înconjurătoare și repopularea, după o odihnă biologică de cel puțin 2-3 săptămâni.
Tratamentul se justifică doar la păsările de selecție. Acesta se bazează pe preparate antibacteriene, care se vor alege în funcție de rezultatul antibiogramei.
Antibioticele eficiente împotriva pasteurelozei fac parte din grupul sulfanilamidelor, penicilinelor, tetraciclinelor și eritromicina. Ele se administrează cu furajele sau în apa de băut, în doze și la intervale indicate în prospect.
Profilaxia holerei aviare (pasteurelozei)
Măsurile de prevenire a holerei aviare sunt de ordin general și specific.
Măsurile generale includ: respectarea normelor de igienă, temperatură, umiditate, ventilare, alimentație echilibrată cu furaje de calitate, deparazitări regulate, procurarea păsărilor doar de la ferme de încredere, libere de boli, respectarea perioadei de carantină, dezinfecții, dezinsecții și deratizări regulate.
Imunoprofilaxia specifică presupune vaccinarea efectivului de păsări contra pasteurelozei. Există o serie de vaccinuri pe piață, dintre care cele vii atenuate sau cele inactivate. Primele conferă o imunitate mai rapidă, dar de scurtă durată, cele din urmă își au efectul mai târziu, dar imunitatea durează mai mult.
În general, vaccinurile contra pasteurelozei produc imunitate mai puțin solidă și de durată mai scurtă, așa că se dă preferință vaccinurilor inactivate contra bacteriei pasteurelice.
Vedeți și despre Gripa aviară – simptome, metode de diagnostic și prevenire.
Bibliografie selectivă:
J.Brugere-Picoux, J.P.Vaillancourt et al., Manual of POULTRY DISEASES.
Constantin Vasiu, Nicolae Starciuc. BOLI INFECȚIOASE ALE ANIMALELOR AGRICOLE. BACTERIOZE.
