Puricele melifer al părului, numit și Psylla pyri sau Cacopsylla pyri este considerat cel mai important dăunător în livezile de păr, din cauza daunelor mari pe care le poate produce, ce pot duce inclusiv la uscarea pomilor.
Puricele melifer al părului (Psylla pyri) – descriere, ciclul de viață
Puricele melifer are o dimensiune de 2,5-3 mm, în condițiile țării 2-3 generații pe an, iar în perioada rece a anului iernează adulții. Primele ouă sunt depuse pe muguri și lăstari în lunile februarie – martie, larvele apar în luna aprilie, iar în luna mai acestea depun ouăle pe spatele frunzelor, astfel dezvoltându-se o nouă generație.
Oul, în formă de bob de orez, este atașat de gazdă printr-o mică proeminență. Oul este alb crem când este depus, dar devine galben până la portocaliu pe măsură ce se dezvoltă:
Nimfa/larva trece prin cinci etape (stadii). Fiecare stadiu succesiv este mai mare, mai plat și mai oval decât cel anterior. Acestea își schimbă culoarea pe durata dezvoltării. Pernițele aripilor sunt vizibile în stadiile al treilea și devin progresiv mai mari în stadiile al patrulea și al cincilea:
Puricele melifer – daune produse
Nimfele și adulții se hrănesc din floem. Roua de miere, produsă de nimfe, picură sau curge pe fructe, cauzând pete sau dungi întunecate, de culoare arămie, și degradarea fructelor. Daunele pot fi agravate de atacul ciupercilor pentru care condițiile create sunt propice pentru dezvoltare.
În număr mare, puricele melifer poate să stopeze creșterea și să ducă la defolierea pomilor, provocând căderea fructelor. Un efect rezidual poate reduce numărul de fructe în anul următor. Aceste simptome sunt cauzate de saliva toxică a nimfelor care se hrănesc.
În general, speciile de purici Cacopsylla pyri, C. pyricola și C. pyrisuga sunt vectori bine cunoscuți ai fitoplasmei Candidatus Phytoplasma pyri, care este una dintre cele mai devastatoare boli ale perelor.
Puricele melifer transmite Candidatus Phytoplasma pyri prin saliva sa. Boala afectează floemul, aceste daune împiedică nutrienții să se deplaseze în josul pomului și duce la înfometarea rădăcinilor.
Pomii altoiți pe portaltoi de P. ussuriensis și P. pyrifolia, sin. P. serotina sunt cei mai sensibili. Pomii altoiți pe portaltoi de P. communis, P. betulifolia, P. calleryana și Cydonia oblongata (gutui) se infectează, dar sunt toleranți și prezintă simptome reduse de declin (Blomquist și Kirkpatrick 2002; Teng și colab. 2002).
Puricele melifer al părului – metode de control
În alte țări, în livezile ecologice controlul puricelui melifer este asigurat prin intermediul viespilor parazite Trechnites insidiosus sau Deraeocoris brevis, Campylomma verbasci, ploșnițelor Anthocoris spp., crizopelor – Chrysoperla carnea, Chrysopa nigricornis, Hemerobius spp. și urechelnițelor.
Aceste specii pot asigura un control pe termen lung al dăunătorilor.
În condiții de grădină, mai pot fi făcute tratamente cu bicarbonat de potasiu, care are și efect fungicid, însă durata de acțiune a acestora este redusă. Mai multe detalii despre Bicarbonatul de potasiu – fungicid eco, util în culturile de legume și la pomi.
În plus, mai poate fi utilizat uleiul de Neem, experiențele arătând un rezultat destul de bun.
Un aspect important al managementului integrat al dăunătorilor este respectarea pragurilor economice de dăunare, pentru a lua decizii privind tratamentele. Controlul se realizează când densitățile dăunătorilor în care pierderea economică datorată dăunătorului este egală cu costul controlului dăunătorului.
Pentru controlul puricelui melifer sunt recomandate:
Tăierile. Tăierea pentru reducerea lăstarilor vegetativi asigură un important control cultural. Tăierea de vară îmbunătățește pătrunderea tratamentelor și luminii în pomi. Dacă este realizată în termenul optim și corect, tăierea poate reduce, de asemenea, populația puricelui melifer și cantitatea de rouă de miere din pomi.
Curățarea scoarței, înlăturarea și arderea ramurilor uscate toamna este o altă măsură recomandată.
Evitarea fertilizărilor excesive cu azot, acestea vor stimula creșterea vegetativă, respectiv, vor crea condiții favorabile pentru dăunător.
Pentru pomii din grădină, spălarea excrețiilor dulci cu un jet puternic de apă sau apă cu săpun sau soluție de ardei iute este o măsură frecvent utilizată.
Tratamente chimice. Acestea se realizează:
- în perioada rece – pentru combaterea adulților hibernanți;
- primăvara – când 10-15% din lăstari sunt atacați și se observă prezența ouălor;
- vara – când pe ultimele 6 frunze se găsesc mai mult de 25 de larve.
Produsele omologate pentru combaterea puricele melifer conțin acetamiprid (Mospilan 20 SP 0,02%), spinetoram (Delegate 0,3 kg/ha), spirotetramat (Movento 100 SC 1,875 l/ha), abamectin (Vertimec 1,8% EC 0,75-1,125 L/h în amestec cu ulei mineral, Invert 1,8 EW 0,375 – 1,2 l/ha, Voliam Targo 0,75-1,13 l/ha, Safran 1,8 EC 0,1 – 0,15% (1,0 – 1,5 l/ha în 1000 l apă), piriproxifen (Harpun 1,0 l/ha), lambda-cihalotrin (Cyclone 0,18 l/ha).
V-ar putea plăcea și articolul despre Păduchele negru al cireșului – combaterea în sistem ecologic.
Bibliografie:
- Efficacy of different insecticides against the European pear sucker (Psylla pyri), FIBL.
- An Overview of Pest and Disease Occurrence in Organic Pome Fruit Orchards in Europe and on the Implementation of Practices for Their Control, MDPI.
- Pear Psylla, UMass Amherst.
