marți, 16 august, 2022
33.1 C
București

-

HomepageArticolePesta Porcină Africană – simptome, transmitere

Pesta Porcină Africană – simptome, transmitere

Pesta porcină africană este o boală infecțioasă, foarte contagioasă, virotică, cu evoluție obișnuit acută care afectează porcul domestic și diverse specii sălbatice.

Este caracterizată clinic prin creșterea temperaturii corpului, tulburări cardiovasculare, respiratorii și nervoase asemănătoare cu cele întâlnite la pesta porcină clasică, iar anatomopatologic prin leziuni mai grave de diateza hemoragică. 

Simptomele pestei porcine africane:

  • febră mare;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • respirație îngreunată;
  • vomă;
  • imposibilitatea porcului de a sta în picioare;
  • pete roșii albăstrui pe piele, în special în zona urechilor și a râtului;
  • tuse;
  • diaree.

Virusul pesta porcină africană este foarte rezistent la acțiunile factorilor fizici, chimici și biologici. Rezistă 3 luni în unitățile de creștere a porcilor sau în terenuri contaminate, 10 săptămâni în cadavre, 18 luni în sânge la temperaturi de +4⁰C, 6 ani în sângele conservat la gheață, 3-6 luni în carne sărată și afumată.

Virusul este inactiv în 60 de minute la temperaturi 56⁰C, în 15 min la 60⁰C, în 24 de ore prin sodă caustică 2%. 

Sunt receptivi porcii domestici indiferent de rasă, vârstă și sex și porcii mistreți. În Africa, porcii sălbatici (facocerul, potamocerul și hilocerul) fac o infecție inaparentă, iar pecarul, specie de porc sălbatic (din America), este rezistent.

Încercările de reproducere a bolii, la alte specii de animale, au dat rezultate negative. S-a reușit totuși transmiterea infecției la iezi. Iepurele a putut fi infectat prin adaptarea virusului la organismul acestuia. 

Sursele de infecție cu pesta porcină africană

Sursele de infecție sunt reprezentate de porcii bolnavi și trecuți prin boală, care elimină virusul în mediul exterior prin toate secrețiile și excrețiile, contaminând adăposturile, așternuturile, materialele de îngrijire, furajele, mijloacele de transport, etc. 

Perioada de incubație oscilează între 3 și 15 zile, in medie este de 4-5 zile. Primul semn care apare este hipertermia care atinge 41-42⁰C și se menține la acest nivel 3-4 zile.

Deși temperatura este ridicată, porcii sunt în continuare vioi, apetitul este prezent. Semnele clinice pot apărea către sfârșitul hipertermiei sau după dispariția acesteia. 

Leziunile în ansamblu sunt ca și la Pesta Clasică și variază sub formă evolutivă. În formele tipice (acute) se observă echimoze, sufuziuni și hematoame la nivelul pielii, în special la membre și abdomen.

Ficatul poate fi congestionat sau degenerat. Vezica biliară este mărită și prezintă edem gelatinos al peretelui. Splina este mărită de 2-4 ori, de culoare roșie-închisă sau negricioasă. 

Diagnosticul este dificil de stabilit, mai ales în țările în care boala apare pentru prima dată și în cazul formelor atipice. Confirmarea diagnosticului se poate face doar prin examene de laborator. 

Profilaxia și combaterea pestei porcine africane

În profilaxia și combaterea bolii se întâmpină greutăți din cauza marii puteri de difuzare și rezistență deosebite a virusului în mediul extern, ceea ce ridică dificultăți de diagnostic, cât și din cauza lipsei unor produse biologice eficace.

Profilaxia se face numai pe baza aplicării măsurilor generale.

Schimbați hainele și încălțămintea de fiecare dată când ieșiți din gospodărie. Contactați imediat medicul veterinar dacă vedeți un cadavru de mistreț sau porc domestic.

Pentru a evita răspândirea pestei porcine africane este recomandat să nu deplasați animalele din gospodărie și să le tineți închise.

Nu aruncați resturi de carcasă de porc pe câmp sau în gospodărie. Nu hrăniți porcii cu furaje de origine necunoscută sau cu resturi alimentare.

Asigurați-vă că porcii dumneavoastră nu intră în contact cu porcii mistreți. Pesta porcină africană nu se transmite la om.

În caz de apariție, boala se declară oficial și se aplică măsuri severe de carantină: 

  • Izolarea absolută a unității.
  • Uciderea tuturor porcilor din focar prin mijloace nesângeroase, ardere sau îngropare la adâncime de cel puțin 2m a carcaselor, cadavrelor, furajelor, așternuturilor, obiecte de mică valoare, etc. 
  • Aplicarea de dezinfecții, dezinsecții și deratizări.

Repopularea unității se face numai după 6 luni de la ridicarea măsurilor de carantină. 

Bibliografie: Boli infecțioase ale animalelor agricole. Autori: Nicolae Starciuc și Constantin Vasiu. 

Ion Iftodi
Ion Iftodi
Specialist Zootehnie @ Agrobiznes

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Semănatul rapiței de toamnă – top 7 cele mai frecvente greșeli

Rapița de toamnă necesită o îngrijire corespunzătoare începând de...

Cum răspunde Europa la criza alimentară mondială

În mijlocul unei crize alimentare mondiale, în care preţurile au atins valori record, Uniunea Europeană încearcă să împiedice apariţia...

Când se recoltează morcovii. Sfaturi pentru o păstrare de durată

Pe lângă importanța respectării tehnologiei de creștere pentru cultura de morcov, un rol important în menținerea calității rizocarpilor pe...

MADR: Suprafeţele agricole calamitate se apropie de 352.000 de hectare

Suprafaţa totală afectată de secetă până în prezent se ridică la 351.700 hectare (ha) în 33 de judeţe, mai...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate