De multe ori, se întâmpla ca pomii de prun să vegeteze armonios, să înflorească și să se formeze fructele, iar, la un moment dat, prunele să putrezească. Cauza principală a putrezirii premature a prunelor este o infecție fungică periculoasă – monilioza.
Monilioza este cauzată de ciupercile Monilinia spp. cele mai frecvente fiind: Monilinia laxa, M. fructigena și M. fruticola. Toate cele trei specii producând daune atât organelor vegetative, cât și generative.
M. laxa provoacă mai frecvent ofilirea florilor la păr și sâmburoase și o formă specifică, M. laxa f sp. mali provoacă daune la măr. M. laxa și M. fructicola atacă direct florile, în timp ce M. fructigena se acumulează de obicei în fructele căzute la pământ și apoi atacă fructele în plin proces de coacere.
M. fructigena și M. fructicola provoacă cele mai mari daune fructelor, pătrunzând prin cuticulă, stomate, dar și prin răni. M. laxa se depune pe flori și le poate infecta, răspândindu-se spre ramuri și lăstari, fiind principala cauză a exudatelor gumoase și a cancerelor.
Putregaiul brun al fructelor este unul dintre simptomele de bază ale moniliozei la majoritatea pomilor fructiferi, inclusiv prun. Multe specii pomicole și varietățile lor ornamentale sunt afectate, inclusiv mărul, părul, prunul, cireșul, nectarinul, piersicul, gutuiul și caisul.
Boala se răspândește rapid și, dacă nu se iau masuri, poate afecta majoritatea pomilor în scurt timp. Prunul este una dintre cele mai afectate specii de monilioză.
Monilioza la prun – cum se manifestă, de ce este periculoasă?
Nu este dificil să identificați monilioza la prun. În general, simptomele distinctive ale moniliozei pot fi descrise prin:
Ofilirea florilor: florile constituie mai mult ca rezervoare pentru inoculul de ciuperci în primăvară, iar acestea pot rămâne latente până la momentul coacerii fructelor.
Cu toate acestea, dacă condițiile de temperatură și umiditate sunt adecvate, sporii se dezvoltă suficient pentru a infecta florile până când acestea se usucă.
În cazul unui atac puternic de infecție la flori, este posibilă infestarea lăstarilor (atacul moniliozei începe din vârful ramurilor, lăstarilor).
Ramuri uscate și brunificate: precum am menționat, ciuperca se răspândește de la pedunculul florii până la scoarța ramurilor și lăstarilor, unde încep să se vadă zone maronii. Lăstarii și frunzele se pot usca.
Cancere și exudate: leziunile de pe ramuri produse în urma lucrărilor de îngrijire sunt porți de intrare pentru infecție, dezvoltându-se și provocând cancere, ușor detectabile datorită exudatului pe care îl produc. Aceste formațiuni, dacă nu sunt înlăturate, rămân pe pomi ca surse de infecție aproape permanente ale ciupercii.
Putregaiul brun al fructelor: pe fructe apar pete de putregai de culoare brună, formă rotundă în fază timpurie de dezvoltare. În special, monilioza se accentuează imediat ce începe coacerea și conținutul de zahăr crește, apar infecțiile din rezervele din flori sau cancere, dând naștere la leziuni maronii pe fructe.
Treptat, putregaiul se răspândește pe întregul fruct. Principalele simptome ale moniliozei pe fructe sunt putregaiul brun, putregaiul negru, mumifierea fructelor. Monilioza continuă să atace fructele după recoltare și la depozitare.
V-ar putea fi util și articolul Hurlupi la prun – cauzele apariției, prevenire.
Monilioza se caracterizează prin:
- dezvoltare rapidă pe vreme caldă și umedă;
- dacă boala se dezvoltă puternic, pomul se poate usca în întregime;
- infecția poate distruge până la 70-80% din recoltă pe sezon;
- ciuperca iernează pe fructele infectate și pe ramuri – nu este afectată de temperaturi scăzute.
Pentru a face față rapid bolii și pentru a lua pe viitor măsurile preventive, care vor preveni apariția infecției, este important să cunoașteți cauzele ce favorizează apariția moniliozei:
- atacul dăunătorilor, adică a insectelor, cum ar fi molia prunului sau păduchele țestos, care provoacă leziuni și provoacă infecția;
- deteriorarea mecanică a fructelor – aceasta va facilita pătrunderea sporilor în interior;
- plantații îndesite – dacă pomii sunt amplasați aproape unul de celălalt, acest lucru va împiedica o bună circulație a aerului și va contribui la răspândirea rapidă a agenților patogeni;
- tăierea necorespunzătoare sau lipsa acesteia – umiditatea se acumulează și se menține mai mult timp într-o coroană densă, neaerisită, iar astfel de condiții sunt favorabile dezvoltării bolii. Ramurile uscate, bolnave, tăiate necorespunzător devin și ele un refugiu pentru agenți patogeni;
- lipsa tratamentelor preventive – dacă pomii nu sunt prelucrați împotriva bolilor și dăunătorilor, sporii fungici, care au iernat pe ramuri vor începe să se înmulțească odată cu debutul noului sezon;
- locul de plantare selectat incorect – dacă prunul crește într-o zonă joasă sau într-un loc insuficient iluminat, umiditatea ridicată va contribui și la dezvoltarea bolii;
- adunarea prea târzie a fructelor infectate și frunzelor căzute – fructele mumificate, care rămân să atârne pe pom, sunt cea mai importantă sursă de infecție în primăvara următoare.
- fertilizarea necorespunzătoare – o deficiență sau un exces de nutrienți reduce imunitatea pomului și îl face vulnerabil.
Lupta împotriva moniliozei constă în următoarele acțiuni:
- strângeți și înlăturați din livadă toate fructele afectate, tăiați ramurile bolnave. Încercați să împiedicați ca părțile infectate ale pomului să intre în contact cu cele sănătoase. Sub nicio formă nu trebuie depozitate sau compostate fructele cu putregai, atacul continuă și după depozitarea fructelor;
- realizați la timp tratamente împotriva dăunătorilor pentru a evita producerea leziunilor;
- realizați la timp tratamente preventive.
- inspectați regulat pomii – acest lucru vă va permite să observați boala în stadiile incipiente;
- fertilizați pomii în timp util;
- realizați tăierile corect și regulat – acest lucru va ajuta la evitarea îndesirii și la îmbunătățirea circulației aerului în coroană. Pentru tăiere, utilizați numai unelte dezinfectate și ascuțite;
- alegeți soiuri tolerante la boli. V-ar putea fi util articolul Soiuri de prun european potrivite pentru livezi ecologice.
Tratamente pentru controlul moniliozei
Tratamentele preventive și măsurile enumerate mai sus joacă cel mai important rol în controlul moniliozei:
- În perioada de repaud se fac tratamente preventive cu produse ce conțin cupru (Alcupral 50 PU, Champ 77 WG, Cuproxat Flowable, Triumph, etc).
- Un tratament cu produse ce conțin cupru este recomandat la dezmugurire.
- În fenofaza de buton alb se recomandă un alt tratament. Pot fi utilizate produse ce conțin difenoconazol (de ex. Difcor 250 EC), tebuconazol (Folicur Solo 250 EW, Clayton Tebucon 250 EW, Orius 25 EW), fenhexamid (Teldor 500 SC 0,8 l/ha), mefentrifluconazol (Revyona 1,0 l/10.000 m2 suprafață foliară tratată) și altele.
- Un alt tratament important în prevenirea moniliozei este cel realizat în timpul înfloritului, mai ales dacă vremea este rece, umedă, iar perioada de înflorit este mai lungă. Mai pot fi utilizate produse ce conțin ciprodinil (Switch 62,5 WG 0,8-1,0 kg/ha), fluopiram (Luna Experience 400 SC 0,5 l/ha). În multe țări, produse pe bază de bacteria Bacillus subtilis QST 713 se aplică până la începutul înfloririi (cca. 5% flori înflorite) și după înflorire (cca. 75% petale căzute) pentru controlul fuzariozei.
- Tratamentele preventive se repetă în perioada de vegetație, în special la apariția condițiilor favorabile (umiditate sporită) până la intrarea în pârgă, respectându-se cu strictețe termenul de așteptare până la recoltare indicat pe ambalaj.
V-ar putea fi util și articolul despre Susceptibilitatea soiurilor de cais la monilioza florilor.
