Când recoltăm merele: perioada optimă pentru diferite soiuri

Recoltarea este etapa finală a procesului de producere şi se efectuează la momentul optim, când fructele au ajuns la un anumit grad de maturitate şi îndeplinesc o serie de criterii obiective: forma, mărimea, culoarea, fermitatea, compoziţia chimică etc.

Maturitatea poate fi comercială (tehnică sau industrială), de recoltare (de livadă sau de grădină), de consum şi fiziologică.

Pentru mere, schimbarea fiziologică principală ce indică nivelul de maturitate este produsul intern a fito-hormonului etilenă (C₂H₄) – un hormon generat natural, care la atingerea nivelului de 1ppm, determină un ansamblul de reacţii biochimice implicate în procesul de maturare.

Pentru determinarea gradului de maturitate a merelor se foloseşte o soluţie de iod în iodură de potasiu prin badijonarea merelor tăiate transversal.

Gradul de hidroliză a amidonului se determină conform diagramei 1-10 de tip circular (C) și de tipul radial (R) (CTIFL) prezentate în Fig. 1 și Fig. 2.

Aceasta este o metodă sigură pentru determinarea maturităţii majorităţii soiurilor de mere şi este cel mai simplu indicator al maturităţii mărului.

Odată cu maturarea mărului, amidonul acumulat natural se transformă în glucoză. Acest test măsoară nivelul transformării din amidon în glucoză, ceea ce este corelat cu evoluţia etilenei.

Fig. 1 Diagrama 1-10 de tip circular (C)  privind gradul de hidroliză a amidonului

Fig.  2 Diagrama 1-10 de tip radial (R) privind gradul de hidroliză a amidonului

Pentru diferite soiuri de mere gradul de hidroliză a amidonului la recoltare este diferit. În tabelul 1 este prezentat nivelul optim de hidroliză a amidonul privind recoltarea merelor şi gradul de fermitate pentru diferite soiuri:

Când se recoltează merele?

În primul rând, luați în calcul perioada de așteptare până la recoltare a aplicării produselor de uz fitosanitar, utilizând înregistrările de aplicare a produselor de uz fitosanitar şi datele de recoltare a culturilor tratate.

Recoltarea merelor nu trebuie privită ca o simplă operație mecanică de adunare a fructelor, ci ca un complex de operaţiuni, care hotărăsc în cele din urmă calitatea, valoarea comercial-alimentară, durata de păstrare în stare proaspătă a fructelor.

Recoltarea fructelor se face de la baza coroanei către vârful ei şi de la pe­riferie către centrul coroanei. Recoltarea merelor se efectuează în zilele în care temperatura maximă nu depășește valoarea de 15^oC.

Fructele se culeg manual fără a fi atinse tare sau presate în mână şi fără a fi zgâriate sau şterse de pruină, cu pedunculul fără smulgere, printr-o ușoare răsucire a fructului, ferindu-l de lovituri şi leziuni.

Fructele desprinse de pe ramură se așază cu multă grijă în ambalaje de recoltare și apoi în containere de păstrare.

Concomitent cu recoltarea se efectuează presortarea lor, operaţiune ce include scoaterea exemplarelor care nu corespund condițiilor de păstrare, atacate de boli şi dăunători, cu lovituri mecanice şi cu defecte de formă, de mărime necorespunzătoare etc.

Ambalaje de recoltare se recomandă folosirea sacilor cu fundul mobil (rabatabil) cu pereţi moi pentru a preveni deteriorarea fructelor.

Sacii pentru recoltare trebuie să aibă centuri late pentru umeri, lăsând libere ambele mâini ale culegătorului, ceea ce asigură eficienţa lucrului şi reducerea efortului fizic (Fig. 3).

Saci pentru recoltarea merelor

Containere din lemn sau plastic sunt folosite pentru transportul şi depozitarea merelor. Ambalajele cu fructe recoltate, până la transportarea lor din livadă, se păstrează în locuri umbrite, ferite de razele solare şi praf.

Transportarea merelor din livadă la depozitul frigorific se poate face cu platforme remorcate de un tractor sau în autocamioane acoperite cu prelată sau alte materiale izoterme.

Încărcarea din livadă a containerelor cu mere în mijloacele de transport se efectuează mecanic cu stivuitoare, iar descărcarea acestora în camerele frigorifice se realizează cu ajutorul electro – stivuitoarelor.

O recoltare tardivă la mere creşte riscurile apariţiei putrezirii şi a numeroase boli fiziologice (brunificări ale endocarpului şi mezocarpului, datorate acţiunii bioxidului de carbon, tulburări de îmbătrânire a ţesuturilor, înmuieri, tulburări de metabolism etc.).

Pentru depozitarea merelor este necesar, dar nu suficient, ca temperaturile să fie menţinute la valori scăzute pe toată durata depozitării.

În afara asigurării unei temperaturi scăzute constante de depozitare a produselor vegetale, mai este necesar de respectat o serie de condiţii referitoare la:

• temperatura aerului;
• umiditatea aerului;
• puritatea aerului (atât din punct de vedere al încărcăturii microbiologice cât şi din punct de vedere al poluării de orice natură);
• compoziţia atmosferei interioare;
• ventilaţia şi distribuţia aerului la nivelul produselor;
• amplasarea containerelor cu mere  în camerele frigorifice;
• gradul de încărcare cu produse a camerei frigorifice;
• tratarea merelor după recoltare (1MCP);
• funcționarea instalaților frigorifice;
• asigurarea igienei pe tot parcursul păstrării produselor.

Recomandări realizate de Andrei Cumpanici, specialist APM în siguranța alimentelor și post-recoltă.