Gutuiul este una din cele mai vechi fructe cunoscute. Istoricii susțin că ar data de peste 4000 de ani.
Prețuit pentru aroma lui plăcută și nobilă, gutuiul este foarte căutat pe piața de fructe. În plus, nefiind o cultură pretențioasă și rezistentă investiția într-o plantație de gutui sună destul de rezonabil.
Sădirea gutuiului
Gutuiul este un arbore de mărime medie, ce atinge înălțimi de 3,5 m. Trăiește în medie 60 de ani și de regulă înflorește în mai sau iunie.
Îi place mult lumina și umiditatea, dar în același timp suportă bine seceta și inundațiile. Nu are rădăcini adânci și îi priește solul unde apele subterane sunt de adâncime mică. Se plantează pe un teren plan sau pe o pantă dulce.
Pomul preferă căldura de aceea cel mai indicat ar fi să îl plantați în zonele sudice, în rând cu piersicii și caisele. Aveți grijă ca sortul de gutui ales să se potrivească climatului din regiune.
Deși gutuiul crește oriunde, longevitatea și productivitatea lui depinde de tipul solului. Bunăoară pe solurile nisipos-lutoase arborii nu vor fi foarte productivi și vor trăi mai puțin, în schimb vor rodi mai devreme. O recoltă bogată se obține de la gutuii plantați în soluri grele, bine afânate și hidratate.
Înmulțirea gutuiului se face prin altoire, semințe, butași lemnificați, marcote sau drajoni.
Înmulțirea prin butași lemnificați
Prin butași lemnificați se obține cel mai ușor material săditor de gutui. Pentru aceasta alegeți lăstarii maturi (de un an), situați în partea de jos a copacilor sănătoși și roditori.
Tăietura inferioară se face lângă mugur, iar cea superioară la o așa distanță încât uscarea vârfului butașului să nu afecteze mugurele în creștere. Butașii se așează vertical sau oblic.
Partea butașului unde se află mugurul se mușuroiește imediat după plantare cu un strat subțire de pământ (1-2 cm), pentru ca în aproximativ 20 de zile să formeze primele rădăcini.
La apariția acestora vom nivela solul în jurul puietului, udându-l din abundență și presărându-i rumeguș sau turbă. Butașii plantați pe pat cald se prind cel mai bine, pe când cei sădiți pe teren deschis riscă să nu iasă. Prin această metodă planta începe a rodi la 3-4 ani.
Îngrijirea gutuiului
Fie secetă sau inundație gutuiul oricum rodește, însă cu cât mai proaste au fost condițiile cu atât mai săraca va fi recolta. Nu doar din punct de vedere cantitativ ci și calitativ (fructele vor fi astringente și dure).
În schimb dacă va primi îngrășăminte corespunzătoare și va fi udat la timp veți fi răsplătiți cu o roadă pe măsură.
Tăierile la gutui trebuie efectuate neapărat în primii cinci ani de la plantare, când pomul se dezvoltă activ. Ramurile de rod se vor micșora cu o treime din lungimea inițială.
Nu exagerați cu tăierea întrucât dacă lăstarii vor crește intensiv și coroana va fi prea deasă, fructele se vor coace târziu. Trebuie înlăturate atât ramurile prea viguroase cât și cele slabe, atacate sau uscate.
Dacă există ramuri cu vârfurile uscate ce trebuie păstrate atunci le vom tăia doar partea uscată până la lemnul sănătos.
Tăierea principală se execută primăvara devreme. Dacă pomul produce intens lăstari de un an atunci în august aceștia trebuie ciupiți altfel la venirea înghețurilor vor pieri întrucât nu vor reuși să se lignifice (transforme în lemn).
Gutuiul se leagă în primii ani de viață, cât copacul se dezvoltă activ. Întrucât nu crește drept, mai ales pe pante, pomul are nevoie de un sprijin. Când puietul va fi puternic și va începe a rodi, sprijinul va fi înlăturat.
Irigarea și fertilizarea
Fiindcă iubește umezeala gutuiul are nevoie de cel puțin șase irigări în perioada primăvară-toamnă.
Prima irigare se face primăvara timpuriu, cu câteva zile înainte de înflorire, a doua se efectuează în toiul înfloririi, a treia după ce cad toate ovarele, a patra când se dezvoltă lăstarii, următoarea peste 20 de zile după precedenta, iar ultima când se formează și cresc fructele.
Udările dese dar sărace nu vor avea efectul scontat. Important este ca solul ce înconjoară rădăcinile principale (adâncite la 40-80 cm la copăceii tineri și la 1 m la cei adulți) să fie suficient de umed.
Norma de udare a plantelor tinere este de 400 litri, iar a celor mature între 450 și 800 litri per copac.
Gutuiul are nevoie de îngrășăminte pe tot parcursul perioadei de vegetație. Primăvara devreme planta cere fertilizanți organici, vara necesită o dietă pe bază de azot, fosfor și potasiu, iar pentru ca primăvara următoare să nu îi lipsească nimic toamna va primi fertilizanți organici și minerali.
Dacă o veți hrăni corespunzător pomul vă va răsplăti cu o recoltă mai mare cu o treime.
Gutuiul rodește toamna, din septembrie și până în noiembrie. Vă sfătuim să lăsați fructele pe copac pe cât de mult posibil ca să-și dobândească gustul lor specific.
Unele sorturi trebuie să se facă bine înainte de a se consuma în stare crudă. Ca să aveți fructe până în primăvară acoperiți-le cu făină și așezați-le în lăzi. De asemenea, fructele se ascund între ramuri de salcie, după care se depozitează într-o încăpere răcoroasă.
Soiurile de gutui
La ora actuală se cunosc peste 400 de soiuri de gutui diferențiate după forma fructelor (în formă de măr sau piriforme), după frunze (pestrițe sau nu), după epoca de coacere (moldovenești, de Portugalia) sau după forma coroanei (conică, piramidală).
Gutuile Maslyanka-pozdnyaya
Soiul rusesc tolerează nemaipomenit de bine frigul și este productiv. Fructele sunt în formă de măr, mici, cântăresc maxim 60 g.
Datorită astringenței puternice fructele sunt folosite pentru prelucrare, mai puțin pentru consum. Semințele lor în schimb se utilizează la încrucișări pentru obținerea unor soiuri cu bună rezistență la frig și cu fructe mășcate.
Gutuile Bereczki
De origine maghiară, fructele acestor copaci sunt foarte mari (de la 225 g și până la 900 g) și au forma piriformă. Pulpa fructului este tare, suculentă, dulce-acidulată, slab astringentă și aromată. Se recoltează în octombrie și se pot păstra până în ianuarie.
Gutuile de Portugalia
Gutuiul are fructele mari (200-400 g), piriforme, dar lipsite de suculență și cu un gust pronunțat astringent. În schimb soiul este rezistent la transport si se păstrează bine o perioadă îndelungată. Fructele însă nu se consumă proaspete.
Gutuile Champion
Obținut în SUA, soiul are vigoare mare, dar intră pe rod târziu, tocmai la 5-6 ani de la plantare. În schimb pomul este productiv (70-100 kg) si rodește regulat.
Fructele câtăresc între 400 și 800 g, sunt în formă de pară și au suprafața netedă. Pulpa este tare, potrivit de suculentă și intens aromată. Se recoltează în octombrie și se păstrează destul de bine până la începutul lui ianuarie.
Are o slabă rezistență la transport, însă datorită gustului plăcut și conținutului ridicat de zahăr, aceste gutui pot fi consumate atât în stare proaspătă cât și prelucrate.
Gutuile de Constantinopol
Originar din Turcia, pomul este de vigoare mijlocie, dar începe a rodi la 3-4 ani de la plantare.
Are o productivitate înaltă (70-120 kg/pom la vârsta de 10-12 ani), iar fructele sunt mari (500-750 g), destul de suculente, cu un gust dulce-acrișor și fin aromate. Deoarece se păstrează puțin se întrebuințează în special pentru prelucrări industriale.
Află despre Tăieri la gutui: sfaturi utile și recomandări.
