Investiția în fermele eco de păsări par tot mai atractive, mai ales că cererea în creștere constantă pentru ouă ecologice în Europa alimentează argumentarea investiției. Totuși, ca și oricare altă afacere în agricultură, pentru reușită este importantă planificarea corectă.
Aici, în primul rând ar trebui să se cunoască nevoile păsărilor și regulile ce vin să susțină aceste nevoi în sistemul eco de producere.
Puii utilizați la o fermă eco de păsări trec obligatoriu o perioadă de conversie dacă nu provin din ferme certificate eco. Această perioadă este de: șase săptămâni în cazul păsărilor de curte pentru producția de ouă, aduse în exploatație înainte de a împlini trei zile.
În acest articol, discutăm despre cerințele față de amenajarea a adăpostului, terenului pentru o fermă în sistem free-range și anume:
- Reguli de bază la creșterea găinilor în sistem free-range
- Cum se stabilește numărul de păsări în sistemul free-range
- Cerințe față de adăpost în sistemul de întreținere a găinilor free-range eco
- Cerințe față de voliera acoperită la ferme de găini free-range
- Amenajarea zonei în aer liber pentru fermele free-range de păsări
Creșterea găinilor în sistem free-range eco presupune asigurarea condițiilor cât mai aproape de modelul natural de viață, astfel încât acestea să-și poată urma nestingherit rutina lor zilnică.
Astfel, trebuie respectate cerințele privind întreținerea și furajarea corespunzătoare. Acest lucru poate fi realizat prin crearea condițiilor la construcția adăposturilor, zonei de activitate și necesarul de nutrienți.
Atunci când vorbim de segmentarea zonei de creștere a găinilor în sistem free-range, acest sistem presupune asigurarea zonelor de activitate și adăposturilor. Există diferite cerințe ce ține de amenajarea zonelor de activitate.
Spre exemplu, Regulamentul UE privind producția ecologică nu impune prezența unei voliere acoperite sau a unui țarc exterior cu așternut, pe altă parte standardele de certificare ecologică din Europa impun prezența unei voliere acoperite, iar unele nu impun prezența unui țarc exterior cu așternut.
Drept exemplu în acest sens poate servi ilustrația FIBL din broșura „Creșterea ecologică a găinilor ouătoare în sistem free-range” unde sunt indicate diferite cerințe față de apăpost:
Regulile de bază la creșterea găinilor în sistem free-range eco țin de:
- respectarea numărului de păsări și de hale la fermă pentru a fi asigurată bunăstarea păsărilor;
- asigurarea adăpostului cu surse de lumină naturală, zonă obligatorie pentru scurmat, stinghii, cuibare, baie de praf pentru îngrijirea penelor, echipamente suficiente pentru furajare, adăpare, zonă de înlăturare a dejecțiilor;
- asigurarea accesului nelimitat ziua la voliera acoperită, țarcul din exterior;
- construcția padocului cu protecție împotriva ploii, soarelui, frigului și prădătorilor;
- asigurarea accesului puicuțelor la volieră, țarcul exterior și padoc;
- utilizarea furajelor certificate ecologic care corespund cerințelor păsărilor în funcție de vârsta acestora;
- menținerea sănătății păsărilor prin asigurarea condițiilor bune de creștere, realizarea măsurilor profilactice și vaccinări.
Important! Cantitatea totală de gunoi de grajd, astfel cum este definit în Directiva 91/676/CEE, utilizat în unitățile de producție în conversie sau ecologică, nu depășește 170 kg de azot pe an/hectar de suprafață agricolă utilizată.
Cum se stabilește numărul de păsări în sistemul free-range
Dacă în cazul unei ferme obișnuite numărul păsărilor se determină în funcție de posibilitățile financiare și oportunitățile de comercializare a producției, în sistemul free-range aceasta este determinată și de mărimea maximă admisă a efectivului în conformitate cu reglementările în vigoare.
Spre exemplu, Regulamentul UE privind producția ecologică admite un număr maxim de 3000 de păsări per adăpost, Bio Suisse admite maxim 2000 de păsări per adăpost, ferma având maxim două hale, certificarea conform Bioland (BL) – maxim 3000 de păsări per adăpost și maxim două hale, iar Naturland (NL) impune maxim 3000 de păsări per adăpost și numărul maxim de hale în fermă – 4.
Totodată, conform Regulamentului UE numărul maxim de păsări pe metru pătrat de suprafață utilizabilă a adăpostului este de 6 păsări/m2, iar numărul maxim de
niveluri (inclusiv nivelul podelei) pentru creșterea în voliere – 3.
O altă cerință ține de asigurarea suprafeței minime a padocului de 4 m2 pentru o pasăre. Distanța maximă de la adăpost este de 150 de m.
Pentru efectivele mici de păsări sau dacă nu aveți suficient spațiu în apropierea fermei, alternativă ar fi adăposturile mobile. Cele mai mari adăposturi mobile permit întreținerea a până la 2000 de găini, cel mai des fiind folosite capacități pentru circa 500 de găini.
Apropo, la un număr mic de păsări, un asemenea adăpost mobil poate fi construit și utilat de sine stătător.
Important! După fiecare ciclu de producție toate adăposturile se dezinfectează prin metode admise în agricultura ecologică.
Cerințe față de adăpost în sistemul de întreținere a găinilor free-range eco
Un adăpost pentru creșterea ecologică a găinilor ouătoare trebuie să conțină obligatoriu următoarele elemente:
- Podea cu așternut – în calitate de așternut pot fi utilizate: materiale friabile și uscate, cum ar fi rumeguș de lemn sau paie tocate.
- Stinghii.
- Cuibare – găinile preferă cuibarele individuale sau de grup, ferite și cu așternut moale de aproximativ 15 cm, altfel depun ouăle în așternutul de pe pardoseală. Ouăle sunt colectate zilnic în mod manual, ceea ce permite o mai bună monitorizare a sănătății găinilor.
- Iluminare artificială – durata zilei prelungite în mod artificial nu poate depăși 16 ore (Regulamentul UE 2018/848, CH-Bio-V). Perioada continuă de odihnă nocturnă fără lumină artificială trebuie să fie de cel puțin opt ore.
- Ventilație – în adăposturi mici poate fi suficientă ventilația naturală, în cele mari însă proiectarea se realizează de către specialiști.
- Hrănitori și adăpători – sunt recomandate adăpători automate cu cupă. Adăpătorile de tip biberon (cu niplu) nu sunt ecomandate sau sunt interzise (Bio Suisse).
- Zonă creată pentru îndepărtarea dejecțiilor – în adăposturi mari se utilizează benzi pentru dejecții iar în adăposturile mici se înlătură manual.
Pentru efectivele mai mici, este potrivit un adăpost simplu, cu podeaua acoperită cu paie și cu placă pentru dejecții sub stinghii.
Important! La planificarea adăpostului, construcția halelor, nu uitați de spațiul necesar pentru drumul de acces, spații pentru silozuri de furaje, depozitarea dejecțiilor, anticameră cu filtru sanitar, dar și în cazul fermelor complexe: instalații pentru colectarea ouălor, distribuția apei și furajelor și camera tehnică de unde vor fi setate comenzile necesare.
Exemplu de mic adăpost de găini în sistem free-range :
Cerințe față de voliera acoperită la ferme de găini free-range
În adăposturi mari voliera se amplasează pe ambele laturi longitudinale ale adăpostului, se orientează spre direcția vânturilor dominante pentru a evita curenții de aer. Aceasta se protejează de dăunători cu grilaj solid (dimensiunea ochiurilor de 1-2 cm).
Totodată, voliera trebuie să fie bine iluminată, cu acces direct și larg spre suprafața în aer liber. Aceasta trebuie amenajată cu stinghii, rampe, bariere vizuale și băi de praf. Mai pot fi plasate baloturi de paie sau crengi proaspete.
Acestea sunt necesare pentru ca în perioada în care afară plouă și găinile nu au acces la padoc să fie asigurate cu toate cele necesare.
Amenajarea zonei în aer liber pentru fermele free-range de păsări
Suprafața în aer liber din amediata apropiere a adăpostului este cea mai des folosită, de aceea, este importantă menținerea uscată a acesteia prin acoperirea cu materiale de scurmat, ce se vor înlocui periodic pentru a nu permite dezvoltarea bacteriilor.
Până la ieșirea în padoc, poate fi amenajat un țarc exterior cu așternut unde găinile vor avea posibilitate să scurme. Pentru a crea condițiile de scurmat, țarcul poate fi acoperit cu pietriș fin (dimensiunea ochiului de sită <3 cm) sau cu rumeguș.
În zona liberă arborii, arbuștii și vegetația sunt elemente indispensabile, acestea asigurând condiții naturale de întreținere. Astfel, padocul trebuie să dispună de zone cu fâșii împădurite, zonă de regenerare a vegetației (îngrădită), gard viu, tuneluri de trecere.
De la o vârstă cât mai fragedă, găinilor trebuie să li se permită accesul la zonele deschise cel
puțin ⅓ din viața lor.
Padocul trebuie neapărat să conțină vegetație, constituind o sursă importantă de hrană proaspătă pentru găini.
Zonele padocului unde iarba este rară vor fi reînsămânțate, iar apoi acoperite cu plasă pentru a permite vegetației să se dezvolte. De cele mai multe ori, se recomandă semănarea amestectului de trifoi și graminee în zona padocului (20-25% din amestec graminee).
Important! La înierbarea artificială a padocului nu sunt recomandate speciile: sulfina (cumarina provoacă hemoragii interne); cruciferele (sinapina provoacă efectul de „ouă urât mirositoare”); hrișca, năutul (fagopirina provoacă fotosensibilitate).
Padocul trebuie să fie la fel protejat de prădători ai găinilor. Acest lucru se realizează prin amplasarea gardurilor de 1,8-2 metri înălțime. În sol gardul se îngroapă la circa 20 cm pentru a evita pătrunderea prădătorilor pe sub acesta. Totodată, pot fi utilizate garduri electrice.
În curând, revenim cu un articol la capitolul hrana păsărilor în sistem free-range eco, iar pentru mai multe detalii despre creșterea ecologică a păsărilor vă recomandăm să citiți bibliografia utilizată la editarea acestui articol:
- Regulamentul (UE) 2018/848 – norme privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice.
- Creșterea ecologică a găinilor ouătoare în sistem free-range, FIBL.
V-ar putea fi interesant și articolul despre Miere bio – prin ce se deosebește de cea convențională, cine poate utiliza termenul.
