După recoltarea culturilor și valorificarea acestora, urmează o altă lucrare importantă de realizat, și anume, pregătirea corespunzătoare a parcelelor pentru următorul sezon.
Nu toate resturile de plante sunt pretabile pentru a fi lăsate pentru descompunere în câmp după recoltare.
Reziduurile vegetale sunt ramurile tăiate, frunze căzute, cele cu simptome de boli, resturi de legume și fructe mumificate, inclusiv cele rămase pe pomi. Care dintre acestea sunt supuse distrugerii imediate și care pot fi lăsate pe parcele, discutăm în acest articol.
1. Fructele căzute, cele cu simptome
De regulă, fructele care cad din pom înainte de timp sunt afectate de vreo boală sau de vreun dăunător. Bineînțeles, mai există și fructe sănătoase ce sunt eliminate de pom prin rărire, neputând hrăni întreaga recoltă. Dar dacă fructele cad din pomi într-o perioadă necaracteristică răpirii, acestea trebuie analizate.
Fructele mumificate de pe pomi pot fi rezultatul atacului bolilor în special produse de ciuperci, iar dacă acestea sunt lăsate în livadă, sporii de pe fructele atacate se vor răspândi, iar în următorul an boala ar putea să se manifeste mai puternic.
Chiar dacă sunt realizate tratamente, dacă lăsați fructele contaminate în plantație, eficiența tratamentelor practic lipsește, iar la crearea condițiilor favorabile, boala se va manifesta cu o nouă intensitate.
Una dintre bolile periculoase ce se poate astfel răspândi este monilioza.
Totodată, ținând cont de faptul că fructele pot fi afectate și de dăunători (de obicei, zn acest caz cad de pe pomi) acestea trebuie colectate imediat și distruse până la ieșirea dăunătorului din fruct.
Ce facem cu fructele căzute de pe pomi, cele bolnave
Precum am menționat, este necesar să se îndepărteze fructele mumificate, stricate și rămase pe ramuri imediat, fără a amâna până la sfârșitul sezonului.
Cu colectarea zilnică a fructelor căzute, nu numai că puteți evalua în mod adecvat daunele, ci și puteți preveni extinderea problemei. Iată un exemplu: multe insecte mănâncă fructul din interior, cad cu el la pământ, părăsesc „adăpostul” și urcă din nou pe trunchi, pentru următoarea porție.
După colectare, fructele stricate, cele cu simptome de boli trebuie distruse. Din cauza conținutului ridicat de acid, nu sunt potrivite pentru compostare. Acestea pot fi îngropate în grădină.
Fructele negre mumificate nu pot fi încorporate în sol pe parcelă – trebuie îngropate doar în afara acesteia.
2. Frunzele cu simptome de boli
Colectarea frunzelor căzute poate dura câteva luni, deoarece căderea frunzelor este eșalonată. Acestea trebuie colectate o dată la 2-3 săptămâni. Dacă plantația a fost supusă pe parcursul sezonului atacului unei boli fungice, prezența frunzelor în plantație duce la răspândirea bolii.
Toamna și iarna, insectele dăunătoare se pot ascunde sub frunze pentru iernare, pentru că un adăpost de 3-5 cm este suficient pentru a supraviețui cu succes în sezonul rece.
Ce facem cu frunzele căzute
Dacă pomii sunt sănătoși și au fost realizate tratamente la timp, atunci frunzișul va fi un material de mulci excelent pentru plante și poate fi lăsat pe teren.
Totodată, frunzele pot fi cu succes compostate, iar în câteva luni putem obține un îngrășământ valoros. Detalii despre compostarea frunzelor, pe acest link.
3. Ramurile de pe pomi după tăieri
Tăierea de întreținere și formare a coroanei pomilor se efectuează adesea nu numai toamna sau primăvara, ci pe tot parcursul anului.
Ramurile tăiate nu pot fi valorificate imediat, dar pot fi depozitate într-un loc uscat pentru ca să fie folosite în calitate de combustibil. În plus, în cazul în care ramurile sunt sănătoase, acestea pot fi tocate cu tocător special și deveni un mulci util.
Ramurile cu simptome de boli trebuie scoase imediat din plantație și arse sau îngropate. În acest mod, este mai redus riscul contaminării.
4. Legume stricate și vrejuri de plante
Deseori, în timpul culesului sunt recoltate doar legumele sănătoase, iar cele bolnave sunt lăsate în câmp. Ca și în cazul fructelor de pe pomi, acestea pot deveni o potențială sursă de infecție pentru sezonul următor.
Legumele putrede, apoase, stricate trebuie înlăturate din câmp. După recoltare, acestea pot fi îngropate în sol, iar ulterior, după descompunere, vor constitui un îngrășământ bun.
Vrejurile legumelor rămân deseori pe parcele, acest lucru este valabil mai ales pentru tulpinile și frunzele de cartofi sau roșii. Și dacă vrejurile sănătoase pot fi pur și simplu îngropate în sol în timpul afânării și lăsate să se descompună, atunci cele afectate de Phytophthora (mană) și alte boli vor afecta întreaga roadă.
În plus, în grămezile de vrejuri se pot aduna coropișnițe, gândacul de Colorado, limacșii și alți dăunători, cum ar fi șoarecii, care își construiesc acolo cuiburi.
Ce facem cu vrejurile
În timpul recoltării, este indicat să aveți la îndemână un vas pentru vrejuri. Frunzele sănătoase care sunt adesea lăsate în urmă atunci când se recoltează morcovi, sfeclă, ridichi și alte rădăcinoase pot fi utilizate direct în grămada de compost.
Plantele afectate de mană sau alte boli e necesar să le ardeți, să le îndepărtați sau îngropați, doar că în afara parcelelor. Agentul ce provoacă boala, chiar și în solul fără acces la aer, se menține timp de 3-4 ani, așa că compostarea nu va rezolva problema.
5. Buruienile
După recoltare, ce poate fi finalizată încă din august, una sau chiar două generații de buruieni reușesc să crească, să se maturizeze și să formeze semințe ce vor contamina câmpul în sezonul următor. În plus, buruienile sunt atractive pentru afide, care folosesc buruienile pentru hrană în extrasezon, cât și pentru refugiu iarna.
Soluția ideală pentru această problemă ar fi însămânțarea în timp util a sideratelor verzi pe parcelele eliberate de cultură. Sideratele nu numai că vor împiedica răspândirea buruienilor, dar vor fi și un excelent îngrășământ organic.
Detalii despre siderate (îngrășăminte verzi) pe acest link.
Ce facem cu buruienile toamna
Dacă anul acesta nu este posibil semănatul sideratelor verzi (aceste anu se seamănă pe solul afectat de secetă, cu insuficientă apă), buruienile vor trebui îndepărtate periodic manual. Tăiați-le înainte de înflorire, dar alegeți cu grijă rădăcinile de pir și de pălămidă din sol, pentru a nu le înmulți.
