Este știut faptul ca plantele extrag din sol cantități mari de elemente nutritive. De asemenea, cu cât aprovizionarea cu apă și lumină este mai bună, cu atât absorbția se va realiza mai repede, deci va fi nevoie de mai multe substanțe în sol. În funcție de epoca de aplicare, există mai multe tipuri de fertilizare:
- Fertilizarea de bază – este fertilizarea ce se execută înainte de începerea culturii și se face de obicei toamna;
- Fertilizarea locală sau de start – se face odata cu semănatul sau plantatul;
- Fertilizarea suplimentară sau fazială- este fertilizarea ce se face în cursul perioadei de vegetație. Includem aici fertirigările și fertilizările foliare.
Pentru o fertilizare corectă trebuie să se cunoască rolul elementelor nutritive în viața plantelor și cum influențează ele calitatea recoltei.
Rolul macroelementelor în nutriția plantelor
Azotul (N)
Azotul este unul dintre elementele chimice cu cel mai complex și important rol în existența materiei vii și nu poate fi înlocuit de niciun alt element nutritiv.
Este prin excelență un element al creșterii. Creșterea în dimensiune și în greutate a celulelor și a plantei, în ansamblu, nu poate fi concepută în absența azotului.
Alături de magneziu, azotul este unul dintre principalele elemente care intră în compoziția clorofilei.
Carența se manifestă mai întâi pe frunzele mature. Acestea se clorozează, se îngălbenesc, începând de la vârf și margini, apoi se veștejesc, se necrozează și in cele din urmă se usucă.
Rădăcinile sunt lungi și cu puține ramificații. Tulpinile sunt scurte și subțiri. Înflorirea este slabă, se scurtează perioada de înflorit.
Semințele sau fructele sunt puține și mici, de calitate slabă cu conținut scăzut de proteine, în special la cereale.
Excesul provoacă pierderea turgescenței din frunze. Plantele devin sensibile la boli foliare, în special la făinare.
Folosirea în exces a azotului face ca în plante să se acumuleze cantități mari de nitrați nemetabolizați, toxici pentru organismul uman.
Tulpinile sunt groase, rigide, au un aspect de „masiv”, foliajul se dezvoltă puternic, plantele au o culoare generală de verde intens și întârzie în vegetație.
Este întârziată înflorirea și coacerea fructelor, lemnul la pomi și vița de vie nu se maturează suficient. Plantele intră nepregătite în iarnă și sunt vulnerabile la ger.
Fosforul (P)
Datorită funcțiilor complexe pe care le îndeplinește în plantă, P nu poate fi înlocuit de niciun alt element nutritiv.
Stimulează înflorirea și fructificarea, creșterea și dezvoltarea plantelor. Este necesar pentru procesul de germinare și răsărire, diviziunea celulară și creșterea celulelor.
Stimulează cel mai mult creșterea sistemului radicular, mărește rezistența plantelor la secetă, la ger și chiar la cădere. Este foarte mobil în plantă.
Carența de P se manifestă de la bază spre vârf. Sistemul radicular este slab dezvoltat, puțin ramificat, rădăcinile secundare sunt puține și scurte.
La cerealele păioase înfrățirea e slabă. La plantele care ramifică, ramificarea este redusă. Legarea și fructificarea este slabă. Tulpinile au culori roșiatice spre purpurii.
Frunzele se închid la culoare, capătă nuanțe de verde murdar, apoi capătă reflexe violacee, roșiatice. Înflorirea este întârziată, slabă sau chiar nu are loc la unele specii.
Excesul determină carențe de Zn.
Potasiul (K)
Participă activ în procesul de diviziune celulară și creșterea țesuturilor meristematice. Stimulează indirect absorbția elementelor nutritive în plantă.
Joacă un rol important în procesul de fotosinteză. Potasiul sporește rezistența plantelor la ger, prin grăbirea maturării lemnului la pomii fructiferi și la vița de vie și prin creșterea concentrației de glucide în lemn; mărește capacitatea de înfrățire a cerealelor.
Determină o calitate ridicată a produselor vegetale și crește rezistența produselor la păstrare.
Carența scade resistența plantelor la secetă, acestea căpătând un aspect de ofilit. Scade rezistența plantelor la cădere și la unele boli criptogamice.
La cerealele păioase boabele rămân șiștave. La cais are loc o înflorire slabă, fructele sunt mici. La vița de vie strugurii sunt puternic atacați de Botrytis cinerea, boabele mucegăiesc și putezesc.
Excesul inhibă absorbția Ca.
Citețte despre Fertilizarea foliară-avantajele realizării.
