Fenicul – beneficii, sfaturi la cultivare

Feniculul (Foeniculum vulgare), cunoscut și ca molură sau anason dulce, este o plantă ierboasă, ce poate fi cultivată ca plantă anuală, bienală sau perenă. În primul an are o perioadă de vegetație de circa 150-170 de zile, iar în următorii de aproximativ 150 de zile.

Varietatea vulgare reprezintă feniculul peren, iar varietatea dulce este feniculul anual.

Fenicului are multiple beneficii și este folosit în tratarea mai multor afecțiuni, având efect antispastic, tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipației, balonărilor, calmarea colicilor.

Fructele (semințele) de fenicul conțin 2-7% ulei volatil format din anetol, transanetol și cisanetol, limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivați cumarinici, flavonoide, zaharuri, substanțe minerale, ceruri, mucilagii, stigmasterină.

Ceaiul de fenicul este utilizat în vindecarea bronșitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice și psihice.

Rădăcina feniculului este bine dezvoltată, pivotantă, groasă, cu puține ramificații laterale. Tulpina are înălțimea de până la 1-2 metri, este puternic ramificată. Florile sunt grupate în umbele, au culoare galbenă-aurie, înflorește în iulie-august.

Fructul (semința) este o diachenă cu miros aromat specific, gust dulceag. Feniculul peren (vulgare) are o rădăcină mai bine dezvoltată, o creștere vegetativă puternică, astfel încât suprafața de nutriție trebuie să fie mai mare.

Tehnologia de cultivare a feniculului

Feniculul se seamănă după culturile leguminoase pentru boabe și cereale păioase: grâu, triticale, orz, secară. Feniculul nu se cultivă după culturi ce pot fi atacate de cuscută (trifoi, lucernă).

Important! Feniculul nu suportă monocultura, ce poate duce la răspândirea mai multor boli și dăunători. Pe același teren se cultivă după o pauză de 4-5 ani.

Nu se recomandă cultivarea feniculului alături de mărar, deoarece fac parte din aceeași familie – Apiacee și se pot poleniza încrucişat, iar seminţele rezultate vor fi fără aromă (în cazul cultivării pentru semințe).

După cereale păioase se face o dezmiriștire cu grapa cu discuri și apoi arătura de bază, la adâncimi de 22-25 cm. Apoi, până toamna târziu, terenul se întreține prin grapări.

În cazul în care se cultivă după premergătoare târzii, arătura se lasă nelucrată peste iarnă. Primăvara, înainte de semănat, se face o lucrare cu grapa cu discuri, după care se pregătește patul germinativ cu un combinator, înainte de semănat.

Feniculul valorifică bine îngrășămintele organice, de exemplu poate fi administrat gunoiul de grajd în doză de 20-22 t/ha la planta premergătoare sau direct culturii. Acesta trebuie să fie bine fermentat, împrăștiat uniform. În cultura ecologică, pot fi aplicați și fosfații naturali sub arătura de toamnă.

Semănatul feniculului

Feniculul se seamănă primăvara, la începutul lunii mai. Totodată, poate fi cultivat și prin răsad care atinge parametrii optimi de plantare în circa 50-60 de zile de la răsărire. În cazul semănării primăvara mai devreme, poate oferi recolte chiar în primul an.

Pentru o creștere normală, terenul trebuie pregătit, înlăturate resturile vegetale, combătute buruienile, iar solul bine afânat.

În cazul creșterii din semințe, solul trebuie să aibă umiditate suficientă, astfel încât răsărirea să aibă loc cât mai devreme și uniform.

Pentru semănat se utilizează semințe ale căror puritate fizică minimă este de 95%, iar germinația de minim 60%. Feniculul se seamănă cu semănători la distanța de 50 cm între rânduri, adâncimea de semănat este de aproximativ 1,5 cm.

Se asigură o densitate de 35-40 de plante de fenicul la un metru pătrat.

În general, feniculul poate fi semănat la distanțe de 30-90 cm între rânduri și 25-40 între plante pe rând, în funcție de tehnologia aplicată. De cele mai multe ori, se utilizează distanțe de 50×30-35 cm.

De obicei, se utilizează 1,2-1,5 kg de semințe de fenicul per hectar.

Îngrijirea plantelor de fenicul

La începutul vegetației poate fi realizată buchetarea plantelor la distanțe de 30-35 cm. Pe parcursul sezonului se realizează prașile mecanice sau manuale. Plantele se protejează de înghețurile din timpul iernii prin bilonare, tulpinile rămase acoperindu-se cu un strat de sol de 7-10 cm.

Plantele de fenicul pot fi afectate de îngheț la temperaturi de -3…-5 grade Celsius.

Pentru producția de bulbi, este recomandată mulcirea acestora în momentul în care încep să se îngroașe.

Dacă se practică cultura perenă pentru semințe, începând cu anul doi cultura devine mai deasă datorită germinării semințelor scuturate. Primăvara devreme se poate efectua o tăvălugire a plantelor, pentru a fi distruse resturile tulpinilor vechi.

Boli și dăunători la fenicul

Cea mai importantă boală la cultura de fenicul este cercosporioza – Cercospora depressa. Pentru a preveni apariția acestea se înlătură resturile vegetale purtătoare ale bolii, se utilizează semințe sănătoase la semănat.

Totodată, feniculul poate fi afectat de mană, pătarea brună. Pentru profilaxia bolilor se aplică tratamente cu cupru.

Dăunătorii care pot apărea în culturile de fenicul – omida de stepă și viespea coriandrului. De obicei, acestea nu provoacă pagube importante și nu sunt necesare tratamente speciale.

Pentru fructe (semințe), plantele trebuie recoltate dimineaţa şi seara pentru a se evita scuturarea. După recoltare, inflorescențele se usucă și treieră.