Calitatea apei utilizate la formarea soluției de lucru pentru pesticide sau fertilizanți joacă un rol important în eficiența produselor aplicate. Acest lucru este influențat de salinitatea sporită, duritatea prea mare, pH-ul nepotrivit sau prezența impurităților.
Pe parcursul anilor, au fost realizate diferite studii care indică faptul că înțelegerea calității apei utilizate pentru amestecarea produselor este o componentă importantă a întregii operațiuni.
Ce fel de probleme poate cauza calitatea proastă a apei? Parametrii calității apei, în special cei menționați mai sus, pot interacționa cu ingredientele active și/sau aditive ale produsului.
Calitatea proastă a apei poate influența negativ pesticidele prin reducerea solubilității și scăderea absorbției de către patogenul țintă, rezultând performanțe inferioare și necesitatea repetării tratamentului.
Eficiența redusă a produsului poate să nu fie evidentă, dar suficientă ca buruienile, insectele și bolile tolerante sau greu de controlat să nu fie menținute sub control. Deseori, ajung a fi găsiți drept „vinovați” produsul, vremea, rezistența dobândită în timp, să fie majorată norma de aplicare, mascând astfel efectul apei de calitate rea.
În studiul Impactul calității apei asupra performanțelor pesticidelor (The impact of water quality on pesticide performance) sunt indicate principalele aspecte ce trebuie cunoscute de fermieri:
Turbiditatea – unele pesticide în suspensie, încărcate pozitiv, sunt atrase și se leagă de particulele încărcate negativ găsite în apă. Unele produse (de exemplu, glifosatul) se leagă de sedimentele în suspensie, făcându-le indisponibile pentru absorbția plantelor.
Important! Eficiența pesticidelor aplicate poate fi redusă considerabil la utilizarea apei care conține particule de sol, de exemplu apa din șanțuri și iazuri, fără a fi supusă filtrării. Totodată, o astfel de apă poate înfunda duzele, iar pulverizarea să fie realizată necalitativ.
Impurități în soluție – fie că apa provine dintr-o fântână sau o sursă de suprafață, impuritățile din aceasta se pot depune în rezervor și pot cauza probleme la echipament.
Sedimentarea și filtrarea pot fi folosite pentru a îndepărta impuritățile; în caz contrar, este necesară găsirea unei surse alternative de apă.
Duritatea apei – duritatea apei poate afecta și ea eficiența. Ca și în cazul turbidității, sarcinile opuse se atrag: moleculele de pesticide încărcate negativ se atașează la moleculele (cationii) de fier, calciu și magneziu încărcate pozitiv din apa dură.
Legarea pesticidelor cu acestea creează molecule care nu pot pătrunde în organismul țintă sau care intră într-un ritm mult mai lent sau care se depun sub formă de precipitat. Caracteristicile chimice ale pesticidului se schimbă odată ce pesticidul se recombină cu ionii încărcați pozitiv, cum ar fi calciul sau magneziul.
Duritatea apei depinde de anotimp. În apropierea izvoarelor de suprafață, cea mai grea apă se observă iarna, iar cea mai mică – în timpul inundațiilor. De asemenea, trebuie amintit că în timpul sezonului uscat crește și rigiditatea.
pH-ul apei – ca regulă generală, erbicidele, insecticidele și fungicidele funcționează cel mai bine în apă ușor acidă, pH 4–6,5. Pesticidele, cum ar fi erbicidele sulfonilureice, au rezultate mai bune în apă ușor alcalină (pH peste 7). Atunci când pH-ul apei scade în afara limitelor superioare sau inferioare preferate, performanța produsului poate fi compromisă.
pH-ul poate modifica încărcătura chimică a unei molecule de pesticid, limitând capacitatea acesteia de a pătrunde în cuticula frunzei și de a ajunge la locul de acțiune, reducând astfel eficacitatea acesteia.
Utilizând apă de calitate, performanța tratamentelor realizate sunt vizibile cu 1-2 zile mai devreme, comparativ cu soluția de lucru preparată utilizând apă ce nu corespunde cerințelor.
Acest lucru permite reducerea dozelor de chimicale în medie cu 20-25%, atât la tratamente cu o singură substanță activă cât și la amestecuri de pesticide, alese corect. Spre exemplu, dacă e să vorbim de erbicidele ce conțin glifosat, reducerea dozei poate ajunge la 40%, cu efecte superioare față de folosirea apei netratate potrivit studiului menționat.
Temperatura optimă a apei trebuie să fie între 10-20°C. Nu folosiți apă mai rece de 5°C.
În acest context, este foarte importantă testarea apei și cunoașterea calității acesteia.
Îmbunătățirea calității apei pentru soluția de lucru
Pentru îmbunătățirea situației, unii producători de pesticide recomandă adăugarea în rezervorul mașinii de stropit a unor substanțe condiționer, aditivi sau adjuvanți în funcție de calitatea apei și de tipul pesticidului, pentru corectarea unora dintre parametri, pentru a reduce duritatea și, mai ales, pentru a modifica pH-ul.
Aceste substanțe îmbunătățesc într-o anumită măsură eficiența tratamentului, însă nu sunt suficiente în multe cazuri. De aceea, de multe ori fermierii sunt nevoiți să aleagă o altă sursă de apă pentru realizarea tratamentelor sau să realizeze tratarea apei cu instalații de demineralizare și reglare a pH-lui înainte de a fi utilizată pentru prepararea soluției de lucru.
