‹ adv ›
sâmbătă, 4 februarie, 2023
0.6 C
București

-

‹ adv ›
HomepageArticoleTăierile la cais - forma de coroană Vas întârziat

Tăierile la cais – forma de coroană Vas întârziat

Caisul este o specie sensibilă la ger, din acest motiv este recomandat ca tăierile la cais să se facă în lunile martie, aprilie, după trecerea gerurilor mari, cu puțin timp înainte de umflarea mugurilor, când pot fi deosebiți vizual mugurii afectați de ger de cei sănătoși.

Cele mai importante termene de tăiere la cais sunt: cel de iarnă (primăvară) „în uscat” și în perioada de vegetație „în verde”.

V-ar putea fi util și articolul despre Plantarea unei livezi de cais – sfaturi și particularități.

Înainte de a discuta despre formarea coroanei, aș dori să menționez câteva aspecte importante de știut pentru persoanele care au pomi de cais:

Ramurile de schelet la cais (cele ce sunt prinse de ax) nu au o fixare rezistentă, de aceea este recomandat a fi amplasate solitar (ramurile sunt predispuse la dezbinare dacă sunt amplasate prea aproape în etaj).

În procesul formării coroanei rolul principal revine tăierilor în verde, acestea se fac în două termene – când lăstarii ating lungimea de 15-20 cm și la sfârșitul lunii iunie.

Caisul intră pe rod în anul 3-4 de la plantare, fructifică pe ramuri anuale mixte de 25-30 cm, lungi de 35-45 cm, buchete de mai și ramuri scurte. Ramurile de rod au o durată de viață de 4-5 ani, însă fructifică mai activ în primii 2-3 ani.

Ramurile de rod principale la cais 1 pinten 2 buchet de mai 3 smicea 4 ramura mixtă 5 ramura anticipată

Pomii tineri fructifică în special pe ramuri mixte, mijlocii și lungi, iar avansând în vârstă, locul este preluat de buchete de mai și ramuri scurte.

În perioada de fructificare este recomandat ca raportul dintre numărul mugurilor floriferi de pe ramurile scurte (buchete de mai, pinteni) să fie egal cu cei situați pe ramuri mixte (mijlocii, lungi).

Dacă ați depistat atacul bolilor ce au dus la uscarea prematură a ramurilor la cais, acestea trebuie tăiate în momentul depistării, la lemn sănătos înainte de a se usca complet. Rănile rezultate în urma tăierilor se dezinfectează cu sulfat de cupru de 3% și pot fi acoperite cu vopsea pe bază de ulei.

În primii 5-6 ani se proiectează ramurile de schelet în funcție de forma de coroană pentru care ați ales-o.

Cele mai populare forme de coroană la cais sunt vasul întârziat și piramidă neetajată. Piramida neetajată este mai des întâlnită, însă aceasta necesită a fi optimizată, deoarece caisul este o specie iubitoare de lumină, cu o înălțime mare a pomilor, iar o astfel de formă de coroană poate duce la îndesirea coroanei.

De aceea, este recomandată asigurarea centrului semideschis, adică trecerea la piramidă neetajată întreruptă, care, de altfel, este similară vasului întârziat.

Cum se formează vasul întârziat la cais

Vasul întârziat este o formă de coroană recomandată pentru pomii cu creștere mijlocie și mare. Un pom condus după această formă de coroană va avea un trunchi de 70 cm, un ax scurt pe care sunt amplasate solitar 4 șarpante distanțate la aproximativ 30-35 cm una de alta și uniform repartizate orizontal.

Axul se suprimă după ce a fost formată ultima șarpantă. Unghiul de înclinare al șarpantelor trebuie menținut la 60-65 de grade în partea inferioară, 50-45 în cea mijlocie și 45-40 în cea superioară.

Fiecare șarpantă are câte 3 subșarpante amplasate bilateral-altern-exterior. Atunci când se formează acestea trebuie să ținem cont de recomandările: prima se amplasează la 40-50 cm de la ax, restul la 35-40 cm una de alta. Acest lucru va asigura evitarea îndesirii coroanei.

Pe șarpante și subșarpante se formează ramuri de garnisire- anuale mixte, de semischelet.

Înălțimea pomilor ajunge la 3-4 metri.

Tăierile la cais în primul an după plantare

Dacă la plantare se utilizează pomi cu coroana proiectată din pepinieră cu trunchi de 70 cm și 3 ramificări solitare bine dezvoltate, prima se scurtează la 60 cm, a doua la 45, iar axul se scurtează la 40-45 cm de la ramura superioară. Celelalte ramificări se suprimă la inel.

Prin tăierile în verde se elimină concurenții lăstarului de prelungire al axului și șarpantelor. Se proiectează șarpanta a treia, alegându-se un lăstar cu unghi de inserție larg, orientat sub 40-45o față de direcția rândului în partea opusă primei șarpante, astfel formând cu aceasta un unghi de divergență de 90o.

Pe fiecare șarpantă la 40-50 cm de la ax se alege câte un lăstar lateral cu poziția potrivită pentru proiectarea primei subșarpante. În apropierea acestuia se elimină 1-2 lăstari pentru a favoriza creșterea.

Tăierile la cais în anul II

Primăvara se definitivează primele 3 șarpante și axul central. Ramura de prelungire a axului central se scurtează la 40-45 cm de la baza șarpantei a treia. Ramurile de prelungire ale șarpantelor se scurtează diferențiat pentru a fi aduse la același nivel:

  • prima – la 60-65  cm;
  • a doua – la 50-55 cm;
  • a treia – la 40-45 cm.

Subșarpantele se subordonează între ele și față de axul șarpantei cu diferența dintre nivelul vârfurilor de 10-15 cm.

Prin operațiile în verde se elimină lăstarii concurenți ai celor de prelungire a axului și șarpantelor, cei de pe laturile superioare și inferioare ale acestora, cât și cei care supraîndesesc coroana.

Pe ax, la 30-35 cm mai sus de baza șarpantei superioare, se alege un lăstar cu unghi larg de inserție, situat opus, pentru proiectarea ultimei șarpante. Pe fiecare șarpantă se alege câte un lăstar lateral, situat la 35-40 cm de la ultima subșarpantă, pentru proiectarea următoarei subșarpante.

Tăierile la cais în anul III

Primăvara devreme, se definitivează șarpanta a patra și se scurtează la 40-45 cm. Ramura de prelungire a axului se scurtează la 40-45 cm de la baza ultimei șarpante. Ramurile de prelungire ale primelor trei șarpante se scurtează diferențiat, astfel încât vârfurile lor să fie aproximativ la același nivel.

Pe ax, șarpante și subșarpante se elimină ramurile verticale și altele inutile pentru formarea scheletului și garnisirea rațională a acestuia. Ramurile de garnisire se răresc la intervale de 15-20 cm, eliminându-se cele mai slabe, iar cele cu lungimea mai mare de 40-45 cm se scurtează la 1/4-1/3  din lungimea lor.

Tăierile în verde se execută după aceleași principii ca și în anul precedent cu proiectarea următoarelor subșarpante. Ramura de prelungire a axului se scurtează prin transfer la un lăstar subterminal cu unghi de inserție larg.

Tăierile la cais în anul IV și V

Prin tăierile în uscat și în verde, după aceleași principii, se prelungește și se finalizează formarea coroanei.

<em>Schema tăierilor de formare a formei de coroană vas întârziat la cais în anii 4 5 de la plantare FOTO Vasile Babuc profesor doctor habilitat<em>

Axul se menține în creștere lentă prin tăieri repetate de transfer la ramificări slabe. După consolidarea ultimei șarpante în poziția necesară, axul se suprimă.

Se corectează unghiurile de înclinare și direcționare ale șarpantelor. Prin scurtare diferențiată se echilibrează creșterea șarpantelor, aducându-se vârfurile la același nivel. În cadrul fiecărei șarpante se proiectează subșarpantele necesare și se subordonează în vigoarea de creștere. Pe șarpante și subșarpante se efectuează garnisirea cu ramuri anuale mixte și de semischelet.

În anii următori, primăvara devreme, se efectuează tăieri fitosanitare, de menținere a structurii și dimensiunilor coroanei.

Când lungimea ramurilor de prelungirebale șarpantelor diminuează până la 15-20 cm, se aplică tăieri de reîntinerire la lemn de 3-4 ani prin transfer la o ramificare cu poziția potrivită.

V-ar putea plăcea și Tăierea în verde la cais. Când, cum și de ce se realizează.

Bibliografie selectivă:

  • BABUC V.; PEȘTEANU A.; GUDUMAC E. Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi, Chișinău 2015, p.200-210.
  • PEȘTEANU A.; MANZIUC V.; CUMPANICI A.; GUDUMAC E.; BRAGHIȘ A. Producerea caiselor. Manual tehnologic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Bolile nucului – simptome, prevenire, tratamente recomandate

Atunci când vorbim de bolile nucului, putem menționa că această cultură este relativ mai rezistentă, comparativ cu alte specii...

Tăierile la corn – ce trebuie să cunoască un începător

Cornul este un arbust fructifer rezistent la secete, la diferite tipuri de sol, astfel încât poate fi înâlnit în...

Bolile piersicului – simptome importante, combatere

Piersicul este una dintre cele mai sensibile culturi atunci când vorbim de riscul afectării de boli pe parcursul creșterii...
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole