Wolfgang Burtscher este Director General al Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală (AGRI) din cadrul Comisiei Europene și a participat în calitate de speaker în cadrul RALF 2022 – Romanian Agriculture Leadership Forum, evenimentul de business al anului în agricultură, care a avut loc în perioada 18-19 mai, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, cu tema „România Agricolă Europeană”.
Pandemia de Covid-19 și războiul din Ucraina sunt două mari provocări pentru sectorul agricol european, care au venit una după alta, neacordând practic niciun timp de redresare fermierilor. Uniunea Europeană a activat cu rapiditate diferite mecanisme de reacție și de creștere a rezilienței producătorilor în fața acestor provocări.
Securitatea alimentară era deja o prioritate pe agenda europeană cu luni în urmă, dar situația din Ucraina a făcut ca subiectul să devină și mai mult o preocupare majoră.
Prioritățile în acest sens sunt:
- Cum poate fi ajutată Ucraina atât la nivel umanitar, cât și din perspectiva susținerii agriculturii, această țară fiind în mare măsură „grânarul” lumii. În acest sens a fost adoptat un plan de acțiune de solidaritate, pentru a sprijini trimiterea de hrană produsă în Ucraina spre restul lumii – și aici România a oferit și continuă să ofere un sprijin semnificativ.
- Prioritatea principală la nivel european și global este, desigur, asigurarea necesarului de hrană. În condițiile diminuării transporturilor agricole din Ucraina și Rusia, prețul grâului este acum la cel mai înalt nivel înregistrat vreodată. Ca urmare, Uniunea Europeană trebuie să susțină securitatea alimentară pe de o parte prin sprijin financiar, dar și prin a face disponibile produsele agricole europene pentru restul lumii.
- Comisia Europeană a arătat clar că este obligatorie pentru toate țările membre aderarea la Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene, situație care generează numeroase provocări pentru fermieri. În același timp însă, schimbarea climatică este deja o realitate incontestabilă și creează ea provocări uriașe pentru acest sector.
- De asemenea, sunt implementate la nivel european numeroase măsuri menite să ajute fermierii să facă față costurilor crescute ale resurselor necesare precum fertilizanții și furajele pentru animale, pentru a continua să producă în condiții acceptabile.
- Europa nu are în acest moment o problemă de securitate alimentară. Însă criza în care ne aflăm demonstrează tot mai mult că și agricultura europeană e dependentă de materiile prime, astfel că strategiile pentru viitor trebuie să includă și soluții în acest sens.
- Viitorul politicilor agricole a României: Guvernul a trimis la sfârșitul lunii februarie schița planului strategic pentru România, care are la dispoziție în jur de 15 milioane de euro pentru perioada 2023-2027. Pentru a fi accesate aceste fonduri, Planul Strategic Național al României trebuie să fie aprobat de către Comisia Europeană.
Există un cumul de elemente care afectează într-o măsură similară politicile agricole din țările europene în acest moment. Situația din Ucraina face necesară o reevaluare atentă a măsurilor din planurile strategice europene pentru agricultură pentru ca acestea să contribuie în mod real la creșterea rezilienței fermierilor.
Spre exemplu, problema scumpirii fertilizanților: se pune problema măsurilor strategice ce trebuie adoptate pentru a reduce dependența agriculturii europene de fertilizanții sintetici minerali.
A doua provocare majoră, încă nerezolvată, se referă la măsura în care Planurile Naționale Strategice contribuie la obiectivele Green Deal. Multe state membre UE sunt reticente în asumarea și transformarea în obligație legală a obiectivelor Green Deal, argumentând că domeniul agricol nu este singurul care ar trebui să contribuie la atingerea acestora.
Aceste obiective nu sunt obligatorii prin lege, însă este în interesul nostru ca măsurile prevăzute în acest acord să funcționeze și să dea rezultate concrete pentru societatea europeană.
Obiectivele principale ale Politicii Agricole comune sunt: o distribuție mai echitabilă și corectă a fondurilor, cheltuirea acestor fonduri într-un mod din ce în ce mai sustenabil din punct de vedere ecologic și atingerea unui nivel ridicat de sustenabilitate socială.
Fiecare dintre țările care au aderat la acest Pact trebuie să își identifice punctele slabe din perspectiva atingerii acestor obiective. Legat de echitatea distribuției fondurilor, s-a reușit împreună cu statele membre și Parlamentul European așa-numita plată redistribuită, care presupune ca 10% din fonduri să fie distribuite de la fondurile mai mari la cele medii și mici.
Mediu, schimbări climatice și biodiversitate: cele mai mari provocări se referă la tendința existentă în rândul statelor membre UE de a căuta oportunități de derogări, transformând aceste derogări într-o practică uzuală. În procesul de negociere există numeroase măsuri ce permit statelor membre să obțină, în anumite condiții, derogări de la anumite cereri.
Agricultura organică provoacă poziții diferite în rândul statelor membre: în vreme ce unele nu au niciun interes pentru stimularea agriculturii organice, altele au politici strategice multianuale. Toate aceste politici sunt atent monitorizate de către Uniunea Europeană.
