Mușețelul sau romanița – tehnologia de cultivare

Mușețelul (Matricaria recutita) sau romanița este o plantă din familia Asteraceae, apreciată pentru inflorescențele sale bogate în compuși biologic activi și utilizată pe larg în medicină și industria cosmetică. Fiind deseori recoltată din flora spontană, mai puțini știu că mușețelul poate fi cultivat cu succes.

În acest articol vom prezenta următoarele aspecte legate de cultivarea mușețelului:

• Descrierea mușețelului;
• Cerințe față de factorii mediului;
• Pregătirea terenului și premergătorii mușețelului;
• Fertilizarea mușețelului;
• Norme și termeni de semănat pentru mușețel;
• Îngrijirea și recoltarea mușețelului.

Descrierea mușețelului

Este o plantă ierboasă anuală cu rădăcina pivotantă, fibros ramificată, adâncită vertical până la 30-50 cm. Tulpina este erectă, în condiții bune foarte ramificată, longitudinal brăzdată, cu înălțimea de până la 60 cm și grosimea de cca 3 mm.

Înflorirea începe cu lunile mai-iunie și în condiții favorabile continuă 40-70 zile, pe parcursul acestei perioade se realizeză 15-20 culesuri de inflorescențe.

Florile sunt grupate în inflorescențe, numite antodii (calatidii) cu diametrul de 12-15 mm dispuse în vârful ramificațiilor tulpinale. Florile marginale din antodii sunt de obicei sterile, în număr de 13-20 de culoare albă, către sfârșitul înfloririi se lasă în jos.

Cele centrale au culoarea galbenă, sunt ambisexe și au lungimea de aproximativ 2 mm. Receptacolul antodiilor spre începutul înfloririi din plan devine conic și cav în interior (este o trăsătură distinctivă a mușețelului medicinal de alte specii asemănătoare).

În această perioadă antodiile au un miros specific plăcut.

Cerințele mușețelului față de factorii mediului

Temperatura optimă pentru dezvolatarea armonioasă a plantelor de mușețel este de 19-21^o C. Temperaturile mai mari de 28-32^o C însoţite de secetă şi arşiţă, duc la scăderea intensității înfloririi, cât și la diminuarea mărimii și greutății florilor.

Mușețelul este foarte rezistent la temperaturile scăzute din timpul iernii, uneori poate rezista şi până la -30^o C.

Faţă de umiditate, muşeţelul are cerinţe relativ ridicate, din cauza sistemului radicular superficial. Aceasta se observă cel mai bine primăvara, când, din cauza deficitului de apă din sol, cultura poate fi compromisă.

Asigurarea bună cu apă a plantelor în perioada de vegetație sporește intensitatea înfloririi, mărește greutatea și mărimea inflorescențelor, respectiv contribuie la sporirea recoltei.

Însă ploile înregistrate în timpul recoltării sunt dăunătoare culturii de muşeţel.

Lumina constituie elementul de bază care favorizează acumularea de substanțelor biologic active în inflorescențe. Mușețelul este o plantă iubitoare de lumină. De aceea pentru o bună dezvoltare necesită zi lungă cu grad înalt de insolare.

Cerinţele muşeţelului faţă de sol sunt reduse. El poate fi cultivat pe soluri uşoare, acide sau alcaline, chiar şi pe sărături. 

Totuși, cele mai bune recolte se obțin de pe solurile fertile. Cele sărace necesită îmbogățire cu îngrășăminte organice.

Dacă ești interesat de plante medicinale ar putea să-ți placă și Cultura gălbenelelor. Cerințe și îngrijire

Pregătirea terenului și premergători potriviți pentru mușețel

Cei mai buni premergători sunt cerealele de toamnă, mazărea, soia, culturi care eliberează terenul devreme ca muștarul. Se evită plantarea după floarea soarelui, sorgul, iarba de Sudan, porumbul, cânepa sau alte culturi care epuizează puternic solul.

Plantele de muşeţel se pot menţine 2-3 ani în cultură, prin autoînsămânţare și poate să revină pe același teren după o perioadă de minimum 2-3 ani.

Lucrările de pregătire a terenului încep imediat după recoltarea plantei premergătoare, atunci se efectuează arătura la adâncimea de 18-20 cm. Iar înainte de semănat se recomandă discuirea cu grapa, după care se poate realiza o lucrare cu tăvălugul.

Lucrările de pregătire a patului germinativ sunt decisive, deoarece seminţele de muşeţel sunt foarte mici, iar puritatea (85%) şi capacitatea de germinaţie (aproximativ 70%) sunt reduse.

Fertilizarea mușețelului

Pentru a stabili necesarului de îngrăşăminte trebuie să se ţină cont de tipul de sol și gradul de aprovizionare a solului cu substanţe nutritive.

La cultura de mușețel pentru obținerea unei recolte de 800-1000 kg de inflorescențe uscate, dozele aproximative recomandate pentru solurile brune de pădure sunt: 80 kg de azot, 30 kg P₂O₅ și 120 kg K₂O la la hectar.

Muşeţelul reacţionează pozitiv la administrarea gunoiului de grajd. Acesta poate fi aplicat în cantitate de 20-30 tone/hectar încorporat în sol odată cu arătura de bază.

Norme și termeni de semănat pentru mușețel

Perioada optimă de semănat pentru a obține recolte înalte de inflorescențe de mușețel este cea de toamnă, în lunile august-septembrie, în același timp cu grâul.

Este admis și semănatul primăvara devreme, totuși avantajul celui de toamnă este faptul că planta reușește să-și dezvolte sistemul radicular și să formeze o rozetă puternică de frunze până la înghețuri. Astfel, acumulează o cantitate bună de substanțe nutritive.

Norma de semințe pentru un hectar este de 3-4 kg, ținând cont de faptul că într-un kg se conțin aproximativ 12800 semințe.

Distanța dintre rânduri trebuie să fie de 45 cm sau de 12,5 cm între rânduri şi 40 cm între benzi. Astfel, rezultă 85 semințe la metru liniar, la distanța de 1-1,2 cm pe rând.

Adâncimea de semănat este de 0,5-1 cm.

Semințele de mușețel germinează la temperatura de 6-7^o C, temperatura optimă de creștere fiind 20-25^o C. Cu o bună iluminare și umiditate, pentru o germinare bună și răsărirea uniformă a plantelor, este necesară asigurarea bună cu apă în primele 5-7 zile după semănat.

Îngrijirea și recoltarea mușețelului

Imediat după semănat terenul se va tăvălugi. Începând cu răsărirea plantelor de mușețel se vor combate buruienile prin 1-2 prăşile mecanice sau manuale şi pliviri.

Distrugerea buruienilor se poate realiza și prin aplicarea erbicidelor (de exemplu: Afalon 2 kg/ha când plantele au 6-8 frunze).

Recoltarea se realizează în mai multe etape, când majoritatea inflorescenţelor au petalele florilor marginale (cele albe) desfăcute în poziție orizontală.

Inflorescențele se recoltează manual cu ajutorul recoltatorului mecanic (numit pieptene), după ora 9 dimineața pe vreme senină și uscată, după ce s-a ridicat roua.

Inflorescenţele se rup de pe plante cu o codiţă de cel mult 1-3 cm și imediat se pun la uscat, pentru o perioadă de circa 7 zile.

În prezent este posibilă și efectuarea recoltării în mod mecanizat cu ajutorul utilajelor corespunzătoare.

Recolta de inflorescențe uscate la un hectar variază de la 500 până la 1000 kg.

Citește și Cum se cultivă salvia. Îngrijire și cerințe față de mediu