miercuri, 10 august, 2022
22 C
București

-

HomepageArticoleHelicoverpa armigera - prezentă în cultura de porumb

Helicoverpa armigera – prezentă în cultura de porumb

După cum știți deja, SCDA Lovrin în parteneriat cu compania FMC Agro România monitorizează zborul adulților de Helicoverpa armigera și Ostrinia nubilalis în mai multe zone din țară cu ajutorul aplicației ArcTM farm intelligence, pe care dumneavoastră o puteți descărca în mod gratuit.

Scopul acestui program de prognoză și avertizare este de a stabili momentele optime de combatere ale celor doi dăunători. Stabilirea momentelor optime de combatere este foarte importantă deoarece vă ajută să vă eficientizați tratamentele fitosanitare în culturile dumneavoastră. Astfel, cheltuielile cu pesticidele vor fi mai mici iar mediul va fi protejat.

În acest an, în zona Lovrin, zborul maxim al dăunătorului Helicoverpa armigera a coincis cu cel al Ostriniei nubilalis. Curbele maxime de zbor indică o activitate intensă a dăunătorilor (împerechere, depunere ouă).

La data de 20 iunie 2022, curba de zbor este în scădere la ambele insecte. Astăzi, la capcane doar 5 fluturi de Helicoverpa armigera. Comparativ cu anul trecut, când la această dată numărul de capturi era foarte mare (300 la unele capcane), observăm că, în acest an populațiile nu mai sunt atât de numeroase, semn că, vremea rece din timpul iernii și începutul primăverii a afectat crisalidele iernate.

Vă recomandăm ca, în această perioadă să efectuați controale fitosanitare în culturile preferate de dăunător (porumb, sorg, tomate, fasole, soia, lucernă, tutun etc). Dacă constatați că dăunătorul este prezent, puteți efectua tratamente cu insecticide omologate.

Tratamentele recomandate pentru combaterea Ostriniei nubilalis au efect și asupra Helicoverpei armigera. Controlul primei generații a dăunătorului va diminua mult a doua generație care este extrem de păguboasă, mai ales la porumb și soia.

Vă avertizez că, la data de 18 iunie 2022 larvele de Helicoverpa erau prezente în lanurile de porumb. În această fenofază, larvele tinere se hrănesc pe frunze iar pe măsură ce cresc, trec pe flori și fructe. Am găsit panicule nedeschise retezate. În consecință, nu trebuie neglijată combaterea primei generații de Helicoverpa la porumb.

Decizia de efectuare a tratamentelor trebuie luată în urma unui control fitosanitar. Dăunătorul poate fi combătut cu metode chimice dar și biologice în cazul culturilor ecologice.

Substanțele chimice recomandate pentru combatere sunt: clorantraniliprol și clorantraniliprol + lambda – cihalotrin (după Pesticide 2.22.6.1, 2022).

În combaterea biologică pot fi utilizate preparate pe bază de NPV (nucleopoliedrovirus) și Bacillus thuringiensis, Beauveria bassiana, Metarhizium anisopliae. În România este omologat un produs pe bază de Bacillus thuringiensis.

Pentru fermierii interesați, repostez articolul despre Helicoverpa armigera, unde găsiți date mai multe despre biologia acestuia. Cunoscând ciclul de viață, veți ști cum să luptați cu dăunătorul.

Helicoverpa armigera (Hübner)

Dăunătorul Helicoverpa armigera este polifag și poate ataca plante aparținând mai multor familii botanice: Asteraceae, Fabaceae, Malvaceae, Poaceae și Solanaceae etc. Larvele acestui dăunător se pot hrăni cu cel puțin 60 de plante importante din punct de vedere economic [Zalucki et al., 1986]. Cele mai preferate sunt porumbul, sorgul, bumbacul, tomatele, fasolea, soia, lucerna, tutunul.

Biologia și ecologia dăunătorului

Adulții de Helicoverpa armigera se pot răspândi pe distanțe de până la 10 km în timpul zborurilor non – migratoare și 600 – 1000 km în timpul migrațiilor sezoniere [după Feng et al., 2009].

Helicoverpa armigera prezintă generații suprapuse și este dificil uneori să se determine numărul de generații finalizate. În regiunile subtropicale și temperate, insecta poate avea între două și cinci generații. În România are între 2 și 3 generații/an [Roșca et al., 2011; King, 1994].

Citește aici și despre Avertizare! Zbor maxim al fluturilor de Ostrinia nubilalis.

Pentru a finaliza dezvoltarea de la ou la adult, Helicoverpa are nevoie de o sumă de grade de 475 grade C [Mironidis și Savopoulou-Soultani, 2012]. În timpul verii, ciclul de viață al Helicoverpei armigera dar și al H. punctigera se întinde pe o perioadă de 4 – 6 săptămâni. Primăvara sau toamna ciclul de viață durează 8 – 12 săptămâni. Ciclul de viață cuprinde patru etape: ou, larvă, pupă și adult (fluture).

În regiunile temperate, fluturii apar din mai până in iunie, funcție de latitudine [Firempong și Zalucki, 1990b]. Fluturii de Helicoverpa armigera au anvergura aripilor cuprinsă între 30 – 45 mm. Culoarea lor este diferită.

La masculi, aripile anterioare au culoare maronie – deschis sau maroniu – gălbui, uneori cu marcaje de culoare verde – cenușiu sau verde – măsliniu la exemplarele tinere.

La masculii mai bătrâni, culoarea aripilor este maro deschis până la galben. Către vârful aripii anterioare există o zonă de culoare mai închisă și o pată orbiculară spre centrul aripii [Roșca et al., 2011; Hardwick, 1965].

Femelele sunt mai închise la culoare, având aripile de culoare maro către portocaliu, roșu – cărămiziu. Cu timpul se pot decolora ajungând portocalii deschis sau cafenii. Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare, albe sau galben – deschis la ambele sexe.

În jumătatea distală, culoarea este mai închisă [Brambila, 2009a]. Aripile posterioare se termină cu o dungă zimțată de culoare bej deschis. Fluturii de Helicoverpa armigera prezintă o pată de culoare albicioasă situată în zona închisă la culoare a aripilor posterioare. La Helicoverpa punctigera această pată nu există.

Fluturii se hrănesc cu nectar și trăiesc aproximativ 10 zile, timp în care femelele pot depune un număr mare de ouă (circa 1000) [DPI & F, 2005]. Sunt activi în timpul zilei dar cea mai intensă activitate este noaptea, la amurg mai ales [Roșca et al., 2011; Zalucki et al., 1986].

Ouăle sunt depuse fie câte unul, fie grupate în ciorchini. Femela depune ouăle pe frunze, boboci florali, flori, fructe și chiar pe tulpini uneori [Firempong și Zalucki, 1990b]. Tendința femelelor este de a depune ouăle în treimea superioară a plantelor și chiar în zona vârfului de creștere.

Când vremea este călduroasă, la temperaturi de 25 grade C, ouăle fertile vor ecloza în trei zile. Dacă vremea este mai răcoroasă, perioada crește la 6 – 10 zile. Este bine de știut că, ploile abundente și vânturile puternice pot desprinde ouăle de pe frunze iar temperaturile ridicate pot duce la deshidratarea lor.

La temperaturi ridicate sunt ucise instant larvele proaspăt eclozate.

Despre stadiile larvare ale Helicoverpei armigera

Larvele de Helicoverpa armigera trec prin șase stadii larvare. După Hardwick (1965), numărul de stadii variază între 5 – 7. Totuși, șase vârste larvare sunt întâlnite cel mai frecvent. În timpul verii, cele șase stadii se derulează pe o perioadă de 2 – 3 săptămâni, pe când primăvara sau toamna perioada crește la 4 – 6 săpătămâni.

La temperaturi ridicate (38 grade C), dezvoltarea larvelor este rapidă. Procesul de hrănire se oprește la temperaturi sub 12 grade C.

Culoarea larvelor poate varia de la verde, verde cu dungi, maro, negru [Yamasaki et al., 2009].

În primul stadiu, larvele neonate au dimensiuni foarte mici, de 1 – 1,5 mm, au capul brun – negricios iar corpul de culoare albă sau alb – gălbui cu pete întunecate, translucid la început [Bhatt și Patel, 2001]. În acest stadiu larvele se hrănesc cu frunze fragede. Mai târziu trec pe boboci florali, flori, păstăi, fructe [King, 1994].

În stadiul al doilea, larvele de Helicoverpa armigera sunt mici, cu dimensiuni cuprinse între 4 – 7 mm. Au culoare verde – gălbuie.

În stadiul al treilea, larvele sunt de mărime mică spre medie și au dimensiuni de 8 – 13 mm. Larvele din stadiul trei încep să producă daune vizibile.

În stadiul patru, larvele au o mărime medie spre mare. Dimensiunile acestui stadiu sunt cuprinse între 14 și 23 mm.

În stadiul cinci, larvele trec de 24 mm și sunt mari. Pe parcursul acestui stadiu larvele vor ajunge la dimensiunea de 28 mm. Când larvele trec de 24 mm, pagubele produse pot fi considerabile, deoarece 80% din hrana lor este consumată în stadiul cinci și șase [DPI & F, 2005] .

Larvele din stadiul șase au dimensiuni cuprinse între 29 mm – 30+ mm. De regulă ajung la 40 mm și chiar mai mult și pot avea culori și marcaje variabile. Culoarea larvelor mari este extrem de variabilă.

Ele pot fi de culoare brună, roșietică sau verde pal, cu dungi laterale brune și o dungă dorsală distinctă. După King (1994), lungimea larvelor aflate în ultimul stadiu poate ajunge la 4,2 cm.

Larvele mai mari sunt deosebit de agresive, manifestând fenomen de canibalism, consumând larvele mai tinere atunci când le întâlnesc în zona unde se hrănesc [Kakimoto et al., 2003; Roșca et al., 2011].

Deoarece stadiile cele mai dăunătoare sunt cinci și șase este important controlul larvelor în stadiile mici, atunci când sunt puțin mai mari de 7 mm.

Care este hrana preferată a larvelor de Helicoverpa? Daune produse

Hrana preferată a larvelor este largă, de la frunze, flori, boboci florali, fructe până la semințe. Totuși, Helicoverpa armigera preferă să se hrănească cu părțile reproducătoare ale gazdelor (flori și fructe).

Larvele tinere de regulă se hrănesc pe frunze. Pe măsură ce cresc vor trece pe inflorescențe și fructe. La organele atacate se văd cu ușurință găuri sau orificii mari. În zonele lezate prin hrănire se pot instala o serie de fungi și bacterii ce pot deteriora organele atacate în întregime.

În cazul plantelor de porumb, femela de obicei depune ouăle pe mătase. Larvele din prima și a doua vârstă consumă mătasea. Începând cu a treia vârstă, larvele atacă știuleții în curs de dezvoltare iar boabele sunt consumate [Hosseininejad et al., 2015]. În zonele atacate se instalează de regulă fungii micotoxigeni din genul Fusarium (Fusarium verticillioides, F. graminearum) și Aspergillus (Aspergillus flavus, A. parasiticus) – observație personală.

Când se împupează larvele de Helicoverpa?

La completa dezvoltare, larvele se retrag către baza plantei unde sapă un tunel de aproximativ 10 cm. În acest tunel, larva își va construi camera pupală.

Stadiul de pupă durează de regulă 10 – 16 zile. Culoarea pupelor este maro închis până la mahagoni. Lungimea poate fi cuprinsă între 14 – 22 mm iar lățimea ajunge la 6,5 mm [după Hardwick, 1965].

Fluturii apar, se hrănesc, se împerechează și ciclul se reia. Durata stadiulului de pupă este influențată de condițiile de mediu. De multe ori, după împupare larvele intră în diapauză prelungită ce poate dura până în primăvara următoare. Nu se cunosc încă factorii care influențează acest fenomen.

Iernarea

Ambele specii de Helicoverpa (armigera și punctigera) iernează sub formă de pupă. În această perioadă pot fi ucise cu ușurință prin intermediul lucrărilor solului.

Cum putem combate Helicoverpa armigera?

Cel mai bine și mai ușor putem combate dăunătorul cu ajutorul lucrărilor solului și arăturilor adânci. Aceste lucrări vor distruge pupele din sol dar și sursele de hrană pentru adulți și larve.

În mod natural larvele, ouăle și pupele pot fi ucise de o serie de prădători și paraziți, care pot contribui la reglarea populațiilor de Helicoverpa.

Prădătorii și paraziții Helicoverpei armigera

Helicoverpa armigera are o serie de dușmani naturali care pot reduce infestările sub pragul economic de dăunare. Aceste biosisteme pot funcționa mai ales dacă nu sunt perturbate de insecticide. Este bine să utilizăm în combatere pesticide prietenoase cu insectele utile.

Dintre parazitoizi amintesc aici: viespile foarte mici din genurile Trichogramma, Telenomus și Microplitis, viespile relativ mari din genurile Netelia, Heteropelma, Ichneumon și muștele Carcelia și Chaetopthalmus.

Paraziții întrerup ciclul de viață al dăunătorului. Larvele nu sunt omorâte imediat dar, datorită parazitismului, activitatea de hrănire este mult încetinită. În astfel de situații pagubele vor fi mai mici.

Dintre prădători amintesc: Harpalus pennsylvanicus, Orius insidiosis, Chrysopa carnea etc.

Dintre entomopatogeni amintesc: virusuri (NPV – nucleopoliedrovirus), ciuperci (Metarhizium, Nomurea și Beauveria), bacterii (Bacillus thuringiensis). În mod natural larvele pot fi infectate de entomopatogenii amintiți.

Infecțiile cu NPV apar adesea în câmp, uneori la sfârșitul lunii august fiind observate larve moarte pe mătase sau știuleți. Larvele atacate de NPV au aspect de flașerii (au culoare neagră și se lichefiază înainte de dezintegrare).

O altă boală este produsă de un ascovirus și este răspândită de viespile parazite. Larvele bolnave sunt mici, decolorate și arată ca și când s-ar fi hrănit în același loc, datorită micilor ferestruiri pe care le produc în frunză.

Disponibile pentru controlul larvelor de Helicoverpa armigera sunt preparate pe bază de NPV și Bacillus thuringiensis. Produsul comercial pe bază de NPV este selectiv, infectând doar larvele de Helicoverpa armigera și punctigera. Este inofensiv pentru oameni, animale sălbatice și insecte utile.

Combaterea chimică a Helicoverpei armigera

Pentru efectuarea tratamentelor chimice în perioada optimă dar și a celor biologice, este necesară monitorizarea dăunătorului cu ajutorul capcanelor feromonale. Capcanele feromonale aduc un plus de informație cu privire la populațiile de Helicoverpa prezente în zona de interes.

Capcanele trebuie amplasate la distanță de cel puțin 20 de metri între ele, mai ales atunci când în câmp se urmăresc mai multe specii. Înălțimea la care trebuie montate variază între 1,5 – 1,8 m deasupra solului [Zhou et al., 2000].

Perioada de monitorizare ar trebui să înceapă în aprilie și iunie, funcție de zonă. Monitorizarea se poate face până în luna octombrie (perioadă lungă de migrație). Primii fluturi apar de obicei în luna mai.

Forma capcanei în care se pune momeala feromonală se pare că este importantă în cazul Helicoverpei. Capcanele în formă de pâlnie s-au dovedit a fi mai eficiente decât alte tipuri de capcane [Kant et al., 1999].

Datele obținute cu ajutorul capcanelor cu feromoni nu exclud verificarea culturilor. Dacă există capturi de Helicoverpa la capcanele cu feromoni înseamnă că vom avea larve în cultură.

Numărul de capturi nu este un indicator chiar bun și nu se corelează întotdeauna cu densități mari ale dăunătorului, deoarece mai mulți factori influențează depunerea ouălor și supraviețuirea larvelor și ouălor în culturi.

Curbele maxime de zbor pot fi însă un indicator pentru perioadele cu activitate intensă a adulților (împerechere, depunere ouă). Nu există praguri minime sau maxime pentru capturile de la capcanele cu feromoni care să arate densități larvare peste pragul economic.

Studiile realizate la năut, arată că un număr redus de capturi/săptămână poate fi considerat sub 20 fluturi iar un număr foarte mare 500 – 1000 fluturi/săptămână.

Când este bine să executăm tratamentele?

În general, Helicoverpa poate fi ucisă cu aproape toate insecticidele. Totuși, s-a constat o rezistență a Helicoverpei armigera la insecticidele din grupa piretroizilor.

Pentru bune rezultate în combatere, stropirile împotriva Helicoverpei ar trebui să fie făcute în momente în care larvele pot fi ucise ușor:

  • în stadiul când larvele sunt foarte mici și mici (între 1 – 7 mm) pot fi omorâte cu doze mai mici de insecticide;
  • larvele care se hrănesc la suprafața organelor plantei pot fi ucise mai ușor sau se află în deplasare pe plantă;
  • Înainte de a se muta în locații de hrănire care le protejează, cum ar fi: inflorescențe, știuleți, păstăi, capsule.

Se recomandă la porumb aplicarea insecticidelor atunci când atacul în faza de mătăsire pune probleme legate de lipsa fecundării. Acest aspect poate fi hotărât doar de către specialiști [Roșca et al., 2011].

Mulți cercetători arată că, utilizarea insecticidelor în gestionarea acestui dăunător este extrem de dificilă din cauză că larvele sunt ascunse în organele atacate.

Există studii care arată că, deși au fost aplicate insecticide în sistem intensiv (tratamente la intervale scurte de timp) totuși larvele nu au putut fi suprimate. Chiar în urma aplicării insecticidului clorantraniliprol, considerat foarte eficient în alte culturi, dăunătorul nu a putut fi ținut sub control în unele zone din Carolina de Nord [Reay-Jones și Reisig 2014].

În alte zone, aplicații similare de flubendiamidă sau clorantraniliprol aplicate de la apariția mătăsii până la senescența acesteia, au redus puțin intensitatea atacului la știuleți.

Utilizarea intensivă a insecticidelor implică costuri mari pentru producătorii de porumb de aceea, datele cu privire la eficacitatea insecticidelor utilizate în combaterea Helicoverpei sunt limitate [Bibb et al. 2018].

Substanțele omologate pentru combaterea acestui dăunător în România sunt: clorantraniliprol, clorantraniliprol + lambda – cihalotrin.

Pentru combaterea biologică este omologat un produs pe bază de Bacillus thuringiensis. Când executați tratamentele asigurați-vă că nu omorâți entomofauna utilă.

Bibliografie:

  • Bibb J. L., D. Cook, A. Catchot, F. Musser, S. D. Stewart, B. R. Leonard, G. D. Buntin, D. Kerns, T. W. Allen, and J. Gore, 2018 – Impact of corn earworm (Lepidoptera: Noctuidae) on field corn (Poales: Poaceae) yield and grain quality. J. Econ. Entomol. 111: 1249–1255.
  • Brambila J., 2009a – Helicoverpa armigera – Old World Bollworm, Field Screening Aid and Diagnostic Aid. http://caps.ceris.purdue.edu/dmm/552.
  • Bhatt N. J. and P. K. Patel, 2001 – Biology of chickpea pod borer, Helicoverpa armigera. Indian Journal of Entomology 63(3): 255-259.
  • DPI & F, 2005 – Insects: understanding Helicoverpa ecology and biology in southern Queensland; know the enemy to manage it better. Queensland Government: Department of Primary Industries and Fisheries (DPI&F) Entomology team. www.dpi.qld.gov.au. ISSN 0727-6273 QI07078. 12 pp.
  • Feng H.-Q., X.-F. Wu, B. Wu, K.-M Wu, 2009 – Season migration of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) over the Bohai Sea. J. Econ. Entomol. 102(1): 95-104.
  • Firempong S. and M. Zalucki, 1990b – Host plant selection by Helicoverpa armigera (Hübner) (Lepidoptera: Noctuidae); role of certain plant attributes. Australian Journal of Zoology 37: 675-683.
  • Hardwick D. F.,1965 – The corn earworm complex. Memoirs of the Entomological Society of Canada, 40: 1-247.
  • Hosseininejad A. S., B. Naseri, and J. Razmjou, 2015 – Comparative feeding performance and digestive physiology of Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) larvae – feed 11 corn hybrids. Journal of Insect Science 15(12): 6 pp. DOI: 10.1093/jisesa/ieu179.
  • Kakimoto T., K. Fujisaki, and T. Miyatake, 2003 – Egg laying preference, larval dispersion, and cannibalism in Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae). Annals of the Entomological Society of America 96(6): 793-798.
  • Kant K., K. R. Kanaujia, and S. Kanaujia, 1999 – Rhythmicity and orientation of Helicoverpa armigera (Hübner) to pheromone and influence of trap design and distance on moth trapping. Journal of Insect Science 12: 6-8.
  • King A. B. S., 1994 – Heliothis/Helicoverpa (Lepidoptera: Noctuidae) In: G. A. Matthews & J. P. Tunstall (eds), Insect Pests of Cotton. Wallingford, UK: CAB International, Wallingford, 39-106.
  • Mironidis G. K. and M. Savopoulou-Soultani, 2012 – Effects of constant and changing temperature conditions on diapause induction in Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae). Bulletin of Entomological Research 102: 139-147.
  • Reay – Jones, F. P. F., and D. D. Reisig, 2014 – Impact of corn earworm on yield of transgenic corn producing Bt toxins. J. Econ. Entomol. 107: 1101–1109.
  • Yamasaki A., K. Shimizu and K. Fujisaki, 2009 – Effect of host plant part on larval body-color polymorphism in Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae). Annals of the Entomological Society of America 102: 76-84.
  • Zalucki M. P., G. Daglish, S. Firempong, and P. Twine, 1986 – The biology and ecology of Heliothis armigera (Hübner) and H. punctigera Wallengren (Lepidoptera: Noctuidae) in Australia: what do we know? Australian Journal of Zoology 34: 779-814.
  • Zhou X., S. Applebaum, and M. Coll, 2000 – Overwintering and spring migration in the bollworm Helicoverpa armigera (Lepidoptera: Noctuidae) in Israel. Environmental Entomology 29: 1289-1294.
  • Dr. Ing. Cotuna Otilia, Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin Șef lucrări FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USAMVB Timișoara.
Otilia Cotuna
Otilia Cotuna
CS III dr. ing., Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin, Șef lucr. dr. USAMVB Timișoara

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

ICL Polysulphate™ – suplimentarea organică a substanțelor nutritive

Polysulphate™ este un îngrășământ mineral granular, cu o compoziție...

Tratamente la prun: scheme de protecție și perioade recomandate

Tratamentele la prun au drept scop menținerea sub control a diferitor boli și dăunători care pot afecta sănătatea pomilor,...

ANM: August, cea mai însorită lună de vară; recordul de temperatură – 44,5 grade Celsius

Luna august este cea mai însorită şi, uneori, cea mai caldă lună de vară, deşi faţă de iulie se...

Piața agricolă mondială: Analiștii estimează creșterea prețurilor

Săptămâna trecută s-a înregistrat o volatilitate record a prețurilor, începutul perioadei de volatilitate fiind dominat de recesiunea economică, urmat...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate